Jurnal de festival. Top personal

Cu regretul că

a) n-am reuşit să văd decât mai puţin de un sfert din spectacolele la care am vrut să fiu în sală

b) n-am reuşit să scriu decât câteva file de jurnal

vă prezint Topul meu personal, în care se află doar momente sau concerte întregi de la spectacolele care au avut loc în cadrul Festivalului George Enescu la care am fost în sală. Vă încurajez pe fiecare dintre voi, cei care v-aţi bucurat de Festivalul Enescu să alcătuiţi topuri personale. În cazul ideal, am ambiţia de a alcătui o hartă (neştiinţifică) a preferinţelor voastre.

În acelaşi timp, precizez că îmi asum riscul de a vă dezvăui un om simplu, cu o educaţie muzicală la care mai e de lucrat, dar sincer, cu un oarecare simţ de observaţie şi amuza(n)t.

Aşadar, 

Fazil Say, transfigurat în timpul concertului de la Ateneul Român. Foto: Agerpres

Top personal Enescu 2013

1. Fazil Say* cu Lucerne Symphony Orchestra

2. Recital Radu Lupu şi Daniel Barenboim (pentru excelentul dialog al pianelor)

3. Staatskapelle Berlin (concertul inaugural, cu Rapsodia Română nr. 2)

Partituri în aşteptarea muzicienilor. Foto: Sergiu Iczkovits

4. Rudolf Buchbinder (cu Orchestra Filarmonicii George Enescu) – pur şi simplu mi-a priit!

5. Hilary Hahn (pentru exerciţiul de respiraţie)

6. Yuja Wang (pentru că am avut aşteptări mari, la fel ca dl. Lică)

7. The Infernal Comedy (pentru jocul lui John Malkovich, performanţele solistelor şi în ciuda celor care au strâmbat din nas)

8. Cameron Carpenter (pentru inedit, pitoresc şi valoare)

9. Vortice Dance Company, Soliloqui – de ciudă că n-am văzut „Dracula” 😦 )

10. Royal Philharmonic Orchestra, dirijor Cristian Mandeal (concert reuşit, cu aplauze pentru întreg festivalul)

Dacă mă gândesc bine, ar trebui să adaug Royal Philharmonic Orchestra – cu Alexandra Dariescu la pian, dirijor Andrew Litton; Camerata Salzburg pentru Simfonia 4 în Do Major K 551 „Jupiter” de Mozart; Royal Stockholm Orchestra cu Julian Rachlin şi London Philharmonic cu Anika Vavic.

Am ratat Wagner (cred că n-am avut curaj…), Pennetier, Papano, Kissin 😦

NOTĂ. Am fost îndemnat la acest demers de citirea mult mai bazatului top publicat pe site-ul Despre Operă.

* Mă obsedează Black Earth, nu ştiu de ce m-a impresionat chiar atât

Etichete: Agerpres, Andrei Gîndac, Black Earth, Camerata Salzburg, Cameron Carpenter, Daniel Barenboim, Fazıl Say, Festival George Enescu, Hilary Hahn, Julian Rachlin, jurnal de festival, Pretentii, Royal Philharmonic Orchestra, Rudolf Buchbinder, Sergiu Iczkovits, Yuja Wang