Jurnal de festival. Uşor cu pianul (Kawai) pe scări

Uşor cu pianul Kawai pe scările Sălii Mari a Palatului. Foto: Ana Ispas

Uşor cu pianul Kawai pe scările Sălii Mari a Palatului. Foto: Ana Ispas

sala3 blog

Sala Mare a Palatului, în preătiri pentru Festivalul Enescu. Foto: Ana Ispas

JURNAL DE FESTIVAL. ZIUA KAWAI. INAUGURAREA BIROULUI DE PRESĂ.

Eram la inaugurarea Biroului de Presă a Festivalului George Enescu. Lume incredibil de multă. La un moment dat, Ana I îmi spune, încântată: am fotografiat pianul Kawai. N-o las până când nu-mi arată fotografiile. Aşteptam de cel puţin o lună acest eveniment, cu emoţie. Cum poţi să te emoţionezi la aşa ceva? Poţi. Gândiţi-vă că lemnul din care sunt făcute e pus la uscat vreme de zece ani. Totul e făcut manual, cu precizie japoneză. Sunt folosite la cele mai importante festivaluri. Unul dintre cele aduse la Bucureşti a mai fost folosit o dată, la Festivalul Chopin, în 2010. Celălalt e nou-nouţ.

Cele două piane de concert Kawai, nişte bijuterii, au ajuns az-dimineaţă la Bucureşti. Unul a fost dus la Ateneu, altul la Sala Palatului. Însoţite de doi japonezi, un tehnician şi un manaer artistic. Cel de la Sala Mare a Palatului a fost urcat pe scări în aproximativ 35 de minute. Eu l-am „prins” în momentul în care era urcat pe scenă. Bărbosul care dădea indicaţii în engleză i-a pus pe muncitorii români să îl mute, bine ambalat, după principiul trei înainte, doi înapoi. Perfecţionism până şi în privinţa traseului.

Pianul de concert Kawaia ajuns pe scenă. Foto (cu telefonul): Călin Hera

Pianul de concert Kawaia ajuns pe scenă. Foto (cu telefonul): Călin Hera

După ce am plecat de acolo, cu îndatoriri preţioase, pianul a fost aşezat şi au fost făcute primele probe tehnice, urmând ca totul să fie pregătit până la prima repetiţie. Alte detalii, aici.

Aventura a început aşadar şi pentru ochii publicului. Eforturile de organizare (uriaşe, ca să folosesc un eufemism) au început în forţă de un an.

NOTĂ. Pentru mine, Festivalul George Enescu din acest an e un eveniment aparte, pentru că e cel mai important eveniment cultural găzduit de România, mult-mult mai puternic ca brand de ţară decât frunza pe care se încăpăţânează s-o promovoze Ministerul Turismului şi fiindcă îl voi privi pe dinăuntru. În ultimele luni am citit şi ascultat muzică clasică mai mult decât în ultimii 40 de ani :).

Una peste alta, m-am htotărât să rămân naiv prin România şi să ţin un Jurnal de Festival. Sper să găsesc suficient timp încât să postez zilnic impresii personale, care să vă ajute să aflaţi cât mai multe despre acest eveniment cu adevărat minunat.

Anunțuri

2 Trackbacks to “Jurnal de festival. Uşor cu pianul (Kawai) pe scări”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: