Blogul despreopera.wordpress.com
Regăsesc bucuria de a citi bloguri, descoperind unele scrieri minunate în locuri de care nu aveam habar. Ceea ce mă ambiţionează şi mai mult să rămân în această lume, în care îmi doresc să-i regăsesc pe mulţi dintre vechii prieteni* de blog, inclusiv pe cei care s-au lăsat.
Încep aşadar să fac o dare de samă. Voi încerca să vă atrag atenţia atât de des pe cât îmi va sta în putinţă (poate chiar zilnic) asupra unor bloguri care îmi plac.
Prima supriză plăcută pe care am avut-o în ultima vreme este tandemul de bloguri despredemnitate.wordpress.com / despreopera.wordpress.ro. Ce le leagă este fireşte autorul**, care semnează despredemnitate, un domn serios, talentat, cu gusturi bune şi principii sănătoase, ale cărui scrieri le-am descoperit întrucât a avut amabilitatea să comenteze câteva articole publicate aici în timpul Festivalului George Enescu (a avut puncte de vedere pertinente, exprimate elegant).
A şasea fază. Creaţia
Astăzi am citit un articol foarte bun, pe care îl recomand cu căldură, aşa cum recomand întregul blog care-l găzduieşte: Scrisoare către Jean-Jacques Rousseau.
Timbru emis în Italia în onoarea lui Pergolesi
Un text citit cu plăcere şi curiozitate, curiozitate şi plăcere. E despre creaţia accesibilă oamenilor. Despre arderea interioară şi ceea ce vede, din exterior, cineva care încearcă să priceapă. Un text, în cuvinte, despre muzică. Un omagiu adus atât muzicii cât şi cuvintelor. Articolul respectă, în acelaşi timp, teoriile Kubler-Ross despre cele cinci faze prin care trece un om înainte de a muri (negare, furie, încercarea de „negociere”, depresie şi acceptare), peste care o suprapune pe cea de a şasea, una care poate fi întâlnită în cazul creatorilor pe care îi mai ţine în viaţă doar nevoia de a termina ceva important. Ceea ce pare să i se fi întâmplat lui Pergolesi cu a sa celebră Stabat Mater scrisă în timpul agoniei de la mănăstirea din Pozzuoli.
Dincolo de înţelesuri, mesaj, erudţie şi scriitură, am remarcat trei secvenţe minunate, trei detalii care jalonează o demonstraţie aleasă.
- Prima secvenţă faină. Felul în care e prevestită Apocalipsa de personajul anilor 1700: un călugăr franciscan care vorbeşte despre bani şi modă.
- A doua secvenţă faină e o propoziţie („În ziua aceea am tăiat lemnele pentru foc abia spre seară”), care vorbeşte despre măreţia actului de creaţie reflectată printr-o răsturnare a rutinei zilnice.
- A treia secvenţă o transcriu mai jos:
„Ultimele foi au căzut pe jos și când le-am adunat lângă celelalte am văzut că muzica ultimei strofe avea încă cerneala umedă. Quando corpus morietur, fac, ut animæ donetur paradisi gloria. Nu știu sigur nici azi cine a putut scrie o muzică atât de perfectă. Că a fost fratele Giovanni trezit brusc din somnul de moarte, cât să scrie ultimele note, că le-a scris însuși Dumnezeu în timp ce noi dormeam în somnuri atât de diferite, deși alături unul de celălalt, nu pot spune cu certitudine nimic, pentru că nu am văzut decât rezultatul.”
Recomand aşadar cu căldură!
NOTĂ. Îl rog pe fiecare autor al blogurilor despre care voi vorbi aici să propună, la rândul lui, un blog. Nu e o leapşă. Cred însă că astfel am putea realcătui un fel de hartă.
Premiu pentru cei care au ajuns aici: Stabat Mater cu Concertgebouw, înregistrare din anul 2012.
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
* Adela, Angela, Cristian Lisandru, Cristian Dima, LePetitPrince, Gabi, Laurean, g1b2i3, A. Dama, dAImon, daurel, Flavius, Geanina, Geminis, Lady A, Laura, LeeDee, Nea Costache, Serafim, Lucian, Alex, Zamo, Costin, Razvan, Bogdan, Deea, Dan, Roxana, Injineru, Gabriela, Anamaria, Claudia, Mikael, Paul, Geocer, Cristian, Teo, Anca, Yigru.
** Şi încă ceva, pentru că autorul e stilul – unul foarte bine documentat, aşa cum poate face numai cineva foarte pasionat. Vă recomand un articol publicat pe despredemnitate, în care referinţele muzicale se împletesc original şi fermecător cu cele istorice. O istorie aparte, a rezisteneţei anitcomuniste din România, insuficient cunoscută într-o ţară care, chipurile, a condamnat regimul comunist…
Iată-l: Liga femeilor extraordinare
Călin Hera. PA-uri şi mirări 