Raport despre blogosferă. Fumi

Alin Fumuerscu, filosoful şi scriitorul, în timpul unei călătorii. De data asta, prin jungla amazoniană.

Alin Fumurescu, filosoful şi scriitorul, în timpul unei călătorii. De data asta, prin jungla amazoniană.

Astăzi este o zi aparte fiindcă vă vorbesc despre Fumi. Clipesc aproape cu cochetărie dacă mă întrebaţi de când îl cunosc. De când lumea? Răspuns corect!

Atunci când ai norocul să întâlneşti pe cineva care gândeşte ca tine şi chiar mai mult decât atât, care o minte iscoditoare şi neobosită, o cultură vastă şi un talent aparte de a-şi exprima gândurile, plus un suflet mare, îţi place să crezi că-l ştii de când lumea. E ceva ce trece, cumva, de timp. Sună bombastic? Mergeţi atunci, vă rog, la blogul lui Alin Fumurescu, denumit pur şi simplu „blog de om„. Răsfoiţi-l (pun pariu că veţi trece cu pasiune din postare în postare, ca şi cum aţi răsfoi o carte pe care o aşteptaţi de multă vreme!), apoi vă rog să veniţi să-mi spuneţi dacă nu cumva aveţi şi voi impresia că îl cunoaşteţi pe Fumi de când lumea.

Aş putea să vă recomand textele despre experienţa de profesor, despre „la o adică„, sau răspunsul inedit la autointerogarea „de ce nu port izmene?„. Nu ştiu de ce, dar primul text care mi-a venit în minte a fost cel despre bărbierul din Tulane. De oriunde aţi începe sunt convins că veţi merge înainte şi, cum nu veţi avea timp suficient astăzi, veţi trece în blorgoll cartea virtuală a lui Fumi, pentru a reveni atunci când vă va fi bine sau atunci când vă veţi simţi singuri sau atunci când va fi prea mare zgomotul din jurul vostru sau atunci când veţi simţi nevoia să vedeţi idei sau linişte sau dimpotrivă vreo provocare uimitoare a minţii. Atenţie, creează dependenţă!

P.S. Deşi ne-am născut şi am copilărit cam în acelaşi timp, la o aruncătură de băţ distanţă (el la Brad, eu la Hunedoara), l-am întâlnit pe Fumi abia în 1991, când el era la Cluj şi eu la Bucureşti. Destul de stundeţi amândoi încât să scriem la câte reviste stundeţeşti transformate, postdecembrist, în reviste de actualitate politică şi atitudine. A mea (ING) a sucombat prima, după câteva luni de libertate. A lui (NU), a dus-o câţiva ani, punând amprenta pe presa vremii, cot la cot cu Opinia studenţească din Iaşi, Zig-zag, Expres, Cuvântul sau Tinerama. Până prin 1993 am lucrat cu redactorul şef Alin Fumurescu, eu punând pe picioare o ciudăţenie: subredacţia bucureşteană a unei publicaţii din provincie. Dar asta e altă poveste. Sau doar un capitol al aceleiaşi poveşti. Habar n-am.

NOTĂ. Am început în această săptămână să fac un Raport despre blogosferă în care prezint pe scurt, cât să vă fac poftă, bloguri pe care le ştiu şi care v-ar face bine, vouă, cititorilor mei. Până acum v-am sugerat să vizitaţi:

Anunțuri

9 Responses to “Raport despre blogosferă. Fumi”

  1. interesant, mi-ati starnit curiozitatea
    dau o fuga acum pe blogul lui Fumi

    Apreciază

  2. De-abia am reusit sa inchid blogul dupa vreo zece postari… L-am pus deoparte, adica in reader, ca sa stiu de unde sa-l apuc data viitoare.
    Nu stiu ce alte suprize pregateste seria ta e rapoarte sau ce alti prieteni cu blog mai ai, insa ma bucur ca ma aflu pe lungimea asta de unda.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: