Hunedoara, orașul fără cinematografe, în plin Festival al Filmului European

Spectatori la filmul „Dincolo de calea ferată” – FFE Hunedoara. Foto: Mircea

… și se deschid porțile. Și vin oameni. Și se face întuneric (dar nu de tot, pentru că piatra asta din care e făcut Castelul are o lumină a ei, care emană). Trebuie să spun ceva. Chiar dacă totul e spus, totul trebuie reamintit, pentru că, uneori, uităm. Hunedoara. Hunedoreni. Prieteni în curtea Castelului. Film.

Azi n-am emoții. Am avut anul trecut. Erau în sală mama, copiii mei, soția mea, foste profesoare, prieteni, prieteni ai prietenilor. Anca Mitrescu îl cheamă să vină pe „scenă” pe Costin Tinca, care vorbește frumos despre festival și despre Castel. Ce-a făcut, ce-o să mai facă. Apoi Costin spune ceva despre mine, mă ridic, vin lângă ei. Anca zice și ea ceva despre mine. Mă uit la ei. Îmi vine să le zic: Haideți, măi, ce naiba, oricine ar fi făcut la fel.

Dar nu cu ei am de vorbit acum. În fața mea e un fel de întuneric, care se mișcă. Am niște reflectoare în ochi, deci e bine. Și un nod în gât. Același. Deși ziceam că de data asta nu voi avea emoții.

Festivalul Filmului European. Schiță de speech construit în 30 de secunde

În așteptarea primului film de la Festivalul Filmului European, varianta Hunedoara. Foto: Mircea

M-am pus pe vorbit. Nu țin minte exact ce am spus. Cred că nimeni nu a imortalizat momentul, dar câțiva oameni au aplaudat de câteva ori. În aceeași curte a Castelului, dar în capătul celălalt, primeam, cum se spunea atunci, cravata de pionier. În partea asta, 40 de ani mai târziu, vorbeam cu Amalia Enache și Emilian Oprea despre filmul De ce eu?. Anu trecut. Iar anul ăsta, anunțam deschiderea ediției a doua a Festivalului Filmului European la Hunedoara.

Orașul fără cinematografe aduce, pentru a doua oară la rând, un festival de film de mare anvergură. Cum să nu fi mândru? Cum să nu te gândești la simboluri? Cum să nu faci tot felul de paralele?

Castelul e tot aici și în epoca post-industrială

În sus, spre Castelul Corvinilor. Foto: Calin Hera

Aproape întreg secolul trecut, Hunedoara a fost marcată de industria siderurgică. Castelul era undeva deoparte. Împachetat în fum. Dar Castelul Huniazilor, căruia acum i se spune Castelul Corvinilor, a fost aici cu sute de ani înainte de secolul siderurgic și, iată, e tot aici și în epoca post-industrială. Înseamnă asta ceva? Probabil că da.

În timp ce filozofăm, trebuie să construim în jurul Castelului. Să-l valorificăm la maximum. Ne poate scoate din griji. Ne poate oferi o direcție. N-ai cum să-l ignori. Și n-ai de ce.

Cultura bate industria și inginerii se umplu de cultură

Partea funny (nu, nu m-am exprimat așa!) e că, după închiderea Casei de Cultură, Festivalul Filmului European – varianta Hunedoara, a ajuns, oau!, în Aula Facultății de Inginerie. Mi se pare simbolic și acest fapt. Cea mai bună sală de proiecții a orașului, care pe vremuri avea șapte săli de cinema, este Aula unei facultăți de inginerie (fostul Institut de Subingineri), menită teoretic să producă oameni pentru industrie, necum oameni de cultură.

Dar ne aflăm într-o epocă în care oamenii trebuie să se priceapă la mai multe lucruri, să învețe mereu și în care devine trend ideea de a avea grijă și de suflet. Faptul că șase din cele nouă filme europene aduse la Hunedoara pot fi văzute la Facultatea de inginerie e și un mesaj: că, până la urmă, cultura bate industria sau altfel spus, industria și cultura pot face casă bună.

Democrația este bună

În fine, o ultimă idee la care țin este aceea că începem să experimentăm democrația. Cu toate hibele pe care i le-am remarcat, începem să conștientizăm, și noi, oamenii de rând, și ei, politicienii care ne cer votul, că avem nevoie unii de ceilalți, că trebuie să colaborăm și să ținem cont unii de ceilalți. Mai precis, politicienii sunt deja mai sensibili la presiunile de jos în sus, iar oamenii de rând conștientizează că reprezintă o forță pe care, câteodată, și-o arată.

Vedere horror din Hunedoara. Ce-a rămas din Cinema Modern. Foto: Calin Hera

Așa că mă aștept ca hunedorenii, dacă le va fi plăcut cât de cât să fie pe harta Festivalului Filmului European, e cazul să ceară, mai ales că urmează o nouă administrație (nou-nouță sau reînnoită, nu mă bag în discuții politice acum), să ceară deci săli de cinema.

O fi simbolic să mergi cu filme europene la facultatea de ingineri. E fain, e minunat, e super să te aduni la film în curtea castelului, în aer liber, în plină magie, dar dacă plouă? Sau dacă te trezești că se umple podul de oameni care vor să fie parte a acestei experiențe minunate (că nu încap mai mult de hai să zicem 500 de oameni în curtea castelului)? Așa că, hai să facem fain-frumos măcar o sală de cinema care să rimeze cu Mileniul III, să știm pe ce ne bazăm, și apoi să mergem înainte.

Și totuși, noduri în gât

„Dincolo de calea ferată” la Castelul Corvinilor – FFE 2016. Foto: Mircea

Cam asta am zis. Mai pe scurt, mai cu alte cuvinte. Mai cu noduri de emoție în gât. Și, desigur, cu bucuria de a fi acolo și de a se fi adunat atâția oameni faini.

Cam așa a început pentru mine Festivalul Filmului European-Hunedoara, ediția a doua.

Etichete: Castelul Corvinilor, Festivalul Filmului European, Hunedoara, vedere din Hunedoara