Constat că foarte multă lume caută în această perioadă să afle „Ce e lerul?” şi că Google afişează, ca al doilea răspuns, după definiţia din DEX, un articol de pe blogul meu. E drept, am făcut câteva minime cercetări în urmă cu trei ani, am publicat acel articol (Ce e lerul? Leru-i ler), care a adus câteva comentarii, unele foarte-foarte interesante, a generat alte câteva articole pe diverse bloguri, dar problema, iată, nu e tranşată definitiv. Am zis să menţionez.
NOTĂ. Principalele concluzii ale articolului-vedetă:
- un vechi cuvânt slav, lel = zeul Cupidon (Miron Costin, M. Gaster si Al. Cihac),
- cuvânt latin inspirat din numele împăratului Aurelian (Dimitrie Cantemir, Petru Maior, Gh. Sincai, C. Saulescu, At. Marienescu, G. Missail, Gr. Toeilescu si A. D. Xenopol)
- îl reprezintă pe Lar al saturnaliilor romane (I. G. Sbiera)
- ler = Jupiter Liber, “Jupiter Daruitorul” (Ar. Densusianu)
- ler provine din Lar Dominus (B.P. Hadeu)
- etc. (găsiti un articol interesant scris de pr. Ion Ionescu, care desfiinţează ideea că Regele Lear al lui Shakespeare şi-ar fi vârât coada în lerul nostru cel de toate colindele şi face o demonstraţie lingvistică în favoarea ideii că ler vine de la aleluia).