Despre atei și credincioși

„… Credința este o intuiție. Credincioșii nu știu. Nu cercetează. Ei cred. Asta îi ajută. Au un sprijin. Ateii nu au acest sprijin. Nu-i vorbă, au și ateii sprijinul lor. Ateii spun că se sprijină pe propriile lor picioare. E o aroganță. Una mai mare decât a credincioșilor, care cred că au mereu un spate, au ceva care îi ajută la nevoie, la care se roagă”.

Dl. Lică ține deseori astfel de discursuri, pe care prietenii lui le ascultă scărpinându-se în bărbie. Ascultă până se lasă în jos spuma din halbe. De multe ori e nevoie de intervenția chelneriței: „La ce ați venit iar aici? Să bateți câmpii sau să beți bere?”. Chelnerița e mai familiară cu dl. Lică, Ilarion și ceilalți bărbați din grup. Își permite. E de la ei din bloc. Îi știe de când era mică și îi respectă pe toți. În felul ei.

Dl. Lică pare că nu aude ce spune chelnerița. Își ascultă propriul gând. Totuși, ridică halba, zice noroc și bea lung. I se uscase limba. După ce respiră adânc și îi așteaptă pe ceilalți să bea, continuă. Le spune o pildă. Tocmai avusese loc un incident în blocul lor. Pe Scara C.

Tanti Mimi, care e credincioasă, a inundat apartamentul inginerului, care e ateu. Inginerul nu s-a enervat. Sau cel puțin nu a lăsat să se vadă asta. Inginerul nu a pus-o pe Tanti Mimi să-i plătească despăgubiri. A adus meșteri și doar a rugat-o să îi supravegheze până termină lucrarea. A pus-o șef de șantier. Tanti Mimi s-a fâstâcit. Era gata să atace, să se apere, să strige mai tare. Dacă Inginerul ar fi inundat-o pe ea, ar fi ieșit scandal.

„Cele două atitudini nu țin de faptul că unul e ateu și alta credincioasă. N-au legătură. E pur și simplu despre educație. Cu siguranță, nu există deci nicio legătură directă între credință și țevile din bloc. Țevile sunt făcute de oameni, sunt vechi și proaste. Iar atunci când se fisurează, o fac după regulile lor”.

Chelnerița, care locuiește pe Scara C, ar mai sta să asculte, că i se pare interesant. Dar o strigă alți clienți.

Chelnerița nu s-a hotărât încă dacă să țină cu credincioșii sau cu ateii. Maică-sa e credincioasă, o iubește mult, țin post împreună. Când e cazul. Mă rog, un post mai adaptat, așa. „Că oameni suntem”. Dar, orișicât, se cheamă că ține cont de sărbătorile religioase, își face cruce când trece pe lângă o biserică. În același timp, îl respectă mult și pe Inginer. Abia adineauri a aflat de la dl. Lică (trăgând cu urechea) că Inginerul este ateu. Ceea ce, în imaginația ei, de fată simplă, de la oraș, e o chestie foarte șemecheră.

***

Pe de altă parte, Inginerul, care e ateu, a început să se întrebe la ce îi folosește să știenu știe. Nu e mai simplu să creadă și gata? Dar cum poți să crezi dacă nu crezi? „Adică, el ar vrea să creadă, dar ce să facă dacă are firea asta iscoditoare? Zi și tu!”. Domnișoara asistent manager, care i-a ținut o vreme locul doamnei expert PR, își țuguie buzele ca la selfie, ceea ce o impresionează mult pe chelnerița de la Scara C.

Etichete:

2 comentarii to “Despre atei și credincioși”

  1. Dileme vechi de când lumea. Întrebări la care unii au găsit răspunsuri, alții încă nu, iar alții nici nu mai caută răspunsuri! Dar toți…. oameni suntem!

    Apreciază

Lasă un comentariu