Coperta programului Falstaff (ONB), r. Graham Vick
A venit şi premiera de la Opera Naţională Bucureşti (Falstaff, în regia lui Graham Vick). Am citit o cronică foarte bună (unde altundeva decât?) pe site-ul Despre operă – recomandată atât celor care au fost la premieră cât şi celor care nu au apucat încă să vadă spectacolul.
„Un purcel verde de dimensiuni uriașe, vegetal și artificial, pârțâie confetti peste o adunare de oameni costumați caraghios, veniți să celebreze o nuntă. Asta este o imagine pe care n-o voi uita multă vreme. Eu unul mi-o voi aminti cu mare amuzament. A fost o seară în care m-a pufnit râsul mereu și la capătul căreia m-am emoționat contemplând un final în care bătrânețea ajunge la limita cea mai de jos a ridicolului, iar viața își reia ciclul obișnuit, prin căsătoria lui Fenton cu Nanetta. Așa de bătrâni și de ridicoli vom ajunge și noi, cel mai probabil. Și vom privi totuși cu o înțelepciune salvatoare cum tinerii o iau de la capăt, la fel ca noi, fără să fi învățat nimic din experiența noastră. Privită așa, viața este o comedie nebună.
La fel ca orice comunitate, și publicul de operă se împarte în tineri și bătrâni. În special la operă, publicul bătrân este mai numeros decât proporția sa demografică. De aceea, aseară au fost spectatori scandalizați de regia modernă a lui Graham Vick.” (Alexandru Pătraşcu, Despre operă)
Aşa începe cronica lui Alexandru, din care mai extrag un citat: „… figura unui mare critic muzical plecând mâhnit la pauză din cauza producției are o aparență tragică și teatrală. Dar și comică în același timp, pentru că Falstaff, la aceeași vârstă, lua mai ușor farse mult mai usturătoare.”
Vă recomand cronica şi sunt sigur că mulţi dintre cititorii acestui blog şi ai celui făcut de Alexandru caută deja Falstaff în programul ONB.
Programul spectacolului se bazează foarte mult pe un interviu-eveniment marca Despre operă
Fragment din programul Falstaff (ONB), r. Graham Vick.
Falstaff-ul lui Vick a fost prefaţată elocvent de prietenul Alexandru (aici, aici, aici şi mai ales aici). Despre ultimul aici am mai scris, pentru că mi s-a părut un exemplu de jurnalism cutural pe care blogul lui Alexandru (Despre operă) îl dă şi îl tot dă presei culturale din România. Este vorba despre interviul-eveniment pe care regizorul britanic i l-a acordat IT-stului îndrăgostit de operă.
Mă bucur şi felicit conducerea Operei Naţionale Bucureşti că îl ţine aproape pe Alexandru şi îi recunoaşte realizările (şi vasta cultură în domeniu). Eu, unul, am fost foarte mândru să aflu în programul oficial al spectacolului extrase pe foarte larg din discuţia Vick – Pătraşcu. Iar cei care au citit programul, cu siguranţă că sunt e invidiat (şi foarte câştigaţi). Feliticări!
Călin Hera. PA-uri şi mirări 