Este cineva dintre voi care nu-şi mai aminteşte prima zi de şcoală?
Reformulez: este cineva dintre voi care-şi mai aminteşte prima zi de şcoală?
M-am pus pe scotocit prin memorie. Greu, foarte greu. Pot să-mi imaginez cum a fost prima zi de şcoală, dar nu mai ştiu cum a fost. Singura amintire pe care o am (dar nu sunt 100% sigur că nu e amintirea vreunei fotografii sau că nu cred eu că asta e o amintire) este aceea că am intrat într-o sală de clară aflată la parterul Şcolii generale nr. 3 din Hunedoara, încolonaţi doi câte doi, urmând-o pe doamna (atunci i se zicea tovarăşa) învăţătoare.
Era o femeie bine făcută, cu o aluniţă măricică pe un obraz, care mi se părea foarte bătrână (estimez acum că avea cel mult vreo 40 de ani, că era mai tânără decât sunt eu acum). Cred că ea mi-a indicat unde să stau, în prima bancă, pe mijloc, alături de Angela, o fetiţă brunetă, cu ochelari şi cu părul lung.
Era o bancă din lemn, genul pupitru, îngustă, uşor înclinată, cu o parte orizontală (la capătul de sus) îngustă, având un orificiu la margine (pentru călimară, cred). Pe bancă erau două manuale: unul de Aritmetică şi un Abecedar cu coperţi groase, din carton. Abecedarul, aveam să constat ulterior, era excelent la bătăile din clasă; dacă reuşeai să plasezi o lovitură în creştetul capului adversarului îl scoteai pe margine câteva minute!
Mi s-a părut foarte special faptul că, la plecarea acasă, am putut să pun cele două cărţi în ghiozdanul meu din piele, care m-a ţinut până în clasa a IV-a, şi să le iau cu mine acasă. Am citit din ele până noaptea târziu, mult timp după ce ai mei îmi dăduseră stingerea.
Vă întreb: voi aveţi amintiri certe din prima zi de şcoală?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 