Ieșisem din Godeanu, intram în Retezat. Am pus cortul în Poiana Pelegii. Eram cu Tibi și cu Oc. Pregătesc eu cina, am spus (ideea îmi venise la Piatra Iorgovanului). Am aruncat mălai în apa fierbinte (dădusem un praf de sare și un cub de unt). Când mămăliga strălucea ca luna plină peste lacul Bucura, am spart ouăle purtate în secret în cutia de aluminiu. Speram să prindă crustă, să fie gălbenușul cleios, speram ca albușul să se lege prin cea mai bună mămăligă care poposise vreodată prin acel ceaun. N-a fost să fie. Nu încercați așa ceva acasă.
Am făcut-o de mămăligă
12 Responses to “Am făcut-o de mămăligă”
-
=)) la prima impresie nu pare o idee rea asa ca tot nu-mi pot imagina rezultatul, insa te cred pe cuvant cand sugerezi sa nu fac.. o proba (mica si nevinovata).
De ce te cred? Stiu eu ca la munte, dupa o zi de mers ai manca si coricove (apropo, mie chiar imi plac si astea) fara mofturi si fara pretentii la garnitura! Am impresia ca mamaliga asta a ta a facut foamea sa para usoara 😀ApreciazăApreciază
-
Pare sa fie o lectie de supravietuire, insa cine a trait asa ceva stie cat de mult tanjesti (ulterior!) dupa gustul acela….
ApreciazăApreciază
-
Imaginea asta e cea mai reprezentativa pentru ceea ce simt cand citesc ce spui aici http://shoppers.ro/i_feel_like.jpg
ApreciazăApreciază