Gândacii puturoşi sau ce caută la bloc ploşniţele de cereale

Ploşniţele cerealelor / gândaci puturoşi, dând iama în ghiveciul cu muşcate. Foto cu telefonul: Călin Hera

Dl. Lică deschide fereastra. Îi place aerul curat, de dimineaţă. Îşi scoate pe pervaz pilota uşoară, dar călduroasă, pernele mari şi cearceaful, aşează peste ele pijamalele în carouri şi începe câteva mişcări de gimnastică matinală. Maşina de pâine parchează în spatele magazinelor de la parterul blocului. Intersecţia e încă relativ liberă, dar sunetul claxoanelor începe să crească. Dl. Lică face câteva genoflexiuni, în timp ce de la etajul a treilea urcă un miros plăcut de cafea proaspăt râşnită. Ziua poate să înceapă. Deodată, însă…

… Dl. Lică a auzit mai întâi zgomot unui zbor căznit, un sfârâit greu, ca de cărăbuş. Nu cred că e muscă, şi-a zis. Muştele zboară ce zboară, apoi se izbesc bezmetic de ferestre, încercând să treacă.

Insecte heteroptere de sezon. Gen

Din câte am auzit, mulţi bucureşteni se plâng zilele astea că, odată cu aerul proaspăt (sau nu), le intră în casă exemplare mature de insecte heteroptere, poartă un nume (ploşniţe de cereale) şi o poreclă: gândaci puturoşi / gândaci urât mirositori.

Asta i s-a întâmplat şi domnului Lică în acea frumoasă, dar deosebit de răcoroasă dimineaţă de octombrie.

Cum a început studiul domnului Lică

Prima întâlnire dintre dl. Lică şi dna. Ploşniţă a cerealelor a fost una de studiu. Insecta se oprise pe peretele de nord-est, căutând o crăpătură unde să se adăpostească, eventual până la primăvară.

Dl. Lică a privit gândacul, i-a admirat corpul sub formă de scut, verde-maroniu, lung de aproape doi centimetri. A încercat să îşi imagineze ce poate fi în capul mic, aproape triunghiular, al gândacului. Apoi, fire milostivă, a luat un şerveţel în care a adunat vietatea, pe care a eliberat-o în hăul de dincolo de fereastră.

Gândacul şi-a deschis repede aripile, a făcut o rotaţie mare, în zbor, apoi s-a întors pe peretele blocului, între ferestrele de la apartamentul domnului Lică. Acolo unde mai erau câteva zeci de gândaci asemănători, tocmai dezmorţiţi, care îşi căutau drum în plan vertical.

Ploşniţa cerealelor sau gândacul puturos. Aici, mirându-se că nu poate trece mai departe. Foto cu telefonul: Călin Hera

Contemplarea domnului Lică n-a durat prea mult, pentru că alţi doi gândaci au intrat aproape în acelaşi timp în camera lui deja aerisită.

I-a găsit repede, plimbându-se pe pereţi, i-a condus până afară în acelaşi mod paşnic, apoi, simţind că se îngroaşă gluma, a băgat aşternuturile în casă şi a închis fereastra. De prisos să adăugăm că, odată cu cearceaful, pijamaua, pilota şi pernele domnului Lică, în cameră au intrat alţi gândaci puturoşi.

De ce li se zice „gândaci puturoși”

De ce le-o zice aşa?, s-a întrebat dl. Lică zece minute mai târziu în timp ce citea, via Google, despre insectele pe care reuşise să le identifice destul de corect. Apoi a simţit. Deşi nu strivise niciunul, simplul contact, prin intermediul şerveţelului de hârtie, îi impregnase degetele cu mirosul specific, greu de înlăturat chiar şi după mai multe reprize de spălat pe mâini cu săpun.

Viețile interesante ale gândacilor puturoși

După ce a mai studiat puţin problema, dl. Lică a aflat că ploşniţele de cereale îşi duc vieţile interesante şi se înmulţesc în lanurile de cereale, dar în vremuri de secetă sau inundaţii migrează în căutare de hrană inclusiv spre zonele urbane. În aceeaşi zi şi în zilele următoare, dl. Lică a văzut zeci de gândaci puturoşi printre frunzele muşcatelor de pe pervaz.

Odată ajunşi la oraş, ploşniţele de cereale caută să rămână acolo cel puţin până la primăvară şi îşi caută culcuşuri pe te miri unde: crăpături din pereţi, ţevi de aerisire, tăviţe ale ghivecelor de flori sau, în cazurile fericite, în interiorul locuinţelor.

Nu fac rău, dar nici bine. Și cam put

Nu fac rău, în sensul că nu pişcă oamenii, nu fac mizerie, nici măcar ouă nu depun în case, dar sunt dezagreabili.

Pe mine m-au speriat, de-aia am ţipat aşa!, a explicat doamna expert PR, roşind uşor.

N-o întrebase nimeni nimic, dar dl. Lică, altfel cel mai discret om din lume sau măcar dintre cei care locuiesc la Scara A, are uneori o privire blândă, dar totodată mustrător-iscoditoare, că te simţi imediat cu musca pe căciulă. Oare cum ar fi să ai un gândac puturos pe căciulă? Brrr!

Etichete: Dl. Lică, heteroptere, ploşniţa cerealelor, Viata la Bloc