Un castel de nisip care mă aşteaptă din copilărie

Plajă lângă Eforie. Foto: Călin Hera (2010)

M-a fascinat întotdeauna plaja aceea cu nisip fin, aparent pustie, aflată între staţiuni, despărţită de ghiol de o şosea şi de o cale ferată, dar udată (esenţial) de Marea Neagră. O ştiţi, aţi trecut cu toţii pe lângă ea de nenumărate ori (e aproape de Eforie).

Anul trecut am oprit. Plecam de la mare şi am zis să mai facem o baie. Astfel, am împlinit un vis al celui ce-am fost* în urmă cu 30 de ani. În numele lui, îmi mulţumesc.

Iar vouă vă doresc sentimente asemănătoare. Poate chiar acolo. Că merită.

P.S. În fotografie se observă o cutie de pepsi. Cu siguranţă, nu era acolo pe vremuri, când eu voiam să opresc, dar amânam.

* Mi-am amintit de-o vorbă a domnului Lică.

Etichete: Amintiri, Eforie, Fotografii, litoral