Fotografie făcută în portul Barcelona, zona pictorilor, de Călin Hera (mai 2011). Click pe foto pentru imagine imensă!
Această fotografie este (probabil) ultima temă a concursului PAfoto’.
Scrieţi o poveste în 500 de semne (max.550, inclusiv spaţiile) inspirată de această fotografie. Deadline: marţi, 12.00 duminică 10 iulie, 22.00. Baftă!
Mai jos sunt PA-urile dumneavoastră:
Pic, pic, pic, pana… zamo
Pictura o fo viata mea si spun “o fo” fiindca a fost o data cand aveam o viata. Reala, chiar. M-am pastrat inchistat in universul culorilor in ciuda celor din jur. Cumva, procesul creatiei produce vid imprejuru-mi. Ei s-au retras tiptil, ramasi stingheri si nebagati in seama in tacerea stanjenitoare. Evadarile mele din realitatea sacrificiului cotidian, initial pur intelectuale, au devenit din ce in ce mai ilegale. Vreau o lume in care cele lumesti, paradoxal, sa nu ma (inte)leaga. Inception-am?
Penel, culoare, om LePetitPrince
Clopotele bat ora sase dupa amiaza
Turistii din oras mor de cald si ofteaza
Apoi se strang in grup pe tarm sa prinda briza
Doar pictorul e singur – el cu muza.
Marea acum se strange, acum se rasfira din nou
Pictorul vrea s-o prinda intr-un tablou.
A dat in parg albastru marea, asa cum stie,
Iar soarele, pe-alocuri, o face argintie.
El, pictorul, o vede exact asa cum este
Si tot asa cum este el o si zugraveste.
Penel – culoare – om – o inclestare darza.
Omul a castigat: marea a trecut pe panza.
PAct MeetTheSun
Bombăn de una singură învârtindu-mă între şevalet şi pânzele expuse de jur împrejurul lui. Parcă văd că el e undeva la umbră şi mă spionează! Cum să lase tablourile aici şi să plece? Un tub de vopsea se rosgoleşte tot mai departe cu fiecare rafală de vânt. Îl ridic şi îl aşez în sacoşă. Pe degete îmi rămân vopsele colorate. Ezit să mă şterg; mă apuc să strâng şi restul tuburilor. Sunt goale, abandonate. Soarele mă arde, dar tot nu pot pleca. Nu încă! E timpul să-i dau o mână de ajutor bunicului.
Pictorul Ion Toma Ionescu
Pictorul ăla flamand în clipa asta era mai mult flămând decât pictor. Părăsise locul. Terminase tuburile cu vopsele, sticlele cu absint, tabloul din care se scurgea pe rame lumina murdară, lăptoasă, smulsă zbaterii înspumate a valurilor. Linia verde împădurită a golfului, abia de ţinea cealalta mare să nu se reverse din cer peste casele pitite în buza dealului de unde se-ntorcea cu barca. Nerăbdător socotea că mai sunt doua ceasuri. Găsise mâncare, tuburi noi cu albastru, absint, avea de lucru.
„Visul pictat” LeeDee P.
După ce l-a citit pe Jules Verne, și-a dorit să navigheze. Era visul lui ascuns, pe care nu l-a spus nimănui, niciodată. L-a clădit cu pasiune și tenacitate, zi după zi. Când barca a fost gata, și-a lichidat afacerea și și-a invitat iubita, în călătorie. Îndepărtându-se de mal, a mai privit pentru o ultimă oară, lumea pestriță, pe care o părăsea fără nici un regret, a tras aer în piept și a îmbrățișat cu ochii, nemărginirea… Pe chei, pictorul nu știa că pânza lui imortalizează un vis desăvârșit.
“Veni, vidi,… vicii!” LeeDee P
După ce a fost ministrul transporturilor, șef de partid, președinte ales de două ori și suspendat o dată, după ce s-a războit cu mai marii și mai micii moguli din presă și după ce l-a numit pe Boc, prim-ministru, de vreo câteva ori și a micșorat pensiile și salariile tuturor, a revenit la prima sa dragoste: marea. Îl puteți vedea zilnic, dis-de-dimineață, cum sosește pe faleză, se așază comod și, înarmat cu pensula și penelul – ca un adevărat lup de mare, pictează peisaje marine și femei blonde.
Cât costă? A.Dama
Se îndepărtă de scaun, să aibă perspectivă asupra pânzei. Nu vedea niciun curios pe-aproape. Oamenii căutau meniuri, prețuri și… dulcețuri. “Sweet, sweet, sweet”, își spuse pictorul. De o vreme încoace, picta în mijlocul mulțimii, ca un sihastru în chilioara lui. Între el și tablou, o legătură sfântă! S-ar fi bâlbâit dac-ar fi întrebat cineva: „Cât costă?” Sweeet, își mai spuse pictorul: la fiecare țărm, o cetate. În fiecare inimă, o mare. Pe fiecare mare, o barcă. În fiecare barcă, inimi-inimi.
“The sixth sense” LeeDee P
Fereastra de la salonul lui dădea spre țărm. O ținea mereu, deschisă și auzea valurile venind și plecând așa cum veniseră și plecaseră anii lui, unul câte unul. Îi plăcuse întotdeauna să le picteze spuma albă, împrăștiindu-se printre firele de nisip – peisajele lui marine se vindeau încă, bine, după accident… Auzi ușa și întoarse capul. N-o mai putea vedea, dar îi simți mirosul sărat, la fel cum îl simțise prima oară, acum 30 de ani. Doar ea venise fără să mai plece:
– Ieşim pe faleză, iubitule?
O viata intr-un album de poze dragoselu
O ceruse de sotie in creierii muntilor si imediat si-a sunat parintii de la o cabina telefonica ca sa-i fericeasca. Dupa un an, barza le-a adus gemenii si n-a mai plecat din balcon, de dragul lor. Apoi…
Casa cea noua a ars din temelii, pompierii au fost inutili. Ea s-a incurcat cu seful, copiii au luat-o pe droguri…
El a incercat sa se arunce in Sena. Si-a revenit greu, o vreme a lucrat ca mim in Piata, acum isi castiga painea pictand decoruri doar visate de ei doi cand erau atat de tineri…
Inspectorul Jose Garces mai rezolvă un caz Călin
Inspectorul Jose Garces realizează, privind tabloul găsit în port, pe un şevalet ce face parte el însuşi din opera de artă, că e vorba de un caz de crimă pasională. Linia dealurilor de pe ţărm coboară de la stânga la dreapta; asta denotă pesimismul pictorului. Apele învolburate ale golfului sunt colorate violent. Tuburile de vopsele de pe jos arată graba. Iar cadavrul aflat la câţiva metri distanţă şi biletul prins în coada pensulei înfiptă în pieptul victimei îi oferă inspectorului noi indicii.
FIX500
Pic, pic, pic, pana… (zamo)
Penel, culoare, om (LePetitPrince)
PAct (MeetTheSun)
Pictorul (Ion Toma Ionescu)
Visul pictat (LeeDee P.)
“Veni, vidi,… vicii!” (LeeDee P.)
Cât costă? (A.Dama)
“The sixth sense” (LeeDee P.)
Inspectorul Jose Garces mai rezolvă un caz (Călin)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 