Cea mai impresionantă statuie vie de pe Las Ramblas, Barcelona (are şi autorizaţie, se vede dacă măriţi fotografia). FOTO: Călin Hera
Aceasta este noua temă a concursului de proză arhiscurtă PAfoto’ (regulamentul aici). Vă invit să scrieţi texte de 500 de semne (max. 550) inspirate de fotografia de mai sus. Inventaţi o poveste. Până marţi, orele 13.00. Baftă!
UPDATE. Vă mai arăt nişte fotografii, făcute din alte unghiuri. Nu dezvăluie niciun mister: omul chiar nu şade pe nimic şi a stat aşa, nemişcat, cel puţin 10 minute, cât l-am urmărit eu (p-ormă m-au durut pe mine picioarele).
Iar mai jos sunt PA-urile dumneavoastră:
Monolog mut MeetTheSun
Haide, vino, apropie-te și lasă-mi ceva! Pari un om de treabă și cu stare. Hai frățioare, chiar am nevoie de bani, luna asta sunt în groapă rău și cei din țară așteaptă să le trimit! Te uiți la autorizație? Daa, prinde la public că de-aia am împrumutat-o de la Lorenzo cât e în vacanță! Oricum, cine s-ar prinde că e o altă moacă? Ce te miri așa? Normal că stau ca o piatră, dacă ți-ar trebui bani ai sta și tu! Fiecare secundă poate însemna un cent! Deci, dai și tu ceva? Nimic. Pleacă naibii! Next!
HamanGopo ergo cogito zamo
Totul a inceput cu prima maimuta ce-ajunsese atat de stapana pe turma si propriul destin, incat a decis sa priveasca spre stele, ridicandu-se pe doua picioare. De-atunci, omul lui Gopo cat si cel de la Hamangia a fost ocupat cu “ganditul”, cu rezultate nu intotdeauna benefice. Omul post-modern, trecut fiind prin modernitatea lui Steve McQueen care statea, fuma si gandea, a renuntat la fumat, e mai imbracat, mai izolat de mediul sau natural si-a descoperit cum sa existe imobil, static, impietrit.
Si statuile zambesc cateodata LePetitPrince
De cand te-am intalnit pot sa stau ore in sir fara sa fac nimic altceva decat sa ma gandesc la tine. Cand fac asta nici nu stiu cum trece timpul. Cine ar putea ghici, vazandu-ma, ca prin spatele privirii fixe se succed, cu repeziciune, secvente desprinse din ce-am trait impreuna sau care se nasc pe loc: mi te imaginez in fel de fel de ipostaze. Unele ma fac sa zambesc si oricat incerc sa pastrez zambetul in mine, nu pot, imi aluneca pe buze. Dar imi iau repede seama, caci, sunt o statuie trista.
Zi proasta LePetitPrince
Ieri am castigat cat nu faceam la teatru intr-o luna. Azi am zi proasta. S-au oprit numai japonezii, tac-tac, m-au fotografiat si-au disparut.
Uite o tipa cu o poseta imensa, oare ce cara femeile in asemenea posete ? S-a oprit si cauta. Aiurea ! Si-a scos o batista.
Se apropie niste americani – pe astia ii cunosti de la o posta. Welcome! Good-bye, poate data viitoare.
Un patruped. Ma miroase. Ma, sa nu-ndraznesti, am facut o facultate! Bravo mai blanosule, tu te-ai prins ca am si eu un suflet !…
“Suspiciune” LeeDee P.
Băiatul coanei Jana a absolvit Facultatea de Drept și, pentru că n-a găsit loc în justiția românească, a plecat să-și facă un rost, la căpșuni, în Spania. După câțiva ani, și-a chemat părinții, în vizită, ca să le-arate Sagrada Familia și statuile vii, din Barcelona. Coana Jana s-a uitat suspicioasă, la bărbatul imobil, costumat în statuie medievală, s-a dus la cumpărături și s-a întors să se mai uite o dată, apoi a zis:
– Măi, băiete, nu-ți mai râde de noi! Ăsta nu-i om, nici măcar, nu respiră!
Secunda de marmura Sictireli
Stateau ore intregi si jucau sah in tacerea rece a marmurei. Ne potriveam ceasurile de la mana la fiecare inceput de partida, dar ritmul lor nu se potrivea niciodata cu al nostru. Timpul se scurgea doar pentru privitorii, ca apa in crapaturile pamantului supt de seceta. Ei ramaneau vesnic tineri in nemiscarea lor, cu mana suspendata peste tabla de sah. Gandeai ca-si intind mainile pentru salutul de inceput sau cel de final. Timpul lor nu se potrivea cu al nostru si de aceea doar noi imbatraneam.
Mujer alemana LePetitPrince
In fiecare zi nemtoaica cu zulufi trecea prin fata barbatului privindu-l pret de cateva minute, la inceput manata de curiozitate, mai apoi de un sentiment de compatimire amestecat cu iubire, sentiment care aduna in privirea femeii o duiosie capabila sa inmoaie un om de otel. Cand s-a apropiat mai mult i s-a parut ca aude barbatul cantand soptit:
Aproape esti de mine frumoasa alemana
Parfumul pielii tale vapori de vis emana.
Atunci l-a atins si s-a produs un miracol : statuia a coborat de pe soclu.
Monolog băsescian A.Dama
Multe găluști le-am vârât pe gât românilor, dar nu mai intră nimic. Dacă n-o înghit nici pe asta, ultima, mă reprofilez. Mă angajez om-fantă. Hî-h-hî, ce banc bun! Nu tu bon fiscal, nu tu verificări! Plus că mergi, ca nomazii, din țară-n țară, din oraș în oraș. Am văzut și în Madrid, și în Viena, și în Paris, și în Londra oameni-fantă. Îmi găsesc eu o (o)poziție mai comodă, că asta-i grea de tot. Am îmbătrânit. Dar ce bine că n-o să mă recunoască nimeni! Așa spoit, cum să-și dea seama cine mi-s?
Tiki-Taka Ion Toma Ionescu
Catalanul intrat în tunică de tablă – e un Gigi Becali al lor. Uitaţi-va bine cum stă pe soclu, nu vi se pare că seamănă? Taie frunză la câini. Să stea mult şi bine în echilibrul ăla precar, vă spun; n-are geniul ciobanului. Păi al nostru măcar, când a intrat în sarică şi-a luat instrumentul n-a tăcut ca mutu. A scos cu fluierul din adâncul istoriei, o doină de smintii oile şi-o seamă de generali patrioţi… ce l-au dăruit cu Steaua. Măi omule dacă n-ai gură cască, nu te dăruieşte nimeni cu Barsa.
“Cogito, ergo sum” LeeDee P
“… eu i-am spus nevesti-mii, să nu mai luăm și vila de pe plajă, parc-aș fi presimțit că vin vremuri grele și-o să ne înhațe banca… și, uite, acuma, stau ca prostu’, nemișcat, să se zgâiască toți ăștia la mine și să dea un ban, ca să fim cu ratele la zi…” Noaptea, târziu, când nu mai era nici urmă de turist prin preajmă, Manolo s-a ridicat, și-a dezmorțit mâinile și picioarele și s-a grăbit să mai apuce câteva ore de somn. Dimineață, trebuia să încheie o asigurare de malpraxis, psihiatrului său.
Daca nu ti-a placut scoala eftimie
Carlos Extebeira y Alfonso de Madagascar îşi strânse lucrurile şi se sui în primul autobuz spre casă. Înainte să intre în micuţul său apartament de pe Via Anaximenes nr.4B auzi prin uşă vocea hârâită a soacră-sii. “I-am zis lu’ bărbac-tu să repare şi el uşa la baie şi n-a făcut nimic”. “Lasă-l mamă”, încercă nevastă-sa să-i ia apărarea, “e obosit de la muncă”. “Pă dracu’ ghem (el Diablo Gheboso – n.trad.) aia-i muncă? Las’ că l-am văzut, nu face nimic stă în fund toată ziua”.
Las Ramblas Social dragoselu
Blestemul unei iubiri violente, pedeapsa in folosul comunitatii pentru un mim gelos ce si-a snopit amanta… Sunt sclav pe taramul durerii pacatoase, un admirator al lui Gaudi numit printr-o decizie irevocabila, stau si masor din priviri bisectoarele Casei Quadros, intruchipandu-l fara voia mea pe unul dintre camarazii eroului Companys, intr-o slujba contorsionista propusa de un sculptor nebun si acceptata de Primarie pentru a fi oferita celor ca mine: saraci, nervosi si cu inclinatii acrobatice.
Jaf in stil bacauan dragoselu
Trei imigranti romani au tinut ieri capul de afis al presei catalane cu isprava lor demna de cartile cu benzi desenate. Suparati ca patronul a decis sa le plateasca salariul pe luna mai in natura, lucru greu de digerat tinand cont ca omul se ocupa cu cresterea viermilor de matase, cei trei romani originari din Bacau au decis sa sparga o banca, singura fara riscuri fiind cea aflata sub un actor pensionar mut ce-si castiga existenta pe bulevardul Las Ramblas mimand magistral un ostas odihnindu-se.
după deadline
Cum i-a lăsat Marco mască Călin
– Pe mine să nu contaţi, le-a spus Marco, lăsându-i mască. Marco era nelipsit de la chefuri; el dădea primul chiot şi tot el era acolo atunci când se târau spre casele lor (sau pe sub mese) ultimii participanţi la eveniment.
– Da’ ce-ai?, l-au întrebat.
– Iaca, am treabă.
L-au văzut pe Las Ramblas, cocoţat pe noptieră; parcă-l spălase cineva cu clei dizolvat în bronz, de sus până jos.
– Hai, bă, lasă prostiile.
– Vin gagicile din Barceloneta!
– Sangria!
Dar Marco stătea nemişcat. Apoi, dintr-o dată, şi-au dat seama că… NU ÎNCAPE.
FIX500
Monolog mut (MeetTheSunt)
HamanGopo ergo cogito (zamo)
„Suspiciune” (LeeDee P.)
Zi proastă (LePetitPrince)
Şi statuile zâmbesc câteodată (LePetitPrince)
Secunda de marmura (Sictireli)
Monolog băsescian (A.Dama)
Tiki-Taka (Ion Toma Ionescu)
“Cogito, ergo sum” (LeeDee P)
Jaf in stil bacauan (dragoselu)
Las Ramblas Social (dragoselu)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 