A întâlnit-o pe stradă, deşi făcuse tot ceea ce era omeneşte posibil ca acest lucru să nu se mai întâmple vreodată: vânduse tot ce avea (mai nimic) şi se mutase într-un oraş îndepărtat. Fosta era la fel de grăbită, la fel de graţioasă şi la fel de frumoasă, deşi se făcuse blondă. Avea unghii lungi şi roşii, o rochiţă scurtă şi tocuri înalte. Domnului Lică i-ar fi plăcut atunci să fie el gândul căruia ea i-a zâmbit, fugar, înainte de a redeveni mai tristă decât sutele lui de după-amieze de singurătate. Dar nici nu s-au salutat.
Şansa ratată a domnului Lică
17 Responses to “Şansa ratată a domnului Lică”
-
Buna ziua!
Vin cu o propunere pentru dumneavoastra. Ati putea detine un nume propriu pentru blog de genul numelemeu.com si cu o grafica personalizata. Daca doriti sa aveti un blog total personalizat pe care sa il detineti 100% si sa aiba propriul nume ales de duneavoastra puteti apela la serviciile oferite de http://i-hostyou.com
In cazul in care nu va descurcati puteti fi ajutat in parcurgerea tuturor pasilor necesari pentru a avea propriul blog personalizat si a va bucura cat mai curand de aceasta noua schimbare.
Daca sunteti de acord si vreti sa aflati mai multe detalii astept un mesaj pe adresa de email shaketheinternet@gmail.com
O zi buna!ApreciazăApreciază
-
Si cand ma gandesc ca s-a nimerit sa ascult Jim Morisson la intalnirea cu Dl Lica pe blogul tau!
Oricum, n-are unde sa se ascunda de ganduri si de dupa-amieze triste si insingurate…chiar daca isi doreste un zambet fugar….
Se intampla!
Salutari!ApreciazăApreciază
-
-
Mi se pare mie sau Călin îl folosește pe domnul Lică doar ca pretext să scrie un roman compus din capitole de maxim 500 de semne? 🙂
ApreciazăApreciază