PAstilele (etapa a VII-a)

Inspirat de PA-ul Sobolanul alb, autor Ion Toma Ionescu, care a câstigat, prin votul vostru, etapa a VI-a, Frica, a concursului de proza arhiscurta Cinci săptămâni în palon, am găsit de cuviintă să vă propun ca noua temă, a VII-a, să fie

Pastilele

Vă rog să trimiteti/publicati aici, la comentarii textele până sâmbătă, 23.00.

Baftă!

Mai jos sunt PA-urile, astfel:

Cuplu in PA (Petra)
Intr-o dupa amiaza a gasit-o pe jos. Era intinsa si in mana dreapta avea un borcan de pastile. S-a repezit spre ea, cu frica in san ca s-a intamplat ceva, dar cand sa sara peste ea s-a simtit un miros de tigara. Ela s-a intors razand cu tigara abia aprinsa in coltul gurii. Se vedea pe fruntea lui ca nervii o iau la vale si ca simte nevoia de un whisky bun.
Ce si-ar fi dorit un acoperis al lor, se gandea si deodata spuse:
– Ce cuplu in PA mai suntem! Nici macar de o gazda perfecta nu avem parte!

Pilula albastră (Dan)
Acest mesaj nu este spam, deşi conţine informaţii utile despre pastilele de culoarea cerului senin. Dacă vă jenaţi să vă adresaţi medicului sau farmacistului, aveţi în vedere următoarele recomandări: nu tot ce zboară se mănâncă şi nu s-a inventat încă panaceul universal valabil. Ea (pilula romboidală) nu drege şi nu strică, nu saltă, dar nici nu coboară, nu fortifică şi nu slăbeşte, nu dublează şi nici nu înjumătăţeşte. Sfatul meu este să încercaţi mai bine cu smochine crude sau cu varză murată.

Pastile de timp (Ion Toma Ionescu)
Pastilele cu timpul lucrează, n-au nici o treabă cu organismul. Ţi se dă la naştere un timp, al tău şi un număr aferent de pastile, un fel de unităţi concentrate, n-are importanţă culoarea sau forma, albastre, roşii, mai mici, mai mari, nici ziua niciodată nu-i egală cu altă zi. Unii le consumă după reţetă, riguros, dimineaţa, seara, alţii se dau sportivi şi-apoi le iau cu pumnul. Degeaba te panichezi, sau te pui bine cu farmacistul, tot alea sunt. Stai calm, oricum, la ultima se opreşte timpul.

Stilul cameleonic (LePetitPrince)
Cum adica „Pastilele”? Eu stiam ca „stil”, un stil – doua stiluri, face la plural, articulat, „stilurile”. Bine, inghit si trec mai departe. Stilul unui PA. Orice autor de Proza Arhiscurta isi formeaza, cu timpul, un stil propriu, care devine recognoscibil. E mare lucru sa ai un stil propriu, dar e si mai grozav sa poti scrie in „N” stiluri, eventual in stilul altor autori. Sa ai un stil cameleonic. Daca n-as semna acest PA, m-ati recunoaste? Dupa ce, in afara de „fix 500”? Poate dupa ghilimele?

Gluma cu aspirina (Călin)
Dl Lică, atunci când a auzit prima oară gluma cu aspirina-contraceptiv, s-a încruntat, abia perceptibil. Abia apoi, când i-a picat fisa, a râs cu poftă. Era într-o vreme în care doar la bişniţari găseai contraceptive, aduse din Ungaria sau din Iugoslavia (ţară care azi nici nu mai există). Atunci când i-a venit şi lui rândul să spună gluma cu aspirina, dl. Lică a roşit brusc, ca lovit de o alergie. Ieri, un coleg mai tânăr nici măcar n-a zâmbit. Pentru el, aspirina e efervescentă sau nu e deloc.

De ce se numesc pastilele, hapuri (LePetitPrince)
De-a lungul vremii s-a constatat ca majoritatea oamenilor detesta sa ia pastile. Metoda cea mai rapida e sa le arunci pe gat, hap… si gata! Ai trecut hopul. Pana la urmatorul hap treci alte hopuri, si hop, vine ceasul cand trebuie sa iei hapul. Il arunci pe gat, hap… si gata! Ai mai trecut un hop! Hap dupa hap treci toate hopurile.

Pacientul (Anca V)
Asistenta intredeschise usa si observa ca pacientul atipise. Lua o cana si se duse spre chiuveta patata de rugina. Robinetii vechi si strambi abia daca aveau putere sa stoarca apa, ce taraia obositor. Batranul deschise ochii si intinse mana rugator. Asistenta stranse in pumni pastilele si ordona pacientului sa se ridice. Batranul scoase un oftat adanc si se sforta sa-si ridice corpul silit de boala ca si cum ar da raportul. Tintui ochii pe ceasul din perete. E ora tratamentului sau un alt timp?!

Pastila miraculoasă (Adela)
Îşi strângea copilul la piept şi-l privea ca pe o icoană. La rândul lui, micuţul se pierdea în privirea mamei lui, cu ochişorii aceia negri şi strălucitori, care parcă-i vorbeau. Îi zâmbea şi-o apucase de deget. Nimic nu putea rupe acea legătură, în afară de Dumnezeu. Dar, Dumnezeu i-l trimisese pe el. Asta însemna că trebuia să lupte pentru viaţa ei şi, mai mult decât atât, ştia că va reuşi. „Tu eşti pastila mea miraculosă, apa mea vie!”, îi zise şi-l sărută pe frunte, plângând. Copilul adormi.

Cel mai vesel cuplu (Adela)
Nu ştia cum, dar, în ultima vreme, se întâlneau tot mai des. Oricare ar fi fost drumul ei, îl vedea, înconjurat de aproape aceiaşi prieteni şi tot timpul râzând în hohote. Râdea cu atâta naturaleţe, că îi molipsea pe toţi care-l auzeau. Întâmplător, o prietenă comună le-a făcut cunoştinţă. Prima întrebare a fost cum de reuşeşte să râdă atât. “ Nu ştii? Râsul e cea mai bună pastilă pentru minte şi suflet.” Din ziua aceea, au rămas împreună şi a învăţat şi ea să râdă, devenind cel mai vesel cuplu.

Lecitină (Victor)
– Ştii, am început tratamentu’ ăla pentru ţinere de minte.
– Serios? întrebă incredul amicul său de o viaţă.
Era o dupamiază superbă de toamnă, cum nu mai fusese una de când ieşiseră la pensie. O zi perfectă pentru o plimbare relaxată. Soţiile, puţin în urma lor, sporovăiau despre nepoţi şi reţete de chec.
– Şi cum se numeşte medicamentul?
– Ăă… cum îi zice la floarea aia albă de creşte pe câmp?
– Margaretă?
– Aşa! şi întorcându-se înapoi către consoarte: Margareto, cum se cheamă pastilele alea?

Punga de pastile (drawforjoy)
Vecinii din bloc l-au dat disparut pe domnul Lica. Timp de o saptamana el nu a mai fost vazut la fata. Intr-o dimineata au gasit punga lui de pastile langa usa, si toti au crezut că trupul lui zace fara suflare pe sub masa din bucatarie. Numai vecina din blocul de langa, stia unde este. Ii facuse un cuibusor la ea in dormitor unde ii oferea exact ce avea nevoie. Ce rost sa se intoarca?

Boală grea (Gabi)
Nu, serios, n-am amorţit. Am gâtul înţepenit de la ultima noastră şedinţă iar mintea să mă mai ţină o noapte, n-ar putea.Să te apropii c-un ceai şi-o lămâie aş vrea şi să-mi zâmbeşti (numai la asta mă gândesc şi la cât de frumoasă eşti).Nu, serios, nu mă doare nimic, Raza mea. Nu mai fugi la pastilărie chiar dacă acum îţi şoptesc răguşit, de fapt sunt doar gâtuit de emoţie că eşti bună cu mine, ce boală grea. Acum voi tuşi să n-auzi, picături de iubire iar tu du-te puţin mai încolo, să nu se ia.

Paradă verde (Carmen Negoiţă)
Ieri am fost cu Sebi la paradă. Ne-am vopsit pe faţă şi arătam grozav. A început însă ploaia, iar verdele a început să se prelingă de pe feţele noastre. Parcă aveam lacrimi de curcubeu. Vopseaua lui Sebi i-a intrat în păr, iar eu m-am frecat din greşeală pe faţă şi mi-a intrat verde din ăla în ochi. Doamna care ne colorase feţele spunea că iese la spălat. Dar n-a ieşit. Sebi a avut părul verde toată săptămâna, iar eu m-am ales cu o alergie care m-a obligat să înghit câteva pastile foarte amare.

Pastila de marţi (LeeDee P)
Când a lansat noua rubrică din ziarul local, “Pastila de marți”, s-a gândit că, în loc să se panicheze de cele trei ceasuri rele, cititorii se vor amuza de glumele si de vorbele lui de duh, reușind să treacă mai ușor prin rutina vieții. Inițiativa lui a avut succesul scontat și tirajul ziarului a crescut peste noapte. Până în ziua în care nevasta l-a părăsit luând și copiii, iar el a realizat că nici-o pastilă nu-l mai poate ajuta să-și învingă anxietatea, nici măcar propria-i pastilă de marți.

Dacă Viagra ar ridica şi moralul… (Victor)
– Ştii că s-a inventat Viagra pentru femei?
Ochii vii contrastau zâmbetul obosit. Atât mai rămăsese viguros în ea: privirea.
– Ştiu, iubito. Mi-ai mai spus bancul ăsta.
Îi întind pastilele, cu hotărâre. De data asta se lasă convinsă uşor.
– Ufff!… Cât timp trebuie să mai înghit prostiile astea? întreabă, aşezând paharul pe noptieră. Probabil ştie că boticul ei mă face să mă topesc de dragoste, dar trebuie să fiu ferm. Pentru ea. Pentru mine. O sărut pe frunte, îi aşez o şuviţă rebelă după ureche şi o întreb la rându-mi:
– Preferi chimioterapia?

Vraciul arab (Bogdan)
Supranumit “marele vindecator al Regatului”, Abdul Karim ibn Salit se foi in scaunul prea mare. In jurul lui, totul era mare. Sala de primiri a viceregelui era un enorm cub de piatra ornat cu piese de mobilier supradimensionate, menite parca sa micsoreze asteptarile celor care veneau aici. Asupra lui n-avea, insa, efectul scontat caci Karim se gandi ca putea sa-si dubleze tariful. Cand usa se deschise, el stranse la piept sacul in care tinea dintele de balena, perlele roz si pastilele de fildes.

Boala milei (Bogdan)
Trecusera cateva luni de la zilele-n care viceregele fusese el insusi. Napasta-l lovise pe neasteptate intr-o marti, la pranz. Un sclav il gasi atunci, ravasit, cu hainele sfasiate, plangand ca un copil in fata frumusetii unui trandafir din gradina palatului. Pentru vraciul curtii era evident ca-si pierduse cruzimea si asprimea. Unica sansa era un leac legendar bazat pe fildesul de unicorn, ouale de zana si pastilele de piatra lunara. Dar pentru asta trebuia chemat insusi marele vindecator arab.

Fiul farmacistei (Călin)
Maică-sa avea grijă ca dulăpiorul cu medicamente să conţină toate cele trebuincioase, fiindcă, vorba aia, nu se ştie niciodată. Iar el devenise vedetă printre copiii de la bloc pentru că era, mereu, pregătit. Nu-i plăcea să pună mâna pe pietricele, aşa că îşi încărca praştia cu medicamente. Nu era de colo să tragi cu piramidoane sau cu saprosane – joaca avea, astfel, o notă aparte. Cele mai faine încărcături rămâneau, însă, pastilele cu ulei de peşte; risipise kile de Omega 3 pe faţada blocului!

deocamdată neeligibile (mai mult de 55o de semne)
Dacă Viagra ar ridica şi moralul… (Victor)

club fix 500
Pilula albastră (Dan)
Pastile de timp (Ion Toma Ionescu)
Stilul cameleonic (LePetitPrince)
Gluma cu aspirina (Calin)
Pacientul (Anca V)
Pastila miraculoasă (Adela)
Cel mai vesel cuplu (Adela)
Boală grea (Gabi)
Paradă verde (Carmen Negoiţă)
Pastila de marţi (LeeDee P)
Lecitină (Victor)
Vraciul arab (Bogdan)
Boala milei (BOgdan)

Sper ca această posatre să-i intereseze, în orice caz, pe Ion Toma Ionescu, Victor, Dan, Bogdan, Adela, LePetitPrince, Carmen Negoită, Bianca Dobrescu, Omul negru, starsgates, sictireli, Cristian Dima, LeeDee P., Geocer, Ioan Bistriteanul, Gabi, Anca Vrînceanu, Simion Cristian, gabriela, Călin, Leo, Paul Gabor, ajnanina, Caligul, Cristian Lisandru, Iulian Tănase, Geanina Lisandru, Laura Driha, Serafim, Roxana Soare, Emilia, Strumfita cu esarfa

73 Responses to “PAstilele (etapa a VII-a)”

  1. O să încerc să particip. Sper să am inspiraţie.

    Apreciază

  2. Deci, trebuie să ne cam tratăm, nu? 🙂

    Apreciază

  3. Cuplu in PA

    Intr-o dupa amiaza a gasit-o pe jos. Era intinsa si in mana dreapta avea un borcan de pastile. S-a repezit spre ea, cu frica in san ca s-a intamplat ceva, dar cand sa sara peste ea s-a simtit un miros de tigara. Ela s-a intors razand cu tigara abia aprinsa in coltul gurii. Se vedea pe fruntea lui ca nervii o iau la vale si ca simte nevoia de un whisky bun.
    Ce si-ar fi dorit un acoperis al lor, se gandea si deodata spuse:
    – Ce cuplu in PA mai suntem! Nici macar de o gazda perfecta nu avem parte!

    Apreciază

  4. Pilula albastră
    Acest mesaj nu este spam, deşi conţine informaţii utile despre pastilele de culoarea cerului senin. Dacă vă jenaţi să vă adresaţi medicului sau farmacistului, aveţi în vedere următoarele recomandări: nu tot ce zboară se mănâncă şi nu s-a inventat încă panaceul universal valabil. Ea (pilula romboidală) nu drege şi nu strică, nu saltă, dar nici nu coboară, nu fortifică şi nu slăbeşte, nu dublează şi nici nu înjumătăţeşte. Sfatul meu este să încercaţi mai bine cu smochine crude sau cu varză murată.

    Apreciază

  5. Calin, am pierdut startul si la concursul asta cu toata agitatia din ultima vreme… (stii tu!)
    Raman spectator de data asta si am sa-l aplaud la sfarsit pe cel mai tare, pe organizator si pe cei ce-au incercat si au pierdut cu demnitate!
    Multumesc de nominalizare!
    >:D<

    Apreciază

  6. 😀 Călin, lasă lecitina, că-i slabă (dovadă că nici nu mai ştii unde ai pus-o), treci pe…na, că am uitat cum se numeşte. Nu mi-am luat încă pastila. 😛

    Apreciază

  7. Pastile de timp

    Pastilele cu timpul lucrează, n-au nici o treabă cu organismul. Ţi se dă la naştere un timp, al tău şi un număr aferent de pastile, un fel de unităţi concentrate, n-are importanţă culoarea sau forma, albastre, roşii, mai mici, mai mari, nici ziua niciodată nu-i egală cu altă zi. Unii le consumă după reţetă, riguros, dimineaţa, seara, alţii se dau sportivi şi-apoi le iau cu pumnul. Degeaba te panichezi, sau te pui bine cu farmacistul, tot alea sunt. Stai calm, oricum, la ultima se opreşte timpul.

    Apreciază

  8. Stilul cameleonic
    Cum adica „Pastilele”? Eu stiam ca „stil”, un stil – doua stiluri, face la plural, articulat, „stilurile”. Bine, inghit si trec mai departe. Stilul unui PA. Orice autor de Proza Arhiscurta isi formeaza, cu timpul, un stil propriu care devine recognoscibil. E mare lucru sa ai un stil propriu, dar e si mai grozav sa poti scrie in „n” stiluri, eventual in stilul altui autor. Sa ai un stil cameleonic. Daca n-as semna acest PA, m-ati recunoaste? Dupa ce, in afara de „fix 500”? Poate dupa ghilimele?

    Apreciază

  9. am mai pus niste litere..
    Cum adica „Pastilele”? Eu stiam ca „stil”, un stil – doua stiluri, face la plural, articulat, „stilurile”. Bine, inghit si trec mai departe. Stilul unui PA. Orice autor de Proza Arhiscurta isi formeaza, cu timpul, un stil propriu care devine recognoscibil. E mare lucru sa ai un stil propriu, dar e si mai grozav sa poti scrie in „N” stiluri, eventual in stilul altor autori. Sa ai un stil cameleonic. Daca n-as semna acest PA, m-ati recunoaste? Dupa ce, in afara de „fix 500”? Poate dupa ghilimele?

    Apreciază

  10. chiar nu vad unde ai pus, cred ca ma pacalesc la spatii cand sterg si scriu iar…
    M-am suparat, ies din club. Zi, 333!

    De ce se numesc pastilele, hapuri
    De-a lungul vremii s-a constatat ca majoritatea oamenilor detesta sa ia pastile. Metoda cea mai rapida e sa le arunci pe gat, hap…si gata! Ai trecut hopul. Pana la urmatorul hap treci alte hopuri, si hop, vine ceasul cand trebuie sa iei hapul. Il arunci pe gat, hap…si gata! Ai mai trecut un hop! Hap dupa hap treci toate hopurile.

    Apreciază

  11. Pacientul
    Asistenta intredeschise usa si observa ca pacientul atipise. Lua o cana si se duse spre chiuveta patata de rugina. Robinetii vechi si strambi abia daca aveau putere sa stoarca apa, ce taraia obositor. Batranul deschise ochii si intinse mana rugator. Asistenta stranse in pumni pastilele si ordona pacientului sa se ridice. Batranul scoase un oftat adanc si se sforta sa-si ridice corpul silit de boala ca si cum ar da raportul. Tintui ochii pe ceasul din perete. E ora tratamentului sau un alt timp?!

    Apreciază

  12. Hop şi eu cu hapurile:

    Pastila miraculoasă

    Îşi strângea copilul la piept şi-l privea ca pe o icoană. La rândul lui, micuţul se pierdea în privirea mamei lui, cu ochişorii aceia negri şi strălucitori, care parcă-i vorbeau. Îi zâmbea şi-o apucase de deget. Nimic nu putea rupe acea legătură, în afară de Dumnezeu. Dar, Dumnezeu i-l trimisese pe el. Asta însemna că trebuia să lupte pentru viaţa ei şi, mai mult decât atât, ştia că va reuşi. „Tu eşti pastila mea miraculosă, apa mea vie!”, îi zise şi-l sărută pe frunte, plângând. Copilul adormi.

    Cel mai vesel cuplu

    Nu ştia cum, dar, în ultima vreme, se întâlneau tot mai des. Oricare ar fi fost drumul ei, îl vedea, înconjurat de aproape aceiaşi prieteni şi tot timpul râzând în hohote. Râdea cu atâta naturaleţe, că îi molipsea pe toţi care-l auzeau. Întâmplător, o prietenă comună le-a făcut cunoştinţă. Prima întrebare a fost cum de reuşeşte să râdă atât. “ Nu ştii? Râsul e cea mai bună pastilă pentru minte şi suflet.” Din ziua aceea, au rămas împreună şi a învăţat şi ea să râdă, devenind cel mai vesel cuplu.

    Mulţumesc, Călin, baftă, coechipieri!

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un comentariu