dimineaţă cu lemne

atunci când cerul e alb-negru
îmi pare marea pe de-a-ntregu’
c-a izbutit să izbucnească
într-o tăcere pescărească

apoi ca într-un dor de soare
văd umbre căpătând culoare
de parcă zorii împroşcaţi (pesemne)
s-au rezemat pe nişte lemne

crescute noaptea într-o doară
pe fundul mării (şi-acum zboară)

NOTĂ. Am scris aceste versuri la comanda unui concurs PAfoto. Fotografia e aici.

Etichete: , ,

19 Responses to “dimineaţă cu lemne”

  1. imi place mult de tot !

    Apreciază

  2. As indrazni sa completez cu o a doua imagine pe care o consider foarte potrivita cu versul….
    http://jumatati.blogspot.com/2010/08/n-am-sa-ma-satur-niciodata-sa-iubesc.html
    …in acest fel incerc sa dau o interpretare optimista!

    Apreciază

  3. … cu lemne bune de pus pe foc…

    Apreciază

  4. Cuvantul bate fotografia…parerea mea…:)
    Poezia ta, Călin, e un tablou liber de ramă…
    deci da:))

    Apreciază

  5. Anca, uneori îmi vine pofta să scriu când citesc versuri.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un comentariu