atunci când cerul e alb-negru
îmi pare marea pe de-a-ntregu’
c-a izbutit să izbucnească
într-o tăcere pescărească
apoi ca într-un dor de soare
văd umbre căpătând culoare
de parcă zorii împroşcaţi (pesemne)
s-au rezemat pe nişte lemne
crescute noaptea într-o doară
pe fundul mării (şi-acum zboară)
NOTĂ. Am scris aceste versuri la comanda unui concurs PAfoto. Fotografia e aici.