Începe prima etapă a concursului de proză arhiscurtă „Oraşul”.
Tema etapei: Scara blocului.
Deadline: miercuri, 21 aprilie, 13.00.
Trimiteti PA-urile pe adresa ticorosu@yahoo.com.
Baftă!
Notă.
Vă rog să-mi spuneti, până la deadline, cine doreste să fie GE si dacă si cine doreste să organizeze concursuri atasate, gen concurs de ghicit, concursul arbitrilor samd.
Iată PA-urile
Interfon: 69# Autor: ?
Bloc PB19, scara C. Prefabricate din beton; înainte de 1989 se numea 3, acum a devenit scara C. Alte schimbări nu sunt; ba da: au mai murit câţiva, iar alţii s-au pensionat. În casa scării, mirosurile revin succesiv: sarmale în decembrie, friptură de miel în ajun de Paşte şi cozonac de ziua tuturor sfinţilor. N-am ştiut niciodată cum îl cheamă pe puradelul lui tanti Vifina, cea care mătură marţi şi joi, iar sâmbătă spală scările; acum e student în anul I la Economia agroalimentară şi a mediului.
Capitularea Autor:?
În toiul căutărilor pentru eşarfa primită cu ocazia sărbătoririi a douăzeci de ani de căsnicie, câteva etaje mai jos – dacă nu chiar la subsol – domnul V, lăsat pe străzi de fiică-sa şi ginere-su ăla hrăpăreţ, îşi va scutura, folosindu-se de ceea ce pare o cârpă, firimiturile din barbă. Detaliul acesta s-ar dovedi de prisos în cazul în care domnul B – desigur, soţul doamnei B – nu dăduse de pomană deopotrivă, pe lângă colţul de pâine, eşarfa. Era un fel de fluturare a steagului alb, am putea spune.
Sărut adolescentin Autor:?
Îţi aminteşti cum ascultam înfriguraţi fiecare zgomot venind din apartamente, fiecare uşă care se deschidea, fiecare pas care cobora scara? Oare emoţia primei noastre îmbrăţişări era cea care ne făcea să ne înfiorăm, sau frica de a nu fi surprinşi de cineva? Mireasma părului tău, obrajii îmbujoraţi de freamătul aşteptării, ochii scânteietori şi buza de jos răsfrântă, vibrând întrebător, pe toate mi le amintesc din acea seară când ne-am sărutat pentru întâia dată, în scara blocului tău, iubire.
Mare vânzoleală… Autor: ?
pe scara blogului, stimaţi comPAtrioţi. Pesemne Călin şi-a pus prea multă miere-n ceai (că altă explicaţie, pur şi simplu, n-ai) şi-astenizat de-atâta pepsi cu narcise hotărî să dea c-o cheie, de la casă pare-mi-se, câte un autograf, şi-apoi unde oare dacă nu pe fiece maşină din parcare? Supăraţi foc, vecinii de blog se-nfăţişează, buluc, la uşa iscăliciului.Poc!Poc!Poc! Bună ziua, îmi scuzaţi gestul, dar, cum s-ar spune, contează intenţia, şi-acum că în sfârşit v-am reţinut atenţia pot să vă spun: a prins viaţă Oraşul!
Întuneric Autor:?
Nu, lanterna e bună pentru citit „Cireşarii” sub plapumă, n-am nevoie de ea când se întrerupe lumina. Pe cinstea mea, zici că sunt liliac! Cum intri în bloc, treci pe lângă colţul îndrăgostiţilor, mai urci puţin şi ştii că tanti Coca a prăjit iar ceapă, încă vreo două trepte şi te latră Trepăduş, pechinezul antipatic, pe la trei nenea Toma ţipă iar la nevastă-sa, e beat. Mai sus cu un etaj e bara de care şi-a spart capul Ionel, pe urmă treci pe lângă peretele pe care e scrijelit „Queen” şi gata!
Cel mai tare tată Autor:?
Se ştie că toţi copiii pentru a nu urca la culcare, în fiecare seară se adunau în scara blocului. Şi ce de jocuri mai erau! Într-o seară am jucat Omul Negru până a ieşit tanti Mariana să ne fugărească. Totuşi cele mai frumoase seri în scara blocului au fost cele în care tata aducea pufuleţi. Venea cu un sac de pufuleţi şi copiii săreau pe el cu căciulile întinse. Chiar dacă nu mai ajungea în casă cu cine ştie ce, eram cel mai bucuros copil că tata era considerat de către copiii vecinilor cel mai tare tată din cartier.
Nedumerire Autor:?
Cum intri, pe partea dreapta, stau aliniate. Gurile sunt deschise mereu. Sunt nesatule si inghit, fara protest, de la reclame-promotii la avize si scrisori. De prea plin, uneori, micul hau isi arata maruntaiele.
Administratorul a demontat tot ceea ce nu era uniform. Toate sunt standard. Oare sperantele celor care le eviscereaza sunt asemanatoare?
Uliţa cu trepte Autor:?
Urc din ce în ce mai greu scările acestea şi oftez vorbind cu străinul din mine: Ce e scara blocului?! O uliţă cu trepte pe care aş putea-o numi ,,scara copilăriei”. Hm! Betonul a ucis orice urmă de poezie. Vizorul ne deformează chipurile şi sufletele. Suntem prea aproape, uşă-n uşă, şi totuşi prea departe.Uliţa asta cu trepte ne-a făcut să credem că urcăm…Ne-a făcut pasul dur cu întoarceri bruşte. Ne atingem sacoşele pe scări , şi umerii, dar nu ne mai atingem inimile.
Nuntă la scară mică Autor:?
Dacă aş şti să merg vertical, aş fi din cinci paşi la uşa ei. Spirala scărilor îmi sfredeleşte trupul ca un tirbuşon. Uit că-s mire. Uit de trandafirii roz din buchetul ce s-a săpat în palme. Iată-mă-s la uşa ascunsă după baloane albe şi roz. Doamne, e deschisă larg. Privesc în urmă la mulţimea de nuntaşii înghesuiţi pe scară. Cineva strigă:
– Băi, ia-ţi mireasa şi hai în faţa blocului că ne sufocăm aici!
La coborâre observ, datorită ei, tiuluri şi panglci agăţate de balustradă, că deh!, e nuntă în scara blocului. Tirbuşonul încă sfredeleşte…
Orasul de provincie Autor:?
Stau pe o banca, caldura mare nene Iancule.
Langa semafor e vechiul cos de gunoi. Oare cine a ales culoarea verde ?
Poate doar sa ne indemne sa aruncam acolo resturile si nu pe jos.
Sunt verzi ca sa se asorteze cu iarba, copacii, e pur si simplu vorba de ecologie, sa dea impresia ca fac parte din natura.
Si pentru ca e in timpul saptamanii, nenea de la salubritate ce goleste cosul.
Troleul 44 opreste in statie. Din multimea confuza de corpuri, 2 oameni cunoscuti imi apar in cale, prietenii mei.
Flashback Autor: ?
Frica nu ucide, dar nu te lasa sa traiesti. Se instaleaza in corp prin tremurat, si in minte prin ganduri intunecate. Revezi scena ca pe un film de groaza. Zi de zi iti acoperi ochii cand intri in locul acela imputit si plin de pisat. Dar mirosul, mirosul e inconfundabil. Uneori cand speli ramasitele jegului plantat de el in tine, bagi capul sub apa si urli cat te tin plamanii. Apoi o iei de la capat. Frica nu ucide, dar nu te lasa sa traiesti.
Scara blocului (Ilarion) Autor: ?
Ilarion locuia la doi. Cum liftul se strica zilnic, şi-a făcut o scară din lemn. Una lungă, zdravănă. A proptit-o de pervazul de la dormitor. Privit ca o ciudăţenie la început, omul la patru ace care cobora dimineaţa pe scara de lemn şi urca seara devenise o marcă a blocului T4. Când s-a mutat, Ilarion a vrut să-şi ia scara cu el, dar era prea lungă şi prea zdravănă, deci greu de transportat. Vecinii l-au asigurat că vor avea grijă de ea. I-au spus „scara blocului” şi au făcut-o gard. Un gard lung.
Autor necunoscut Autor:?
Prima bubuitură a fost ca o glumă proastă. Încă nu i se stinsese ecoul când s-a auzit a doua. La a treia, locatarii începuseră să se întrebe „ce-i?”. A patra bubuială nu s-a mai auzit, dar horcăiala vecinului Panait se distingea clar. Nu s-a aflat cine a chemat Salvarea, dar abia atunci când s-au auzit sirenele scara blocului a început să se umple de curiosi. Asta a întârziat dramatic măsurile de prim-ajutor. Panait si-a dat duhul zvârolindu-se, în urma unor plăgi prin împuscare, autor necunoscut.
Locuiam pe aceeaşi scară cu administratorul blocului din Berceni, tovarăşul Prună. Cam la o lună de la depunerea actelor mele de emigrare în SUA, l-au contactat autorităţile locale. Mă abordează vesel:
– I-am dat sectoristului referinţe excelente despre tine.
Brusc mi-a sărit ţandăra!
– Cine mă-ta te-a pus?
Înainte, totdeauna eram politicos cu el:
– Ce-am greşit?
– Referinţele bune sînt pentru turişti. Emigranţii trebuie să fie tipi răi, fără onoare, recalcitranţi, nedoriţi de societatea socialistă!
Doua lifturi Autor: ?
Instiintare
Pentru a economisi efortul de tractare Newton/kg forta si a asigura securitatea utilizatorilor, la adresa str. Pescarusului 3, bl C4, sc A, sector 2, Bucuresti, cele doua lifturi vor functiona : Liftul din stanga sensului de intrare in scara va urca pentru etajele 2, 4, 6, 8, 10; Liftul din dreapta sensului de intrare in scara va cobori pentru etajele 1,3,5,7,9
Administratorul ofta si scrise.
Nota
De maine toti locatarii ie obligati sa foloseasca liftul din stanga cu sot si cel din dreapta fara sot.
Sub avizier, cu carioca, aparu imediat: da vaduvele si divortatii?
Scara şi liftul Autor: ?
Era odată o scară, care iubea platonic un lift. Îi plăcea alunecarea lui lină, în sus şi în jos, acel du-te vino aproape erotic. Îi plăcea uşa liftului, atunci când se deschidea şi lăsa să se întrevadă ceva din intimitatea lui metalică. Şi, mai ales, îi plăceau butoanele şi beculeţele. Şi liftului îi plăcea scara, deşi o privea cam de sus, chiar şi se afla la un etaj inferior. Se simţea modern, se privea pe sine ca fiind tehnologie avansată. Se uitau, unul la altul, cu jind, fără să se atingă vreodată.
Scara blocului (închid uşa) Autor:?
Inchid usa, si pentru prima oara imi analizez scara blocului.Se vede ca mii de maini au atins-o, au pictat-o , au ucis-o .La cate certuri, la cate separari ale trupului de catre suflet a asistat, cate regrete s-au stins in urma pasilor fugariti de soarta, pe treptele acelea putrezite de vreme.Bara de fier incheaga un intreg , un mijloc de aparare a blocului vechi in care am fost nevoita sa locuiesc.Pe pereti sunt doar urme de negreala, de ura , de o adormire a propriei constiinte.
Infima clipă Autor:?
Mi-s dragi copiii care-mi aleargă scările, tropăitul şi ţipetele care-i însoţesc. Ştiu toate secretele, zvonurile, bârfele şoptite din vârful buzelor de pensionarii care-mi locuiesc parterul. M-am îndrăgostit la fiecare sărut timid surprins în colţurile-mi întunecoase.
Am vrut să strig, chiar am strigat!, când ea s-a aruncat din înalt. I-am auzit deznădejdea şi am primit-o într-o îmbrăţişare mută. Atunci şi-au dat seama oamenii de inexistenţa ei şi, pentru o infimă clipă, nu s-au mai înstrăinat.
Noaptea scărilor Autor:?
Dar, în fiecare seară,femeia care număra cu bătăile inimii sale minutele lui de întârziere, continua să aştepte până la două şi deseori până la trei noaptea semnalul anume prin care pasul cunoscut anunţa de departe, în liniştea străzii, că el era cel care venea să urce din nou treptele scării,iar în timp ce el urca, luminile privirilor ei scânteiau dincolo de ungherul întunecat al nopţii, refuzând în mod repetat să privească în faţă tortura cumplită care şi-o impuneau de fiecare dată, aşteptându-se.
Scara sfidând timpul Autor:?
Florile uscate din glastre spuneau povestea unor oameni obosiţi. Scara blocului fusese cândva gătită cu mândrie de vreo damă ce excela în dantelării şi-n amoruri de horticultor mustite-n secret, dar astăzi pereţii perfecţi nu spuneau decât că n-o iubesc nici copiii. Celebra „linişte şi curăţenie dintre 12-14”dura toată ziua ca o amorţeală nesfârşită, poştaşul şi lăptarul îşi purtau rutina cu stoicism şi-o oarecare mândrie a continuităţii în muncă, bătrânii mureau resemnaţi, uşuraţi. Ca-ntr-o poveste cu sfârşit cunoscut…
Scaraorbului Autor?
Bezna. Caut ca un orb bara sa nu calc stramb pe scari. Mi s-a intamplat. M-am ales cu o entorsa. Am 8 scari si inca 8 pana la etajul 1 Trec accelerat de usa vecinului Dorel. Din apartament se aude Adrian Minune schimonosit de durere. 8 scari si alte 8 pana la etajul 2. Mona nu este acasa. Aş fi auzit-o certandu-se cu betivul ei. 8 scari si alte 8 pana la etajul 3. Doi pasi inainte si ajung in fata usii. Caut cheia. Nimeresc yalla din a 3-a incercare. Un record. Pe scari se aude o busitura si o injuratura porcoasa. E grasa de la 4.
Alte vremuri Autor?
Domnul Mişu locuia de mult timp în scara A.
,,De pe vremea lui Ceaşcă’’ obişnuia el să spună.
,,Am prins zilele, sau mai bine spus nopţile, în care veneam acasă de la schimbul doi
şi orbecăiam până la etajul patru, iar dacă era lună plină, aveam noroc…
Ehe ce vremuri…’’oftează el dând şapca mai spre ceafă.
,,Acum avem cartelă la intrare şi bec cu senzor, ce mi-e şi cu tehnica asta!
Avem şi curent, dar tot orbecăim până la etajul patru, că nu merge senzorul de când l-au montat.’’
Da, vremurile s-au schimbat…
Flori pe scara blocului Autor?
Flori pe scara blocului, ghivece agăţate de pereţi sau pe jos, preşuri pe trepte, la etajul 1 roşu decolorat, de la 2 spre 3 gri în carouri, la ultimul etaj nou cu ciucuri, îl tocesc mai puţine perechi de picioare. Blocul bunicii, loc de bătrâni, unde mă duc rar, în vacanţe. Am visat toată copilăria o scară de bloc colorată, plină de flori şi căldură. Blocul nostru de tineri e fad, cu tencuială scorojită şi miros de nepăsare lucie. Întotdeauna am avut impresia că pe unde trec eu se ofilesc florile.
Desen Autor?
La ora de desen ne-a pus sa desenam scara blocului. Am facut un desen foarte frumos ca doar stiu si eu cum arata un bloc, chiar daca stau la casa. Am desenat un bloc inalt. Scara am desenat-o mare cat blocul, rezemata de el, asa cum avem noi acasa scara pe care ne urcam in pod. Nu inteleg de ce mi-a dat patru la desen. Cred ca profesoara de desen n-a vazut in viata ei cum arata un bloc. Abia cand am mers la matusa care sta la bloc am inteles unde am gresit: blocurile inalte nu au scara, au lift.
Puncte de vedere Autor?
Sunt cam bătrână și obosită, la 80 de ani! Și am văzut destule la viața mea: cizmele nemților care-i vânau pe evrei, încălțările comuniștilor care-și trădau familia sau pantofii îndrăgostiților oprindu-se din treaptă în treaptă. Mulți spun c-aș fi depășită și mi-au băgat pe gât un partener cam necopt, care umblă mereu cu capul în nori. Copiii îl adoră și se plimbă cu el în sus și în jos, iar pe mine mă ignoră toți, chiar și cei de la primul etaj. Vă mai mirați că tinerii noștri sunt așa aerieni?
Reciprocitate Autor?
Când ne-am căsătorit, soțul meu și-a dorit să mă treacă pragul ca la carte și m-a dus în brațe pe scara blocului, de la intrare până la etajul cinci, unde era apartamentul pe care ni-l cumpăraseră părinții, cu banii jos. De atunci, ar fi vreo 15 ani, nu mi-a mai cărat niciodată nimic și când ripostez, îmi amintește gestul lui plin de dragoste, de la începutul căsniciei, în urma căruia s-a ales cu dureri de șale, iar acum e rândul meu să-mi dovedesc iubirea și să fiu hamalul familiei. Corect!
Scara Sperantei Autor?
Mirosea a clor şi a tutun de parcă ar fi fumat cineva amintirea unui hol de spital. Toate uşile erau albe, fără vizoare şi fără incuietori pentru că-n scara Speranţei averea oamenilor se numea Încredere. Îşi fumau ţigările pe palier de dragul de-a sta de vorbă cu vecinii, de-a spune poveşti rezemaţi de treptele reci, de-a număra anii cu resemnare în ciuda calendarelor. Etichetele aşezate simetric trădau obsesia perfecţiunii şi florile în nuanţe odihnitoare făceau cinste unui gust estetic evident educat. Mirosea plăcut.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 