Piatră pe piatră. Curtea interioară a castelului

Vedere din Hunedoara. Curtea interioară a Castelului Corvinilor. Foto: Calin Hera (MfC)

Mitologie urbană. Cinema Modern din Hunedoara

Vedere din Hunedoara. Ce-a rămas din Cinema Modern, un loc celebru în oraș, anii ’80. Foto: Calin Hera (MfC)

La colț de Spitalul Colțea, la colțul castelului, la colț de Paris

Vedere din Hunedoara. La colțul Castelului (anunțând o lansare de carte, 2010)

Ferestre vechi. La Castelul Corvinilor

Vedere din Hunedoara. Ferestre la Castelul Corvinilor. Foto: Călin Hera (MfC)

 

Două imagini din Hunedoara

Vedere din Hunedoara. Castelul Corvinilor. Foto: Călin Hera

Doi prieteni tradiționali

Câinele şi pisica. Doi prieteni de voie, de nevoie, pe acelaşi prag de uşă. Foto: Călin Hera (MfC)

Jarul de la ora 21:00

Jarul de la ora 21:00. Prietenii știu de ce. Foto: Călin Hera (MfC)

O amintire de-mi lasă gura apă

Pe vremuri, beam sana în Piaţa Obor, în pauza mare. Să vă spun. Eram printr-a șaptea sau a opta când, fiind prea multe clase la „Mate-fizică” (generația decrețeilor!), pe câţiva ne-au mutat în două sau trei săli la Liceul Sanitar. Acolo ne-am făcut veacul, într-un liceu în care 99% dintre elevi erau eleve. Drăguțe foc.

Trei fotografii ale anului 2016

Mascotă simpatică la baza pârtiei Kalinderu din Bușteni, amintire dintr-o vacanță de iarnă grozavă. Foto: Calin Hera

În interiorul Casei de cultură din Hunedoara

Cu Amalia Enache în sala Casei de Cultură, după proiecţia filmului Aferim!, care a deschis Festivalul Filmului European la Hunedoara. Ulterior, a fost închisă. Foto: Sebastian Bârgău

România frumoasă

Munții Retezat. Pârâu pe drumul spre lacul Bucura. Foto: Călin Hera

Clătite inedite

Clătite la pizzeria Patru colțuri din Hunedoara. Foto: Calin Hera

Ne-om aminti, cândva, târziu, această întâmplare simplă. Când mâncam clătite inedite la Pizzeria Patru Colțuri din Hunedoara. Se află într-o curte peste drum de Constructorul, înspre Casa de Cultură.

Hunedoara, orașul fără cinematografe, în plin Festival al Filmului European

Spectatori la filmul „Dincolo de calea ferată” – FFE Hunedoara. Foto: Mircea

… și se deschid porțile. Și vin oameni. Și se face întuneric (dar nu de tot, pentru că piatra asta din care e făcut Castelul are o lumină a ei, care emană). Trebuie să spun ceva. Chiar dacă totul e spus, totul trebuie reamintit, pentru că, uneori, uităm. Hunedoara. Hunedoreni. Prieteni în curtea Castelului. Film.

Un lanț de momente

Vedere din Hunedoara. Intrare în magazinul Lanțul. Foto cu telefonul: Călin Hera

Un loc aparte în memoria copilăriei mele era un magazin din Centrul Vechi al Hunedoarei. Se numea Lanțul și este unul din puținele nume de loc, care să nu fie crâșmă (se știe că, de regulă, atunci când explici cuiva cum să ajungă în cutare loc, pomenești câte un monument știut de toată lumea; în Hunedoara erau Corvinul, Ciuperca, Dunărea, Gambrinus etc., toate restaurante, dar și, ca să respectăm adevărul, Casa de cultură, Sider sau Flacăra. Plus Lanțul).

Jogging printre amintiri la Castelul Corvinilor din Hunedoara

Vedere din Hunedoara. Castelul Corvinilor văzut noaptea. Pe vremea când făceam popas la poalele lui, la mijlocul turelor de jogging, nu era luminat. Dar lună plină am prins. Foto: Călin Hera

… pe vremea aia nu se inventase joggingul, ca sport de masă. Cel puțin, nu în România. În orice caz, nu la Hunedoara. Nu l-am inventat nici eu sau prietenii mei, iar ceea ce făceam noi atunci nu era jogging, era altceva. Oricum, ceva cu care am rămas.

Legea bacșișului naște poeți

Vedere din Hunedoara. Reacție în versuri la ideea impozitării bacșișului – brutăria de lângă gară. Foto cu telefonul: Călin Hera

Am văzut o droaie de reacții la ideea de a impozita bacșișul, idee la care guvernul a renunțat până la urmă. Reacțiile au rămas, unele dintre ele pline de poezie (mă rog, luați cu rezerve cuvântul poezie în acest context). Am fotografiat aici o reclamă născută de ideea impozitării bacșișului – născută tocmai la Hunedoara.

Jar. Aproape jar. Aproape grătar

Vedere din Hunedoara. Jar. Prietenii ştiu de ce. Foto cu telefonul: Călin Hera

Cei care mă cunosc ştiu obsesia mea de a face un foc în curte, de câte ori mă nimeresc acasă, la Hunedoara. Uneori îmi reuşeşte. De cele mai multe ori, ceilalţi îşi pierd răbdarea. Dar obţin cel mai bun jar şi am ambiţia să nu folosesc cărbuni şi nici şmecherii pentru aprins focul.

Transhumanţă pe străzile oraşului

Vedere din Hunedoara. Transhumanţă pe străzile oraşului. Turmă cu 300 de oi de la Săvârşin, apucând pe drumul cel mai scurt. Foto cu telefonul: Călin Hera

De ce nu eu?, întrebarea săptămânii la Hunedoara

Vedere din Hunedoara. După film, întrebări şi răspunsuri cu Emilian Oprea, actorul din De ce eu?, şi Amalia Enache. Sursa: castelulcorvinilor.ro

Tipul dur şi hotărât, care şi-a dat viaţa pentru un principiu (şi fiindcă presiunile uriaşe i-au făcut psihicul ferfeniţă), care înnebunea femeile şi-şi fermeca studenţii, care aflase, dar ceilalţi au făcut ce-au ştiut mai bine pentru a-l opri să spună până la capăt, a apărut în curtea Castelului Corvinilor, chemat de castelana serii. Prinţesa. Aşa i-a spus.