Posts tagged ‘Sorin Stanciu’

26/07/2016

Tati, mâine mă înveți și pe mine stelele?

Desen pe asfalt. Casă cu gard. Foto: Sorin Stanciu

Desen pe asfalt. Casă cu gard. Foto: Sorin Stanciu

De ce tot farmecul e dincolo de gard, stând turcește în jurul pietroiului? De ce dincoace de gard parcă nici nu se mai văd stelele pe cer? Doar câteva abia de se disting. De ce dincoace de gard copiii vin agale, chemați de părinți răgușiti și de cocoși matinali și încep să își simtă picioarele grele? De ce adorm butuc, cu pleoape groase, deși adineauri, dincolo de gard, sporovăiau vesel, ținând satul treaz? Tati, mâine mă înveți și pe mine stelele? Deci, ce ziceam?

read more »

Etichete:
13/10/2015

Ploaia melcului urban

inmultiri

Melci fotografiaţi de Sorin Stanciu

Melcul urban aşteaptă ploaia ca să meargă mai departe. Ploaia îl înnebuneşte. Îi holbează ochii. Îl frige talpa lungă. Chemare. Iese din tufiş, din gardul viu, din mica scorbură, din crăpăturile blocului comunist, construit în anii ’80, după cutremur. Simte că nu mai poate sta acolo, trebuie să plece. Să plece atât de departe cât se poate, cât îi permite viteza lui de melc furios.

read more »

04/08/2015

Îl caut pe translatorul din Transnistria

La Tiraspol, în vreme de război, împreună cu prietenul nostru, care ne-a fost translator. P.S. Bărbosul sunt eu. Foto: Sorin Stanciu

La Tiraspol, în vreme de război, împreună cu prietenul nostru, care ne-a fost translator. P.S. Bărbosul sunt eu. Foto: Sorin Stanciu

Îl caut pe băiatul din această fotografie. Pe cel mai tânăr. Nu pe bărbos. Bărbosul sunt eu. Eu din urmă cu 23 de ani. L-am cunoscut atunci, cu ocazia călătoriei în Transnistria, pe vreme de război.

read more »

26/09/2014

Râul Mureş la Arad

"Mureşul meu sălbatic, atât de liniştit în astă seară" (Sorin Stanciu)

„Mureşul meu sălbatic, atât de calm în astă seară” (Sorin Stanciu)

Sorin Stanciu publică pe Facebook două fotografii însoţite de o scurtă explicaţie: „Mureşul meu sălbatic, atât de calm în astă seară”. Diacriticile îmi aparţin. Atât.

read more »

05/05/2014

48 de ore la Tiraspol. Doi ziarişti români în liniile transnistrene

Articolul 48 de ore în Tiraspol / Revista NU  nr. 74/1992 (12-18 mai)

Articolul 48 de ore în Tiraspol / Revista NU nr. 74/1992 (12-18 mai)

Reproduc mai jos un reportaj pe care l-am realizat în anul 1992 în revista NU, nr. 74/1992 (12-18 mai). Au fost zile nebune, împreună cu Sorin Stanciu. Textul face parte din perioada pre-internet, altfel spus nu cred că mai există pe undeva în format electronic. L-am recitit pentru că am vrut să retrăiesc acele zile, am zis că mă ajută să înţeleg ceva anume din contextul actual. L-am copiat cu emoţie. Iată-l:

read more »

10/02/2011

Fotografii de pe la prieteni

Deschid azi, aici, o mică galerie foto în care vă arăt ce am găsit prin blogosfera pe care o mai răsfoiesc, când si când. Mi-a făcut poftă Belle de Jour, cu escapada ei ljublianană.

Fotografie făcută în Ljiubliana de Belle de Jour. Click pe foto pentru imagine mărită!
Găsiti toate fotografiile aici sau aici.

Cu această fotografie, Alex Mazilu ilustrează o dimineată cu dragoste.Faină ideea lui Alex Mazilu de a aduna versuri de dragoste într-o dimineată de februarie, 10.

Foisorul din Grădina Mare, Brăila, fotografiat de Carmen NegoităSetul de fotografii brăilene făcute de Carmen Negoită îmi arată de ce am eu nostalgia Brăilei, desi n-am vizitat niciodată acest oras (decât pe traseul Gară-Insula Mare a Brăilei-baia comunală).

Fotografie cu no comment, făcută de Eugen AndronicEugen Andronic arată de ce o fotografie face cât cel putin 500 de semne 😉

Fotografie din colectia transalpină a lui Remus SuciuRemus Suciu e, în mod clar, omul care mai mult fotografiază decât postează. Asa că am ales o fotografie din colectia transalpină.

Dansând în frig. Foto: Sorin StanciuSorin Stanciu a fotografiat frigul

Parte a proiectului „february squares” derulat de Alexandra SanduAlexandra Sandu anuntă un nou proiect.

Fotografie făcută în Muntii Apuseni de Liana OpreaÎn asteptarea festivalului de fotografii din Columbia si Nicaragua, public un cadru făcut de Liana Oprea în Muntii Apuseni.

Domenico Veneziano - Portret de tânără femeieg1b2i3 îl prezintă azi pe Domenico Veneziano.

O lămâie destul de acră, desenată de Roxana SoareRoxana Soare, într-o dimineată în care a impresionat-o o lămâie.

Fotografie de pe blogul lui Meet The SunMeet The Sun postează o fotografie despre o rană…

Primăvara pe baraj, cu lebede si pescărusiCu certitudine (sic!), o fotografie optimistă!

Cu gândul la: Leo, ajnanina, Adela, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Năbădăiosu, Naiv, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince, Stela, Daurel, Geanina, Gina, Lady A, LeeDee P., Laura Driha, Flavius, Călin, Nea Costache, Dan, fammy, Anamaria Deleanu, Achilianu, Bogdan Onin, Gabriela Elena, geocer, Miakel Eon, Sictireli, Yigru Zeltil, Ion Toma Ionescu, Victor.

30/09/2010

Mreana lui Sorin Stanciu

Stiti deja că Sorin Stanciu e mare pescar (am tot amânat să vă povesetsc tărăsenia noastră cu pestii…).
Dar e mai mare fotograf. Ieri mi-a trimis fotografia de mai jos. A zis, apoi, că se grăbeste să plece din nou la gârlă (cred că pescuieste pe Mures; eu asa as face dacă as locui în Arad).

Natură moartă cu mreană si ardei iute într-un vas de plastic. Foto: Sorin Stanciu

29/08/2010

Pusi pe jar

Ieri am ratat un grătar, la Horezu. Era, cum se spune, vreme tocmai bună pentru niste carne sfârâind pe jar. Dar eu eram, bineînteles, grăbit. Sper că le-a priit.
Azi am găsit în inbox o fotografie de la Sorin Stanciu, care-si umple mult timp la pescuit. V-o arăt, v-o dedic, cu cele mai bune urări.

Avem noi o istorie, Sorin si cu mine, legată de pesti la grătar. E o istorie veche, de când eram tineri, tineri de tot, să tot fie vreo 16-17 ani de atunci. Musai să v-o zic!
Foto: Sorin Stanciu
P.S. Click pe foto pentru miros de peste pe grătar 😉 !

Sper să le facă poftă tuturor comesenilor: Adela, Caius, Simion_Cristian, Silavaracald, Sictireli, LeeDee P., Dan, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Noaptea iguanei, Laura Driha, Lady A, Geanina Lisandru, g1b2i3, Flavius Obeadă, Doina Popescu, daurel, -X-, starsgates, Crisian Dima, LePetitPrince, Leo si, desigur, Vania.

08/03/2010

Coada pisicii

Sorin Stanciu mi-a trimis mai multe fotografii (le voi publica în următoarele zile) si acest desen, pe care l-am printat si-l voi înrăma, fiindcă-mi place de nu mai pot! Da, nu e pentru mine, nu trebuie să mă trageti de mânecă, stiu asta 😉

Notă.

Fireste, cum azi e Ziua Bărbatului, mă gândesc si la pisica domnului Vania.

14/01/2010

Absurdul cotidian

Am primit această fotografie de la Sorin Stanciu. Probabil că ati recunoscut deja stilul. În mailul de la el am primit, doar fotografia si acest titlu: „Absurdul cotidian”. Suficient, as zice.

10/01/2010

Am primit un leu de la Sorin Stanciu

„Uite un leu , nu ai decat sa-l depui unde vrei. Ce fata poate sa aiba, chinuit asa pe stalp.”
Atât mi-a zis.

 


Leul cu fata chinuită – foto: Sorin Stanciu

06/12/2009

Scaieti de Mos Nicolae. Foto: Sorin Stanciu

Sorin Stanciu vede, ca nimeni altul, frumosul oriunde. Pentru cei care s-au păcălit cu precedenta fotografie cu scaieti, iată o alta:


„Nu stiu daca ai sau nu ghete insa bocanci trebuie ca ai deoarece umblii pe munte. Datorita distantei si respectului fata de proprietatea privata uite o „pictura” de la Mos Niculae. Sarbatori Fericite”, mi-a spus Sorin. Foto: Sorin Stanciu

06/12/2009

Mos Sorin Stanciu Nicolae :)

Sorin Stanciu mi-a scris: „O sa facem cu crema ghetutele si o sa imbracam hainele bune, miroase a cozonaci, vin fiert si scortisoara. Zambim ingaduitor, tinem copiii pe genunchi si-i mangaiem pe crestet iar apoi uzitam de vechile trucuri. Mergem in parc la plimbare, hai la bunica s-o vedem; dar am votat. Am votat convinsi ca o facem pentru viitorul lor insa nu stiu de ce, repentand fatidic istoria, vom gasi in ghete aceeasi bata alba.”
Textul a însotit fotografia de mai jos:

 


Atentie, Mos Nicolae! Foto: Sorin Stanciu

04/12/2009

Scaieţii lui Sorin Stanciu


Beeej”, fotografie ”de pe baltă” de Sorin Stanciu, în timpul unei partide de pescuit

30/11/2009

Melcul înainte de prima casă

Sorin Stanciu are o continuare a fotografiei cu melcii, prima noastră PAfototemă.

 


Prima fotografie a fost denumită „Înmultiri”. Aceasta e urmarea înmultirilor. Foto: Sorin Stanciu

26/11/2009

Trei fotografii de Sorin Stanciu

Sorin Stanciu mi-a mai trimis câteva fotografii pentru concursul de PAfoto, alături de Micul Arhitect, dar n-am reusit să mă gândesc la variante de povesti inspirate de ele. Sunt mai no comment, cred.  De aceea, vi le arăt asa.

Laconic cum îl stim, s-a multumit să dea niste titluri seci. Cum le sade bine.

Postmodernism. Foto: Sorin Stanciu

Pădurete. Foto: Sorin Stanciu

Drept de Veta. Foto: Sorin Stanciu

12/11/2009

PArhitectura

Tema etapei a patra e inspirată dintr-o fotografie marca Sorin Stanciu, căruia îi multumesc încă o dată că există si, fireste, că „furnizează” :P.

micul arhitec_SS
„Micul arhitect”. Foto: Sorin Stanciu

Vom lua în considerare PA-urile postate aici până duminică, 23.59.

Baftă!

Fiasco  Dan
Lumea îl poreclise “Micul Gaudi” în semn de recunoaştere a curajului, originalităţii şi a fanteziei debordante pe care le demonstrase cu prisosinţă. Marele lui noroc era acela că pe strada lor nu ploua niciodată. Catastrofa s-a produs în ajunul Marii Vizite Electorale care a bulversat întreaga urbe: maşina de la serviciul de salubritate a spălat toate trotuarele aflate pe Traseul Oficial. Şi aşa a ajuns capodopera dedicată Sfintei Familii să se scurgă în rigolă şi de acolo direct la canal.

Gardul de la început Călin
Am patru ani. Bine, încă nu i-am împlinit, şi? Am un frate, o soră, o mami, un tati, o buni şi mami are un bebe în burtică. Avem două camere, o baie şi o bucătărie. Stăm la bloc, da mie mai mult îmi place la buni ailaltă, la ţară. De-aia îmi place, că pot să stau afară. Uite-aşa e: ca un bloc mic, cu parter şi pod. Are gard, uite-aşa. Da nu-ţi arăt ce e în spatele gardului, vino acolo şi-o să vezi!

O casă la umbra gardului Teodora
Când voi fi mare, aşa un gard o să-mi fac. Înalt până la cer, să nu sară hoţii peste el. Dacă aş avea bani, mi l-aş face din plăci prefabricate din ciment, cum am văzut eu la vecinul meu, colorat în roz şi cu doi lei puşi la intrare. Dar tata zice că n-avem bani, deci o să fac unul ieftin, din scânduri rebut. Sus de tot o să-l tai ascuţit şi, dacă o să am bani de un colac de sârmă ghimpată, o să trag şi două rânduri pe deasupra. Ah!, am uita să spun, în dreapta e casa mea. E modestă, fiindcă am băgat toţi banii în gard.

Căţel cell61
– Ionuţ, cum ai vrea să fie casa?
– Să am camera mea, jucării, să fie o curte maaare, şi un căţel pe care să-l cheme Căţel. Să-l chem toată ziua: Căţeel! Căţeel! Şi el să vină ca să-l mângăi. Mara, hai s-o desenăm!
***
– Ionuț, Mara, veniți înăuntru! Avem oaspeți, posibili părinți.
– Dar încă nu l-am desenat pe Căţel!
– Ionuţ, dacă ești cuminte, poate te iau cu ei și vei căpăta în dar unul adevărat.
– Bine, vin. Hai, Mara. Nu-ţi fie frică, dacă nu mergi și tu, Căţel poa’ să rămână singur.

Prezicere Leo
N-am o memorie prea bună, însă îmi amintesc limpede ziua în care, oprindu-se pe bancă să-şi aprindă pipa, mi-a vorbit pentru prima şi ultima oară : “Viaţa-ţi va transforma în realitate orice dorinţă desenată pe trotuar.” Nu l-am înţeles prea bine, nici nu l-am luat în serios. Îl porecleau “Nebunu’”, şi umbla în haine ponosite. Cu creta colorată între două degete, desenam mereu : case, maşini… Acum le am pe toate. Posed. Regret atât : că n-am priceput atunci să desenez o fericire mare.

Casa dintre ziduri Leo
Copilul care-am fost odinioară încă mai desenează pe trotuarul din faţa sufletului meu case cu ferestre din zahăr ars, care cern lumina arămiu, caramelizand-o în întreaga fiinţă şi umplând fiecare colţişor ondulat cu zvonuri dulci, solare. Casa nu are pereţi. Doar ferestre care te învaţă ce simple pot fi miracolele. Şi nu trăieşte nimeni sub acoperişul ei. Mai degrabă, ea e cea care trăieşte între zidurile mele fără ferestre.

Piatra cristian
Pe apa face volute. Cercuri mai mari sau mai mici, mai multe sau mai putine. Cat de dibaci e Aruncatorul. Numai ca Aruncatorul nu sta intotdeauna pe marginea apei.
Aruncatorul de la bloc trebuie sa fie la fel de dibaci. Intotdeauna aruncarea unei pietre te poate duce in Casa.
Insa trebuie sa stii Sotron. Pe asfalt. Si sa ai o piatra buna.

Casuta pe asfalt LePetitPrince
Micul arhitect ar fi vrut sa-si cladeasca o casuta, ca orice casuta. Dar in timp ce o proiecta a indragit-o atat de mult incat a prins a se teme pentru ea. Ca sa nu se darame niciodata a construit-o culcata.

Copilul si cutiuta LePetitPrince
Copiii se jucau cu masinute, papusi, ursuleti, fiecare cu ce avea. Cand se plictiseau de jucaria proprie se luau la harta dorind alta jucarie. Un singur baietel nu se certa niciodata. Nimeni nu ravnea la jucaria lui. Gasise o cutiuta si se juca cu ea. Isi imagina ca acea cutiuta e o casuta. O casuta plina cu fel de fel de jucarii de care stia numai el.

Dorintă starsgates
– Uite! Vezi aşa arată o căsuţă, explică băieţelul cel sfătos copilului de lângă el. Are uşă, ferestre, un acoperiş roşu un gard înalt să nu poată să-l sară hoţii…
– Şi înăuntru? Întrebă celălalt curios.
– Acolo stau eu cu mama, cu tata cu surioara mea…
– Ai terminat căsuţa?
Două mâini gingaşe ridicară băiatul în braţe…
Celălat rămase privind desenul; ,, Ştiu ce-o să-i cer Moşului anul acesta! Sigur că da, o căsuţă cu o mămică, un tătic şi…o surioară dacă nu-i prea mult, doar am fost foarte cuminte.

Acasa mea Mariana
Domnişoara Liza păşea uşor pe asfaltul crăpat printre ghemotoacele de copilaşi cu degetele pline de praful colorat. Oftă! Toţi, fără vreo excepţie, au desenat case. Case şi garduri… Bine măcar că-s diferite! Ajunge la ultima fetiţă, mult prea retrasă. O întrebă scurt:
– Tot casă ai desenat şi tu? Fetiţa o privi cu ochii mari şi răspunse fericită:
– Ata e acata mea!!! Io n-am o cată…
Domnişoara Liza oftă din nou, înlăcrimată, amintindu-şi că e prima zi de muncă la Casa de copii.

Alee Simion Cristian
Era un zgomot infernal. Când treceau prin dreptul lui trecătorii iși puneau mâinile la urechi. El nu îi vedea, muncea cu sârg și cu gândul în altă parte! Avansa încet-încet, metru cu metru… Pe banca din parc, copilul era trist! Privea spre aleea plină de desene. Căsuța albă cu acoperiș roșu era primul său desen. Omul cu pickhammer sparge bucăti mari de asfalt. În curând casuța dispare. Când o să fiu mare, o să mă fac arhitect!

Sperantă gabi
Pe mine lăsaţi-mă să fiu mic şi să mă joc cu creta colorată.Iată-mă, stau în faţa blocului şi cu amândouă mâinile trasez cu ciudă gardul care mă desparte de viaţă. Alături de mine rămân zilele, rămân anii şi casele-n mal neclădite. Iar pe când timpul, va ridică în voi alt val de temeri, eu voi muri veşnic într-o splendidă pictură naivă.

Secretul LordDIf
In căsuta cu mansarda roz e liniste. Trecem grăbiti în drumul nostru pe langă ea nebanuindu-i secretul. Lumea noastră a uitat de farmecul culorilor desenate cu naivitate pe asfalt. Ganduri pictate in nuante de gri ne împiedică să privim dincolo de aparente. Pentru noi e doar o simplă mazgăleală, pentru el e schita in care a ascuns cu dibăcie ceea ce noi ne-am pierdut demult, inocenta.

25/10/2009

Sluj pe orizontală. Foto: Sorin Stanciu

„Uite, necalificatule, o fotografie cu numele de „Sluj pe orizontala”, pentru blog.
Asa mi-a zis Sorin în mailul care a însotit fotografia de mai jos.

 

Sluj pe orizontală_ SorinStanciu
Foto, desigur, de Sorin Stanciu

16/10/2009

De ce chelesc? Că nu pescuiesc. Zice Sorin Stanciu

„Tu nu pescuiesti si de asta chelesti, dar nu-i târziu”. Asta am aflat din ultimul mail de la Sorin Stanciu.

Sorin Stanciu nu doar că fotografiază excelent, dar si desenează niste acuarele foarte faine. Ieri mi-a trimis-o pe aceasta. De data asta, a fost mult mai darnic cu vorbele.

În principiu, mi-a spus că acuarela de mai jos „e realizata dupa un salău prins zilele trecute pentru faimosul blog (n. mea – se referă, bănuiesc, la blogul aflat în prezent pe locul 1070 în Zelist). Acuarela si pescuitul, două pasiuni de care nu reusesc sa ma despart”.

Sorin a mai spus că lucrarea de mai jos „este o schita pentru o acuarela mare cu doi pesti”.

salau

Acuarela lui Sorin Stanciu, denumită sugestiv „Salăul”

%d blogeri au apreciat asta: