Posts tagged ‘sondaj’

21/09/2010

Care mireasa a fost trântită cel mai izbutit?

Am pornit un concurs PAfoto în Pahico. I-am provocat pe colegii mei de acolo să scrie despre Mireasa trântită în iarbă. S-au ivit câteva PA-uri foarte faine. Un pretext excelent ca să mai exersăm votarea în poll 😉

Asadar, iată textele:

Clarvazatoarea oarba
„Pasarica! Pasarica!” zbiara ca iesiti din minti nuntasii, dand buluc pe pajiste si culcand sub pantofii noi, sarbatoresti, plante rare de Oceania ce abia mijesc in perioada asta a anului. „E mamifer, nu pasarica, deoarece naste puiuti vii si-i hraneste cu laptic” isi tuguie boticul mireasa, varandu-si si mai zdravan mana pana la cot in vizuina cartitei, animal despre a carui mama stie ea de pe internet ca scoate argintul viu, lecuieste de bautura, apropie iubitul de iubita si face spor in casa.

Splendoare în iarbă
De mică i-a plăcut să plonjeze în iarba proaspăt cosită. Lângă satul bunicilor, în copilărie, dimineaţa, cu firele scurte de iarbă încărcate de rouă, sau seara, după câte o ploaie scurtă de vară, se arunca înainte pe covorul verde. Nu-i păsa că bunicii mereu o certau că-şi uda rochiţa. Sau că, uneori, îşi mai julea genunchii. Plăcerea era prea mare.
Şi ce dacă au trecut ani de atunci şi azi deja se căsătoreşte? În adâncul ei era tot copila din satul bunicilor iar iarba era tot verde.

Versace la mana a doua
O gargarita se catara cu spor pe o frunza de papadie, mangaiata de razele soarelui. Insa linistea gradinii fu tulburata de alaiul de oameni, care o urmareau pe tanara imbracata in alb.
– Uite aici vreau! chicoti mireasa, tolanindu-se pe jos si strivind sarmana gargarita. Sa vada „ginitorii” lui Giuliano ca, desi am un copil din flori sunt inca verde.
– Mda…. verde de paris, mormai fotograful, tragand-o in cadrul ce avea sa-i ateste „prospetimea naturala”.

Fanteziile unui ochi de sticlă
Sunt un ochi de tigru molatec, din plastic şi sticlă, pândind cu soarele-n spate. Văd alb, văd verde, văd ce se ascunde în iarbă. De-aş avea şi alte simţuri înafara privirii, poate c-aş amuşina parfum ori doar otavă; poate-aş auzi râsete şi plescăituri şi buze linse. Dar sunt doar un ochi de sticlă, un tigru de plastic negru, tolănit în palme, clipind scurt; un mecanism complicat al unei fantezii prinse într-un cadru verde, lipsit de importanţă.

Mireasa trântită în cârciumă*

P.S. Mai există cel putin încă un PA scris în Pahico, dar autorul lui m-a rugat să nu-l aduc pe blog. Ceilalti n-au zis nimic despre asta, asa că… 😉 Dacă însă vor fi proteste, vă veti da seama
*Nu trebuia să trec acest text în poll, că stiti autorul…

27/10/2009

Cel mai reuşit PAjoc

În completarea discuţiei despre PAjocurile de până acum, vă propun un sondaj de opinie. E un sondaj multiplu: puteţi alege câte trei PA-uri din lista de mai jos.

NOTĂ.
PAjoc este un PA pe care îl scriem împreună: fiecare adaugă câteo propoziţie cu oarecare noimă celei precedente, astfel încât să rezulte un text de aproximativ 500 de semne (sau mai puţin) care să încânte cititorul şi săi provoace imaginaţia.

Stăpânul rotiţelor
Am nimerit în plină nebunie. Depărtarea de realitate se poate face încet, folosind rotiţele fără zimţi. Oratorul stia foarte bine ce are de facut. Îl simteam incordat ca pe o fiara inainte de atac atunci cand, simtind ca multimea s-a potolit si este suficient de subjugata, pregatea asaltul final asupra constiintelor.

Tăcerea fluturilor
Am nimerit în plină nebunie. Paradoxal, mă simt atât de bine încât n-aş mai pleca de aici. Nebunia mi se potriveste manusa. Aflasem asta de când cu fluturii. Fluturii aceia mici si negri despre care îti vine să zici că sunt muste.

Să înceapă nebunia!
Am nimerit în plină nebunie. Prima reactie a fost sa renunt. Dar mi-am zis: “de ce nu?”. Labirintul părea inocent. E drept, era cam mult nămol. Am luat puţin pe degete şi mi l-am întins pe faţă. Abia acum eram pregătit.

Gladiatorul
Am nimerit în plină nebunie. Am dat sa fug dar m-am trezit ca pasesc inapoi. Instinctiv. . Am simtit peretele rece pe spate. Gloata striga ca smintita. Mi-ar fi greu să zic acum “joacă-se cine-o vrea cu focul ăsta.

Caleidoscop
Am nimerit în plină nebunie. Multimea de gura-casca privea buimacita submarinul. Era galben şi din interior se auzea muzica celor de la Beatels. Când te uiţi mai de-aproape îţi dai seama că nici nici şopârlele care dorm pe el nu respectă măsura. Soparlele nu stiu decat masura 1/2: coada sus, coada jos.

Matrix
Am nimerit în plină nebunie. Eram singurul viu, singurul cu aripi. În lumina de crepuscul, hâda mulţime de nevertebrate viermuia sinistru, sorbindu-mă ca o mlaştină. Noroc cu aripile care m-au ajutat să zbor spre lumină. Sau doar asa credeam?

(Domnul Lică transpiră răsfoind)
”Oamenii sunt precum cărţile: pe unii îi ghiceşti după prima pagina, alţii te incită să-i aprofundezi.” Era sigur că citise undeva asta, nu contează unde, contează că i-a venit în minte acum, când o strânge în brate. Voia s-o citească din scoarţă în scoarţă, dar se tot poticnea la prefaţă. Nu avea decât două opţiuni : să citească rezumatul (o aventură fulgerătoare de o noapte) sau să consulte critică literară (toţi prietenii care o citiseră).

(A citi frumusetea)
”Oamenii sunt precum cărţile: pe unii îi ghiceşti după prima pagina, alţii te incită să-i aprofundezi.” Era sigur că citise undeva asta, nu contează unde, contează că i-a venit în minte acum, când o strânge în brate. Voia s-o citească din scoarţă în scoarţă, dar se tot poticnea la prefaţă. Asta pentru că stia: oricât ar fi de bună, frumuseţea citită prea mult, dezamăgeşte.

(Cărtile si regretul)
Între doua mutari, intelectualul îsi lasa unele carti in vechea casă. În schimb cară cu el o grămadă de lucruri nefolositoare. De exemplu, acest regret. Cărtile le citise din scoarta-n scoarta. Regretul nu-l descifrase încă. Putea să moara intr-o zi lasand in urma atat cartile cat si regretul, nepriceput si la fel de nefolositor. Poţi denumi asta abnegaţie sau iubire de carte ?

(Ceri decenţă, obţii dezamăgire)
Între doua mutari, intelectualul îsi lasa unele carti in vechea casă. În schimb cară cu el o grămadă de lucruri nefolositoare. De exemplu, acest regret. Promite azi să se descotorosească de toate vechiturile, dar se dezamăgeşte a doua zi ; şi astfel duce-n spate şi un regret, şi o dezamăgire. Poţi denumi asta abnegaţie sau iubire de carte ?

Răsăritul lui
Se trezea dis de dimineaţă, de ani de zile, încercând să surprindă răsăritul. Apusul nu-l văzuse niciodată, nu-l interesa ; naşterea soarelui, mereu altfel, îl fascina de fiecare dată. Poate pentru că nu ştia sau ignora faptul că un apus era de fapt un nou răsărit. Citise undeva ideea asta si-l enerva că si-o amintea exact acum, când izbucnirea soarelui, iminentă, trebuia să-l umple de entuziasm. Prima rază pulveriză iritarea: acum zâmbea ca un copil.

PAdialog (neterminat)
– Asta-i pe franţuzeşte?
– Nu dragă, e pe franco-româneste.
– Mă refer la păstaia din farfurie?
– A ! E cina, dragă. Mereu abstractizezi…

Etichete: ,
24/07/2009

Ce ucidem azi?

Asadar.
Îmi făceam de lucru cu versurile mâzgălite când am dat peste fragmentul de mai sus, care m-a intrigat. Voiam o poezie aparent mai necizelată, mai dintr-una.
Dar acea rimă mi-a dat planurile peste cap. Dacă o las, nu cumva va fi ca o nucă introdusă fraudulos în perete? Atunci mi-am lăsat gândurile să afle, natural, o variantă cu muzicalitate explicită. Dacă „îmi vine” un poem cu rimă OK, înseamnă că asa trebuie să fie, mi-am zis.
Si, la naiba, am impresia că „mi-a venit”. Îmi plac amândouă. Habar n-am de ce. De obicei, sunt foarte exigent. Poate că e încă prea aproape momentul de gratie (desi, din experientă, stiu că după momentul de gratie mă apucă dezamăgirea, îmi vine să mototolesc).
Promit să n-o mai fac altădată, avem fiecare secretele noastre, nu-i asa?, dar azi vă invit în laboratorul meu si vă întreb ce ati alege? Pentru că nu pot rămâne în viată amândouă, asta e clar! Ce ucidem azi?
a) ai scos din viața noastră iubirea sau
b) rochia ta încă neîmbrăcată?

Etichete: , ,
18/06/2009

concurs – Marea finală se votează astăzi

         Am ajuns aproape de final. Peste aproximativ 22-24 de ore vom afla cine va fi câştigat Marele Premiu şi care va fi acela (reamintesc, căştigătorul are dreptul să-şi aleagă ce premiu doreşte, conform regulamentului.)

Ţinând cont de rezultatul votului cu buline roşii, am alcătuit un poll. De acum, vă aştept voturile. Atenţie, am setat poll-ul (cel puţin aşa şi-a propus Minitehnicus!) astfel încât să respectăm principiul Un om, un vot.

read more »

Etichete: ,
%d blogeri au apreciat asta: