Posts tagged ‘Pro TV’

27/12/2017

Foto-amintire de la Pro TV

O parte a echipei Ştirilor Pro TV. Sursa: Facebook / Mișu Predescu

O parte a primei echipe a Ştirilor Pro TV. Fotografie făcută prin 1997, dacă nu mă înșel prea tare. Sursa: Facebook / Mișu Predescu (MfC)

Anunțuri
01/12/2015

Amintire din Pro TV

O parte a echipei Ştirilor Pro TV. Sursa: Facebook / Mișu Predescu

O parte a echipei Ştirilor Pro TV. Sursa: Facebook / Mișu Predescu

Din 1995 încoace, în fiecare zi de 1 decembrie am un gând bun spre locul acela și despre anii frumoși în care am lucrat la Pro TV și oamenii fabuloși pe care i-am cunoscut în cei cinci ani în care am fost protevist.

read more »

19/06/2015

Cugetare pe strada Mătăsari

 

Vedere din București. Pe strada Mătăsari 23 se află încă frumoasa clădire a unui simbol cultural românesc: Editura Cugetarea. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Pe strada Mătăsari 23 se află încă frumoasa clădire a unui simbol cultural românesc: Editura Cugetarea. Foto cu telefonul: Călin Hera

Am avut într-una din zilele trecute suficient timp liber ca să fac o plimbare pe celebra stradă Mătăsari, de la Bd. Pache Protopopescu până la strada Matei Voievod. Cel mult zece minute la pas săltăreț, cale de o oră de căscat ochii. Știam că voi descoperi ceva, așa că mi-am rezervat o jumătate de oră pentru această excursie. A fost bine.

read more »

27/02/2015

Vedere din Bucureşti. Altă casă lăsată să se prăbuşească

Bucureşti-20150220-01910

Vedere din Bucureşti. Palatul de pe strada Agricultori 3-5. Foto cu telefonul: Călin Hera

Am trecut adeseori pe strada Agricultori, colţ cu Pache, Mătăsari (în trecut eram hoinari). Scuzate fie rimele. Adevărul e că abia zilele trecute am observat în ce paragină se află un pălăţel, ca să nu-i spun palat, aflat la nr. 3-5. Nu îţi trebuie prea multă imaginaţie ca să vezi frumseţea trecută şi grandoarea de altădată a clădirii pe care pare că toată lumea abia aşteaptă să o vadă dărâmându-se (preferabil înainte de primul cutremur major). 

read more »

26/09/2014

La revedere, Doina Doru!

Doina Doru, în mijlocul foştilor colegi de la Pro TV

Doina Doru, în mijlocul foştilor colegi de la Pro TV

E o zi mohorâtă azi, a şi plouat azi-dimineaţă când, dintr-un loc aflat în sudul Bucureştiului, s-a ridicat o dâră de fum, care s-a risipit apoi. Am amânat să scriu aceste rânduri, pentru că mi-e greu. Dar mă întorc în timp şi atunci totul se transformă.

read more »

11/12/2010

Cum poti să râzi singur acasă

A devenit deja o tradiție a televiziunii de pe Pache Protopopescu să difuzeze, înainte de Crăciun, filmele „Singur acasă” (1 și 2) – cele Macaulay Culkin și Joe Pesci. Nu știu a câta oară le revăd. Știu doar că ele au un ceva special, care le fac agreabile mereu.

Dacă sunteți cumva mai scorțoși, dacă nu vă îngăduiți să râdeți în hohote în fața unor creații destinate, firește, vulgului, dacă vă considerați un analitic ce nu-și permite luxul de a lăsa deoparte preocupări foarte serioase, vă propun un experiment cât se poate de științific: faceți-vă timp și priviți un copil care se uită la „Singur acasă”. Unul care vede pentru prima oară filmul sau unul care știe deja secvențe pe de rost.

Credeți-mă: râsul lui, bucuria lui sunt molipsitoare! Habar n-am de ce. O fi vreo vrajă la mijloc sau poate că, pur și simplu, fabrica de filme de la Hollywood (pe care o privim de sus, cu superioritate, noi, provincialii amatori numai de filme de artă) chiar face lucuri serioase până și atunci când e vorba de filme pentru copii.

NOTĂ. Acest text a apărut si în EVZ, ca Tabletă TV.

13/09/2010

Cum vă place România?

Aflu, via Mediafax, că fostul meu coleg, ani în sir, de la Pro TV, Cătălin Radu Tănase, va apărea într-un film cu Jean-Claude Van Damme.
Filmul „Weapon” s-a filmat în studiourile MediaPro (e tare Adrian Sârbu!). L-a un moment dat, Cătălin si-a prezentat omagiile, a spus cine e si ce vrea, asa că vedeta americană, citez, „a acceptat să facă câteva fotografii” cu vedeta Pro Tv.
„Nu mă aşteptam, în schimb, la ce avea să urmeze. Din reflex, ţineam în mână microfonul cu sigla Pro TV. La un moment dat, zâmbitor, mi-a smuls microfonul din mână şi mi-a luat el mie un interviu. Ce credeţi că m-a întrebat? Cum îmi place România?”, continuă Cătălin.

Adevărul e că, nu stiu de ce, ne simtim obligati să-i întrebăm pe străini chestia asta, ca si cum chiar ne-am mândri cu tărisoara noastră. E provincialism sau doar amabilitate?

Recent am avut ceva treabă prin Călărasi. La un moment dat, fiind eu destul de stresat de trebile ce le aveam de rezolvat, mergeam cu masina pe un bulevard central, însotit de o distinsă doamnă care, ca să umple tăcerea, probabil, m-a întrebat: „Si, vă place Călărasiul?”. Am cam tăcut, pret de 10-15 secunde, concentrat pe nu stiu ce intersectie, asa că, probabil pentru a repara situatia, doamna a continuat (acum simteam o oarecare mândrie): „Stiti că i se zice Orasul Trandafirilor?”. Nu stiam si nici nu mi se părea ceva evident. „Da?”, am zis. Apoi am văzut că benzile de circulatie ale bulevardului cu pricina aveau, într-adevăr, o zonă verde cu trandafiri într ele. „A, uite, sunt trandafiri pe aici, cred că miroase plăcut primăvara-vara”. Cred că am zis ceva OK, pentru că doamna cu care eram în masină mi-a povestit cum miroase a trandafiri.

23/04/2010

Mari actori, roluri mici

Am scris o tabletă TV, marcat de câteva secvente din „State de România”… Nu cred că sunt prea multe de spus în plus.

Starea de „State”

 Unele dintre cele mai greu de uitat momente din vremea studenţiei sunt serile de la Teatrul Mic. Priveam nemişcat la Valeria Seciu, Mitică Popescu sau Gheorghe Visu.

Pe Gheorghe Visu l-am revăzut joi seara, preţ de câteva secvenţe, cât m-am uitat, într-un serial difuzat de Pro TV. „State de Romania” îi zice. Avea o pălărie cu boruri largi (un pic diferită de cea din „Toate pânzele sus”), dinţi de aur şi vorbea nervos, cu un accent căutat ţigănesc, despre un „bulangiu” trimis la o chermeză de domni, în locul unei dansatoare sexy.

Ştiu că , în vremuri de restrişte, a prinde un rol într-o asemenea producţie e mână cerească. Până la urmă, trustul lui Adrian Sârbu a oferit şi oferă şansa unui trai decent multor monştri sacri ai teatrului românesc (le scriu numele cu emoţie: Florina Cercel, Vladimir Găitan, Marin Moraru, Sebastian Papaiani etc.).

Mi-e teamă doar că telespectatorii de azi vor şti despre aceşti actori doar că au jucat în nişte producţii mediocre de pe Acasă sau de pe Pro TV.

13/04/2010

Asa simte el, muzică

Fotografia am găsit-o în revista Felicia.

Azi dimineată m-am întâlnit la metrou cu Adi Dobre. Mereu povestesc cu plăcere cu el. De astă toamnă, îmi spune, nu s-a mai uitat la Stiri. Un om întelept.

Totusi, în urmă cu câteva zile, s-a nimerit la o terasă unde plasma era fixată pe Pro TV. „Parcă era altă lume. Crime, accidente tragice, parcă toti românii doar asta au în minte, să-si dea în cap”, mi-a zis. Apoi mi-a spus că se bucură că stirile TV au ajuns doar niste tâmpenii fără de care se poate trăi. Si încă bine. Că vede oameni normali la metrou, că vin pe blogul lui (unul cu o scriitură aleasă) zeci de copii de 20 de ani din Ploiesti care gândesc normal. M-a bucurat injectia de normalitate din discutia cu Adi Dobre.

Câteva minute mai târziu am descoperit o altă insulă de normalitate: interviul cu Matei Bucur Mihăescu.
„Asa simt eu: muzică”, a răspuns pustiul la o întrebare a lui Dan.

Ca de obicei, povestea personajului ales de Dan se scrie sub ochii nostri. La interviu poate participa oricine vizitează Ziarul de la ora 5; cu totii sunt chemati să pună întrebări. Vă chem si eu să intrati într-o lume deosebită. O lume asa cum trebuie să fie.

%d blogeri au apreciat asta: