Posts tagged ‘Poezii’

01/11/2015

Eugen Evu: Ultima

Ultima, de Eugen Evu

Ultima, de Eugen Evu

Public astăzi o poezie primită de la un bun prieten.

read more »

Etichete: ,
15/11/2013

mici proteste

priveşte-i cu îngăduinţă maestre
ar vrea să vadă cucuie să spargem ferestre
să scârţâie uşi să cânte orchestre

de vaiete nobile dar foarte terestre
ar vrea să ne vadă pocnindu-ne peste
obraji să ne facem unii altora feste

i-aşteaptă acasă iubite neveste
avide de multe detalii despre aceste
fandări elegante scatoalce modeste

cu toţii vor da mai apoi lumii de veste
despre un alt fel de încă nespusă poveste
în care totul devine exact ceea ce este

Etichete: ,
06/12/2011

Spune-mi ce indice de blabla ai ca să-ți spun cum scrii

Am aflat despre indicele blabla din Dilemateca (de unde altundeva?). Ce se-ntâmplă? Ceva simplu: creatorii site-ului cu pricina au făcut un motor care calculează cât bullshit e într-un text.

Cu cât coeficientul e mai aproape de zero, cu atât textul e mai original, mai lipsit de clișee și mai dens în expresii rare sau originale. Interesant mi se pare faptul că un indice zero poate indica deficiențe stilistice. Înțeleg că un coeficient blabla cuprins între 0,1 și 0,3 certifică faptul că textul conține o cantitate de blabla suportabilă, deci un text de valoare.

Cred că ar fi interesant dacă s-ar pune la punct un blablametru pentru texte în limba română. Spun asta exprimând, firește, rezerve: valoarea literară nu se măsoară științific. Dar, na, e o joacă din care putem învăța, dacă vrem.

read more »

19/11/2011

Noapte de toamnă, de Topî

Semnătura maestrului

Murmur lung de streşini, risipite şoapte
Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.
Rareori prin storuri o lumină scapă
De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă
Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă…

Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.
Dar treptat, cu larmă potolită scade
Cântecul acestui tremur de cascade.
Tot mai des în preajmă umbre vii răsar,
Ploaia peste case pică tot mai rar

read more »

17/09/2011

Evadare spre Insula Thule

pornisem spre Insula Thule să evadăm
din rutină să ne întoarcem mai aprigi mai
frumoşi aveam Cârmaci Căpitan Bucătar Mus
marinari destoinici (aveam) şi o goeletă
suplă era anotimpul potrivit

dar ceva lipsea habar nu aveam ce anume
(nici azi nu ştim)

în butoaie romul e deja pe sfârşite afară
ţărmul concret iată-l luminat dimineaţa
de soarele stropit de valuri ziua de
scânteierile peştilor aduşi de bărci seara
de ochii fetelor

vezi bine pornisem noi dar uitasem să ridicăm ancorele
(poate asta era)

Etichete: ,
10/09/2011

Bătrânul şi marea de guvizi (poem)

preţuiesc mai mult o unghie tăiată sigur şi lăcuită
decât un guvid agăţat în cârligul undiţei în amurg
(dar nu pot spune asta) măsluite sau nu zarurile au
fost aruncate

gura ştirbă şi mirosind a veceu obrazul nebărbierit
al bătrânului ce-mi cere bani de-o cinste valorează
cât toate amintirile cu tine (îmi golesc portofelul
în palmele lui jupuite)

nu unghiile lui murdare îmi întorc stomacul pe dos
sunt unghiile mele vomit la gândul zilelor când mă
îmbrăcam la patru ace vomit (iar) când ştiu că nici
măcar nu mai puteam

bea apă decât gândindu-mă la tine ce oraş frumos ce
tineri eram ce idiot ce fleacuri visam n-aveam habar
că există guvizi eram un guvide iar acum am pantofi
murdari am solzi pe carne şi râd

read more »

Etichete: ,
03/09/2011

Poemul femeii cu violoncelul

femeia cu violoncelul iese din mulţime
sare în ochi
se evidenţiază

habar n-am cum arată dar mersul ei dansează
chiar şi atunci
când stă

când e înghesuită de gloată
când oamenii se-ndeasă
se contorsionează

mai pe tăcute unii ori alţii
mai răcnind (ei socializează)
cu sârg

şi se miros (o, da!) ca o planetă
de nări
ce dă în pârg

de obicei la curbe ori pe la semafoare,
când scârţâie subtil
ferestrele murdare

atunci violoncelul se mişcă
unduios
femeia care-l poartă înjură (se dă jos)

 

read more »

Etichete: ,
27/08/2011

Furatul miresei

O imagine deja celebră: Mireasa trântită în iarbă (detaliu). Foto: Călin Hera

Furatul miresei

femeie tânără ca o ultimă zvâcnire sunt
spune mireasa încă netrântită în iarbă
ca o fugă neurnită sunt

trebuie să mă ţin de ceva
să stau locului (dar îmi vine să zbor)
îmi vine să plutesc îmi vine să înnebunesc
să-mi iau câmpii uite-aşa

în sus aş pluti
ca o legare la pământ
ca un fulger invers ca un avânt
ca agăţată de un vrej de fasole

*

într-o parte e zidul
(ca în legenda meşterului Manole) în alta e iarba
m-au prins într-o horă mă joc de-a baba oarba

mi-au legat o dâră de aur aici pe inelar
mă-mpiedic în voaluri (deci fug în zadar)

read more »

20/08/2011

Ghiers despre grandoarea Măriei sale

călăreţul dă pinteni murgului bălan
e tot mai chipeş cu fiecare an

de călăreţ e vorba de puştiul cel bălai
pe care când îl vede domniţa strigă vai
şi-şi coperă năsucul cu o năframă albă

jupânul ei boierul îşi zdrăngăne o salbă
cătând prin colbul sur de dinspre miazăseară
e chipeş, nu zic (şi are mustăcioară)
dar nu ştiu care-i noima de i se zice Mare
când el măsoară cel mult vreo trei picioare

păi ce să zic mărite răspunde jupâniţa
şi repede roşeşte şi-i tremură cosiţa

Etichete: ,
23/07/2011

Inscripţie pe o cruce

Cruci trimise la lemn vechi la marginea cimitirului din Romanii de Sus, judeţul Vâlcea. Foto: Călin Hera (2010). P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Inscripţie pe o cruce

aici mi-s părinţii
aici sunt copiii

asta mi-e cartea
asta mi-e moartea

18/12/2010

tu în lumea mea

eşti minunată
de parcă
o zână din altă lume
a coborât din cer
c-o barcă

în lumea mea
(cam leoarcă)
în care împrejurul
cu tine
să rimeze-ncearcă

iar eu
împovărat să caut
par că
stau rezemat
în biata-mi arcă

Etichete: ,
27/11/2010

I sweeten myself the tea with honey

Dan mi-a făcut o surpriză, aşa că astăzi vă arăt o traducere a poeziei Îmi pun singur miere în ceai, cel mai tradus poem al meu 😉 (nu degeaba a dat titlul cărţii)
(vezi aici si aici două versiuni în limba spaniolă)

I sweeten myself the tea with honey

I sweeten myself the tea with honey
she sits quietly in the chair looking up at me
surprised to see my hand not trembling

it is so early in the morning that
the sun is slipping into her eyes
time enough to sprawl about a little longer
then it comes out of the sea

she is no longer sitting but looks at me
she has cold hands and the wall
between us was turning out translucent

UPDATE.
Săptămâna trecută doar m-am lăudat că vă arăt video de la a doua apariţie cu cravata roz. Acum am updatat, aşa că, aceia care doresc, pot vedea aici filmuleţul de la lansarea care a avut loc la Bucureşti.

20/11/2010

A doua apariţie cu cravata roz

Dacă tot am arătat imagini de la prima apariţie cu cravata roz, vă arăt şi de la a doua. Aici e afişul lansării de la Bucureşti (Uniunea Scriitorilor, 27 martie 2010) şi invitaţia făcută prietenilor mei din blogosferă, iar aici o reinvitare şi câteva constatări de parcurs. Aici e o glumă care a prins bine (în orice caz, lui Ovidiu Eftimie i-a plăcut destul de multă vreme). În fine, mai jos e filmuleţul, făcut de colegul meu Ovidiu Anton, căruia îi mulţumesc şi pe această cale.

16/10/2010

o săptămână cu femeia albastră

te-au dus la spitalul de nebuni
ai nevoie de linişte ziceau şi de un pat bun
se scumpise brânza de capră (încă de luni)

marţi vă băgau (în nas) câte o pană de gâscă plouată
curăţau gândurile ca pe sinusuri
puncţie mentală îţi facem (erai în armată)

culcat (zicea sergentul) sforăiaţi cu gândul la femeia albastră
era departe dar vorbea frumos (vorbea cu sânii)
miercuri auzeai cum apare la fereastră

joi mai era acolo (la nebuni) un maior de securitate
l-au închis într-o cameră fără lumină
vă împuşc pe toţi (ar fi zis) ba o-mpusti pe mă-ta în spate

vinerea se dezbrăcau cucoanele de ofiţeri se dădeau una pe alta cu tuş
râdeau ţinându-se de păr (aşa ieşeau în curte)
veniţi înapoi proastelor iaca venim acuş

sâmbătă erau coapte ca nişte turte
se arseseră cu maiorul de securitate (chibrit îi ziceau)
culcat striga cuconetul prin curte

apoi au dărâmat spitalul de nebuni au pus caprele să pască printre smârcuri
uite-aşa ai uitat de femeia albastră
închideai ochii şi vedeai molozul cu sfârcuri

09/10/2010

dimineaţă cu lemne

atunci când cerul e alb-negru
îmi pare marea pe de-a-ntregu’
c-a izbutit să izbucnească
într-o tăcere pescărească

apoi ca într-un dor de soare
văd umbre căpătând culoare
de parcă zorii împroşcaţi (pesemne)
s-au rezemat pe nişte lemne

crescute noaptea într-o doară
pe fundul mării (şi-acum zboară)

NOTĂ. Am scris aceste versuri la comanda unui concurs PAfoto. Fotografia e aici.

Etichete: , ,
02/10/2010

pe brânci (ca atunci)

cică hai la tarla că dau ţiganii (m-am dus)
ce dau am întrebat pe drum
dau în brânci

era lună am parcat lateral (de-a lungul şanţului)
încremenise maşina în noroi
se auzea un zgomot ciudat bârrr cârrr mârrr zbârrr

uite-i şi pe viteji
de ce furaţi mă porumb
calicilor (erau mai mulţi) că vă rabdă pământul

era o luptă inegală (aveam să constat)

îmi plăcea să simt cum îmi curge sângele
maşina era albastră aveam un ştiulete înfipt în cap
acesta e tricolorul (mi-am zis)

aşa a venit moleşeala (cred)
atât a rămas din recoltă
am muncit pe brânci (ca atunci)

19/09/2010

prada mea perfectă

dacă aş avea mai mulţi ochi (măcar patru)
m-ar durea capul mai tare
ar fi ca un rulment cu bile de sânge
s-ar învârti uite-aşa să vadă de jur-împrejur (o miză stupidă)

aş observa toate femeile cu coc
toate doamnele cu solzi albaştri (lunecoşi)
toate domnişoarele cu zvâc
aş vedea ca un şarpe cu limba despicată

şi totuşi n-aş avea ochi decât pentru tine (prada mea perfectă)

Etichete: , , ,
11/09/2010

mirare cu grăunţe

ai murit dar încă îţi cresc unghiile
încă ai părul ciufulit şi parcă ai spune ceva
puţină atenţie (vă cer) o secundă de linişte

ca atunci când (tânăr fiind) mi-au tăiat
un neg de pe fund
un neg uriaş mi-au spus ai copii (n-aveam)

umple negul cu boabe de grâu (au spus)
uite pun un pumn de boabe înăuntru
îl leg cu aţă de prelată (o aţă tare)

era ca o minge neagră se auzeau grăunţele (zornăind)
ia-l acasă şi du-l copiilor să se joace cu el
găseşti tu nişte copii (până-i faci pe ai tăi)

ce-i prostia asta (m-a întrebat prima soţie)
de ce ai adus negul acasă (plin cu grăunţe)
păi dacă mi l-au dat

iaca acum am murit (e ciudat)
vă miraţi că vorbesc că-mi cresc unghiile
eu (unul) mă mir

Etichete: , , , ,
08/06/2010

Călin Hera la Bookfest

Am văzut că Oana multilansează la Bookfest, ceea ce mă bucură. Sunt sigur că voi putea să-i fac o vizită, s-o salut si să mă aleg cu un autograf.

Că tot veni vorba, vă anunt că volumul meu, Îmi pun singur miere în ceai, va avea parte de o lansare (mai mică dar, probabil, mai vioaie :P) la standul Editurii Vinea (D31, Pavilion 17), joi, 10 iunie, de la 17.00. De data asta voi fi fără cravată. Dar îmi voi lua stiloul si călimara cu cerneală, asa că vă astept cu drag.


Fotografie făcută de Remus Suciu la Castelul din Hunedoara, cu ocazia lansării cărtii mele, în premieră mondială 😉

Editura Vinea va mai lansa si alte carti, fireste, cu această ocazie. Voi reveni cu un program complet(at).

În ceea ce mă priveste, voi merge si la lansarea cărtii lui Grigore Cartianu si voi tine cont si de cele scrise de Călin Cosmaciuc (da, colectionez cărti de Ion Iliescu :P).
UPDATE. Am aflat că va fi si cartea Adelei, de la 13.00, la standul editurii Ars Docendi. Sper să fie si Adela și să-i fie bine.

%d blogeri au apreciat asta: