Posts tagged ‘poezie’

22/07/2014

Mirodenul

De vrei să-ntâlneşti Catrenul,
Să-ţi iasă cu rima şmenul,
Să ţi se albească tenul
Să se bucure Edenul,

Trebuie să faci ca trenul,
Să se umfle abdomenul,
Să te strângă sutienul.
(Ăsta este Mirodenul).

Etichete:
25/04/2013

Sunt inimă şi ochi încăieraţi (Sonetul 46 tradus de Laurean)

Cap de pagină de Facebook (Sonete Shakespeare). De văzut!

Cap de pagină de Facebook (Sonete Shakespeare). De văzut!

Mă bucur să găzduiesc pe acest blog o nouă traducere originală a sonetelor Shakesperiene realizată de prietenul meu Laurean. Găsiţi pe pagina lui de Facebook (daţi like, faceţi share) toată munca de până acum şi aici tot ce am preluat eu deja. Enjoy!

SHAKESPEARE – Sonet XLVI

Sunt inimă şi ochi încăieraţi,
Izbânda de-a te fi avut s-o-mpart;
Ochiul nu vrea şi ei să te arăţi,
Ea se râvneşte volnic de-al său hart.

read more »

15/01/2013

Despre Eminescu

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mi-am amintit în această dimineaţă câteva versuri.

Aseară i-am pus în ghiozdan fetiţei un volum de Eminescu, în această dimineaţă mi-am amintit nişte versuri, acum vă arăt un scurt poem pe care l-am scris în urmă cu vreo 25 de ani şi l-am pblicat pe unde m-am priceput, inclusiv în cartea mea şi pe acest blog. Dan l-a dus şi pe citatepedia. Dar, iată-l:

despre eminescu

avea la răstimpuri
un sentiment ciudat
el n-a mai fost văzut de mult
dar starea lui ni s-a păstrat

17/10/2012

SHAKESPEARE. Sonet VIII (tradus de Laurean)

Sonet VIII (Shakespeare), versiunea originală şi traducerea lui Laurean Gherman

Sonet VIII (Shakespeare), versiunea originală şi traducerea lui Laurean Gherman

Bunul meu prieten Laurean, care e dator, întrucâtva, cu nişte PA-uri, nu se lasă şi traduce, cu îndărătnicie şi mult har, sonetele lui nea Will. Găsiţi munca lui de până acum pe pagina de Facebook special creată şi pe acest blog.

Laurean „năzuiește ca prietenul Will să fi iubit femeia” (după cum a mărturisit aici) şi mi-a încredinţat spre publicare traducerea Sonetului VIII, pe care îl puteţi descărca de aici (original şi traducere) dacă n-a fost suficient de lizibil în captura cu care am dechis acest articol. Enjoy!

07/05/2012

Sonetul XLIX (Shakespeare), aşa cum l-a tradus un prieten

Vă prezint, mai jos, Sonetul XLIX, în traducerea aceluiaş prieten (aştept cu nerăbdare comentariile voastre).

SHAKESPEARE – Sonet XLIX

Against that time, if ever that time come,
When I shall see thee frown on my defects,
When as thy love hath cast his utmost sum,
Called to that audit by advis’d respects;

read more »

01/05/2012

Shakespeare, Sonet XXXVI – în traducerea unui prieten

Prietenul meu Laurean are numeroase calități. Printre ele se află și o slăbiciune frumoasă: aceea că traduce sonete shakespeariene. Mi-a încredințat câteva, vi le încredințez la rându-mi, cu rugămintea să le comentați. Vă mulțumesc.

SHAKESPEARE – Sonet XXXVI

Let me confess that we two must be twain,
Although our undivided loves are one:
So shall those blots that do with me remain,
Without thy help, by me be borne alone.

read more »

06/08/2011

Bal mascat

ne punem bărbi pe faţă ne punem
riduri
ne punem păr alb lehamite sictireală
ne punem răguşeală

tuşim de la atâtea ţigări ne punem
dinţi galbeni
ne dăm jos dinţii ne cad gingiile
ne cad sânii ne cad cearcănele ni se scofâlcesc
unghiile

ne înnebunesc
ne oferă loc în autobuz (sau nu) ne enervează
nu ne arată respect
ne evită suspect

ne lasă deoparte ne cred surzi ne cred proşti ne cred
terminaţi
ne vor plecaţi

ne vor casele ne-au uitat gândurile
ne-am uitat gândurile retrăim amintirile
adormim pe scaun
ne trezim cu găinile

mai suntem vii
rămânem copii

Etichete: ,
30/07/2011

Coafura rezistă

plouă mărunt atât de mărunt
încât ploaia intră în buzunare
făcând mici bălţi (trecătoare)

şobolanii urcă pe harta patriei
o ţară bogată şi frumoasă
ca o injecţie intravenoasă

iată un amurg temperat continental
ca într-o lecţie de geografie – şcoala veche
acum soarele apune la tevebingo (după ureche)

speranţe mai au acum doar naivii
care (uitând să plece) ţopăie prin întuneric
cu cheliile ca nişte girofaruri ridate feeric

coafurile lor simple sunt pete de culoare
ale ţării alăptate cu ploi cenuşii
în care (culmea) încă se nasc copii

read more »

09/07/2011

Prada mea perfectă – versiune îmbunătăţită

Într-o (bună) vreme obişnuiam să aduc aici, în fiecare zi de sâmbătă, câte un poem. Mă şi disciplina chestia asta, mă isca. Aveam prieteni-cititori (Anca, de ex.) care veneau aici anume sâmbăta (în rest, nu prea).
Îmi pare rău că am pierdut acest obicei; dacă versurile nu-ţi vin, nu-ţi vin şi gata. E, dar şi când vin, dau năvală, să ai ce croşeta la ele două-trei luni. Nu-i vorbă, n-au venit încă, dar le simt dând târcoale.
În aşteptarea lor, am lucrat un pic la ceva mai vechi (dar nu foarte). Mai precis,

read more »

25/06/2011

„Patria mea e ca o dulceaţă pe mâini” sau ce rimează cu :)

La cererea telespectatorilor, mai dezvălui un poem din ultima carte a lui Mihail Gălăţanu (România aproximativă). Am ales pentru voi „Patria mea e o dulceaţă pe mâini” („cu toţii ne murdărim de ea/dăm şi pe haine/devine lipicioasă/până la taine”).
Poate că este cea mai sentimentală poezie patriotică din cartea lui Mihai. Atât de duioasă (sic!), încât autorul o încheie cu un smile (n-am mai întâlnit aşa ceva până acum, dar poate nu-s eu prea umblat).
Enjoy!

read more »

18/06/2011

Ultima carte a lui Mihail Gălăţanu

Prietenul meu Mihail Gălăţanu a mai scris o carte (România aproximativă, editura Vinea, 2011). Una patriotică. „Este un ecou, peste timp, la O NOAPTE CU PATRIA*, care încearcă să aşeze, cumva, lucrurile la locul lor. Poezia patriotică este, cred, o încercare; nici mai mare, nici mai mică, însă, decît poezia însăşi, cea adevărată”, spune Mihai.
Adeseori, citind această carte (pe care am primit-o în format electronic) Dincolo de încărcătura textului, încercarea de a vorbi despre România, fără perdea, mi-a plăcut muzicalitatea, rima venită când nu te aştepţi, dar, totodată, atunci când o voiai mai mult. Vă arăt, mai jos, unul dintre poeme. Dacă vă place, mai am ;).

read more »

30/04/2011

Haiku (Diana Maria Oprisan)

Diana este elevă în clasa a XI-a a Colegiului National „Iancu de Hunedoara” si scrie poezie. Mi-a fost recomandată de Eugen Evu. Iată câteva haiku-uri scrise de ea.

SALCIA
Apă liniştită
Salcie cu o căruţă de ani
Lacrimi de smarald.

DOI
Covor de frunze aurii
Copil şi cel mai bun prieten
Prietenia magică.

VIAŢĂ
Norii supăraţi
Florile pline de culoare şi viaţă
Poteca prietenoasă.

16/04/2011

dinspre cuvinte numai de bine

dinspre cuvinte numai de bine
au gust şi miros se cheamă că-s vii
iscă râd circulă (mie îmi mi)
fiecare e (altfel spus) despre mine

mă mir şi lumea trece mai departe
cu zgomot (deci superficial)
desluşesc un eşec social
ca o frică (prostească) de moarte

am ieşit din dimensiunea a treia
totul e simplu capătă sens
în punct (unde traiul e dens)
dar aici lipseşte femeia

02/04/2011

Apucă mortul de picioare

apucă mortul de picioare
să-l aşezăm ca lumea în sicriu
e rece e ţeapăn (pare viu)
e ca un semn de exclamare

e suplu şi golit de electroni
ca o călătorie transaltantică
ca o noţiune de fizică cuantică
ca o tablă de şah fără pioni

şi deodată vine explozia
ca un fulger globular rostogolit pe parchet
vedeţi nu e nici urmă de regret
unde-s ţigările (meştere) nectarul ambrozia

12/03/2011

Desferecarea inimii nătânge (poem)

deci (îi zic):
domniţă scumpă am inima
zăvorâtă îndărătul zalelor de fier

dar gropiţa din obrăjorul tău stâng mi-a
topit-o
şi s-a scurs în pământ

de unde au răsărit florile astea
vesele pe care te rog să le prinzi în păr
să nu te vadă
pentru că ar păli în faţa frumuseţii tale neasemuite

iar ea râde (clipind ştrengar) şi fuge
lăsându-mă
cu florile în mână

apoi se întoarce ia buchetul
şi-mi trimte un sărut (prin aer)
lăsându-mă nătâng
şi pe gânduri:

ce-a putut vedea ea (din mine)
în afară de armură
şi dacă m-a confundat cu altul?

NOTĂ.
Acest text există si în varianta PA niţel mai vechi, dar tocmai i-am descoperit o aură poetică ce-mi place rău. Pe care o preferati?
P.S. Şi n-am mai postat poezie de multicel:(

29/01/2011

Amintire despre o rochie neîmbrăcată

Vă arăt unul dintre poemele care mi-au plăcut cel mai mult, dintre cele publicate pe acest blog. Multi dintre voi l-ati citit deja, aici sau în cartea mea. Poemul a ajuns si pe site-uri literare (îi multumesc lui Dan pentru postarea pe citatepedia. Îmi amintesc chiar că am avut o dilemă, am făcut si un sondaj de opinie legat de plămădirea acestui poem.

rochia ta încă neîmbrăcată

ne îmbrăcăm în timp ce intersecţia vorbeşte
prin fereastra deschisă
cu păsările ieşite din teama nopţii care foşneşte

ai încă stropi de apă pe sâni când îţi potriveşti sutienul negru
e ca o lumină precisă
zâmbetul tău de mentă încă integru

îţi privesc acum părul strâns cu un elastic subţire
de parcă ai avea un ochi în ceafă
cu care vezi totul dintr-o privire

aş vrea atunci să-ţi cobori pleoapele aşteptând
un sărut moale
ca o ofrandă cuvenită ca o întoarcere în rând

ţi-aş prinde apoi buzele cu dinţii uşor
mai întâi pe cea de jos ca şi cum
asta ne-ar ţine cumva suspendaţi între tavan şi covor

aş vrea atunci să-ţi spun te iubesc pe buza superioară
să-ţi desfac sutienul în timp ce
intersecţia ar vui ca o femeie lăsată înadins pe dinafară

alarmele maşinilor din parcare nerăbdătoare ar face o larmă
ca o ploaie de jos în sus
aş bea stropii de apă de pe umerii tăi unul câte unul ca într-o karmă

am întârzia oriunde am avea de plecat cui i-ar păsa
ar fi în bucătărie fum şi miros de cafea împroşcată
s-ar rupe tocurile tot aşteptându-te s-ar înflora
rochia ta încă neîmbrăcată

n-ar mai fi nevoie de ruj pentru că se ştie
buzelor ce tocmai au sărutat nu le mai trebuie nimic
decât încă un sărut încă unul până când dor ca să fie

ar lovi atunci soarele perdeaua ridicată
s-ar zgâlţâi ferestrele ca un cristal seismic
ar încremeni buletinele de ştiri ca o îngheţată de ciocolată

ca o pană de curent ca un fulger globular ca o privire sumară
ca o nouă înfruptare
ne-am îmbrăca apoi matematic ca o filarmonică interioară

15/01/2011

Starea lui Mihai Eminescu

despre eminescu

avea la răstimpuri
un sentiment ciudat
el n-a mai fost văzut de mult
dar starea lui ni s-a păstrat

 

 

NOTĂ. Am mai publicat aceste versuri în urmă cu un an si jumătate. Nu stiu prea bine de ce, dar m-a apucat să vi le arăt (din nou, celor care le-ati mai văzut; prima oară, celorlalti).
Cu această ocazie îi îndemn pe bucuresteni să ia în calcul spectacolul de la Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română, iar pe ungurii care vor primi mailul cu cele patru traduceri de mai jos îi salut.

Poezia „Dintre sute de catarge” (MIhai Eminescu), tradusă de patru poeti unguri. Email trimis de ICR Budapesta la mai multe sute de persoane, cu ocazia zilei lui Eminescu.Poezia „Dintre sute de catarge” (MIhai Eminescu), tradusă de patru poeti unguri. Email trimis de ICR Budapesta la mai multe sute de persoane, cu ocazia zilei lui Eminescu.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

31/12/2010

Ion Mircea si Ion Muresan în aceeasi revistă

Aflu de la Răzvan Tupa despre ultimul număr al revistei sătmărene Poesis International în care i-am găsit pe doi dintre cei mai dragi mie poeti: Ion Mircea si Ion Muresan.

Facsimil din prezentarea lui Ion Mircea în revista Poesis International

Luati-vă timp pentru lectură, pentru că aveti aici revista în format pdf!

21/12/2010

Răzvan Țupa despre anul editorial 2010

Răzvan Țupa conturează „profilul unui an de poezie dintre cele mai vii în ultimul deceniu, într-un peisaj pe cât de bogat, pe atât de inegal (se putea altfel?), dar mult mai bine definit decât până acum. Practic, este pentru prima dată după 1989 când putem vorbi despre o normalitate a poeziei în România, când nu a mai fost nevoie de eforturi de relaţii publice sau de promovare agresivă pentru a se deschide apele editoriale pentru cărţile de poezie”. O analiză optimistă (dar avem nevoie de optimism), pe care v-o recomand! O găsiti aici.

În ceea ce mă priveste, am învătat multe din acest an literar. Mă bucur că am publicat o carte de poezie, care însă nu se găseste în librării (doar în mica librărie-chiosc din fata Muzeului Literaturii Române). Cred că e important să publici, dar important e să te asiguri că volumul ajunge la cât mai multi cititori. Altfel, e aproape ca si cum n-ar fi. M-au emotionat si m-au bucurat cele două lansări de carte si cuvintele spuse sau scrise de voi. În orice caz, m-am linistit; e un sentiment plăcut acela de „a lăsa în urmă”.

Îmi doresc si vă doresc un an literar 2011 mai bun. Si, mai ales, îmi doresc si vă doresc răgaz si plăcere pentru lectură. Lucruri de calitate se scriu, o arată si Răzvan.

UPDATE.
Răzvan Tupa mă „amenintă” aici că va reveni asupra cărtii mele. Sunt curios cum 😉
În fine, consemnez, cu oarecare roseală, această trecere în revistă a titlurilor anului 2010.

%d blogeri au apreciat asta: