Posts tagged ‘pahiliteratură’

17/04/2011

Chiorul e rege în ţara orbilor

Avea opt ani când a auzit vorba cu chiorul şi ţara orbilor. Ca să priceapă, a mers până la uşă, cu ochii închişi. S-a ridicat (după ce a căzut) şi abia apoi a ridicat pleoapele; i se întipărise în minte senzaţia. A reluat experimentul acoperind cu mâna un ochi şi ţinându-l deschis pe celălalt. De-aia l-au fascinat mereu oamenii cu baston alb, însoţiţi de câini (sau nu) de pe stradă, pentru că a încercat să înţeleagă viaţa fără culori. Şi de-aia a ajuns să fie fascinat de viaţă, pur şi simplu.

01/04/2011

Cum să citeşti liniştit în metrou

Această prezentare necesită JavaScript.


Nu vi se pare că seamănă leit cele două statii de metrou?

Cel mai bine e să iei metroul de la capăt de linie: îţi poţi alege un scaun de la margine, astfel încât să reduci riscul ca vreun vecin să-ţi intre în perimetru. Călătorii mai experimentaţi ştiu să aleagă vagonul care opreşte la destinaţie exact în dreptul scărilor. De acum, doar două lucruri pot strica răstimpul de lectură: vreo bătrânică de la Piaţa Obor stând în picioare (ostentativ), respectiv staţia la care trebuie să cobori. Când cartea e prea captivanta, le ignori (nonşalant) pe amândouă.

NOTĂ. Acest PA participă la concursul de proză arhiscurtă AutoPArtret, etapa Ce oras frumos. Puteti să-l votati, aici.

14/03/2011

În clăpari

Când l-a lăsat experta PR, domnul inginer s-a apucat de citit. Când l-au lăsat genunchii, s-a gândit la sinucidere (nu mai putea cutreiera munţii). Apoi, s-a repliat. Şi-a mutat laptopul în rucsacul de tură, şi-a fixat cortul în parchet (menajera a dat cu aspiratorul, fără să se mire, ca o veritabilă profesionistă). A mers la birou cu şosete tehnice şi papucii de căţărat, a început să-şi prepare cafea la primus, lângă pervaz (colegilor li s-a părut cool). Abia când a coborât scările în clăpari tanti Ana l-a salutat un pic pieziş: cam bocănea.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc
În lift cu Lory de la opt
Melcul H
Dormitorul lui Filimon
Am ales liftul cu parfum
Scara blocului (alt Ilarion)
Dl. Lică ia aer
Nu stiu ce oglindă
Telefonul de la ora opt
Portocala
Trabantul lui Mitică

Caut bonă
Al treilea infinit
El. Ea

10/03/2011

Caut bonă

„Caut bonă sănătoasă, nefumătoare, intelectuală, limbi străine (neapărat engleză, limba germană e un plus), vârstă 45-55, pentru aa€“i aduce pe copii (4 ani şi 5 ani) de la grădiniţă şi a avea grijă de ei între orele 16-19 (disponibilă şi pentru program prelungit), timp în care să le pregătească o masă caldă, menaj minimal, eventual curăţenie săptămânal (negociabil), ofer salariu decent (perioadă de probă), rog referinţe şi seriozitate”. Flavia priveşte mândră afişul scris de soţul ei, Doru, lipit fix în mijlocul uşii de la intrarea în bloc.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc
În lift cu Lory de la opt
Melcul H
Dormitorul lui Filimon
Am ales liftul cu parfum
Scara blocului (alt Ilarion)
Dl. Lică ia aer
Nu stiu ce oglindă
Telefonul de la ora opt
Portocala

Trabantul lui Mitică

09/03/2011

Trabantul lui Mitică

Mitică nu-şi găseşte locul (de când e la pensie). Spre deosebire de dl. Lică, fost coleg la Fabrica de Ace, Biroul Control, refugiat în lectură, Mitică e evadat în Trabant. Opt ani a bibilit la el. Ajunsese să dea pe cauciucuri cu cremă de ghete neagră. Într-o zi, nevastă-sa i-a zis: ori Trabantul, ori eu. A vândut maşina (ulterior a aflat de clubul trabantiştilor). După trei luni şi-a luat un Matiz care luceşte acum aşa cum nu visa vreodată (dacă ar fi putut să viseze). Nevasta lui Mitică tace acum. Uneori, îl strigă la masă, de la geam.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc
În lift cu Lory de la opt
Melcul H
Dormitorul lui Filimon
Am ales liftul cu parfum
Scara blocului (alt Ilarion)
Dl. Lică ia aer
Nu stiu ce oglindă
Telefonul de la ora opt
Portocala

07/03/2011

Portocala

Ploua cu fulgi de zapada. Fetita priveste intersectia (de la fereastra). Vede multe masini galbene si afla ca sunt taximetre. Cateva zile mai tarziu, in drum spre gradinita, zice:
– Tati, taxiurile nu sunt chiar galbene, sunt catre portocaliu.
– Mie mi se par galbene.
– Uita-te, vezi, seamana cu portocala pe care mi-a dat-o mami la pachet.
– Seamana.
– Vezi, afisul ala e galben.
– E.
– Si taxiurile sunt ca portocala.
– Aha.
– Dar tu poti sa zici ca-s galbene, tati.

27/02/2011

Melcul H

Fetiţa cu ochi negri a cules un melc, unul micuţ. L-a pus în buzunar, cu gândul să-l ducă acasă. Dar pe drum s-a luat cu altele. Și-a amintit de melc abia după trei zile. Vietatea se cam uscase. În orice caz, cochilia sună a gol.
– Se odihneşte, a zis fetiţa.
A luat cochilia, a pus-o îndărătul unei uşiţe pe care e scris un H mare şi, când a venit de la joacă, i-a dat să mănânce trei fire de iarbă. De atunci, cineva ia zilnic iarba şi frunzuliţele, iar fetiţa e convinsă că melcul ei mănâncă de rupe. Atât că nu se prea mişcă.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc
În lift cu Lory de la opt

26/02/2011

În lift cu Lory de la opt

Liftul e cel mai bun mijloc de socializare pentru nefumători. Gică P. (36 de ani, burlac îndelungat) e gata să împărtăşească descoperirea, dar n-are cui. Poate a lăsat maşina descuiată, îşi zice, şi iese degrabă. Cheamă liftul, coboară, verifică, se întoarce, aşteaptă, vine vecinul Ilarion, are flori (parcă s-a dilit de-o lună), alege liftul celălalt. Gică nu renunţă. Se întoarce până la cutiile poştale, revine, intră în lift deodată cu, oau!, Lory de la opt, care îi răspunde, e drept, la salut, vorbind însă, în continuare, la i-phone.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc

25/02/2011

Şedinţă de bloc

– Ce culoare va avea gresia de la ghene? Aş zice să fie verde.
– Bleu e mai bine.
– Înainte de a începe discuţia propriu-zisă, menţionez că salariul meu, neschimbat de doi ani, ar putea fi majorat cu rata inflaţiei.
– Ce majorare, dom’le, nouă ne-au scăzut lefurile cu 25 la sută.
– Hai să nu mai facem pereţii albi.
– Şi să cureţe guma de pe ciment, s-a înnegrit.
– Totuşi, cred că merit mai mult de 6 milioane.
– Cei de la etajul opt să nu mai arunce sticle în ghenă.
– Striviţi peturile.
– De ce se strică liftul o dată la trei zile?

 

 

 
UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii

24/02/2011

De ce cresc copiii

Fetiţa (aceeaşi care face driblinguri seara, pe gresie şi pe parchet, cu mingea de baschet) e veselă dimineaţa, când coboară în lift, spre grădiniţă.
– Tati, ştii de ce am crescut eu aşa mare?
– De ce?, întreabă taică-său, curios ce mai inventează fata.
– Unu la mână: dorm. Doi la mână: beau lapte. Trei la mână: mă ridic pe vârfuri.
Ilie Dron n-a auzit mai mult (liftul plecase), dar nici nu mai avea nevoie. „Si ce dacă bate mingea în capul meu, seara?”, îşi zice şi, pentru prima oară după foarte multă vreme, simte că se înduioşează.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor

22/02/2011

Harta şosetelor

Când s-au mutat aici, credea că pe balconul ăsta va sta, în serile de vară, povestind agale cu Nela (la un ceai rece). Acum, strânge rufe. Îi udă părul cele atârnate pe sârmă, dar e concentrat la şosetele de pe uscător. Sunt zeci de perechi (32-34, la o estimare aproximativă), împrăştiate parcă înadins pe uscător. Enervant, iniţial. Incitant, după ce Liviu s-a ambiţionat să ţină minte harta şosetelor şi să ducă mâna dreapta, fără ezitare, exact la perechea şosetei pe care pusese mâna stângă. Aş fi putut inventa jocul Memory, şi-a zis el.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate

21/02/2011

Solidaritate

Cel mai bine se aude, paradoxal, din apartamentul de la patru şi nu din cele de pe palier. Misterele acusticii, meditează Gelu Pop. În primele nopţi i-a fost ciudă, o ciudă imensă. În următoarele, a simţit un soi de solidaritate masculină cu Luci, privatizatul. A urmat o nouă repriză de ciudă, apoi s-a intrat în rutină. Pe tipă şi-o imaginase în fel şi chip. Credea că numai gură-i de ea. Dar când a cunoscut-o, a rămas paf: „Ce-i în neregulă cu studenta asta perfectă?!”. Sau e ceva în regulă cu Luci?

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy

20/02/2011

Gemenii şi vecina sexy

Gemenii îşi împărtăşeau tot, tot, tot. Atunci când Romi şi-a rupt mâna (a căzut de pe leagăn), Flavius a zis că-l doare şi pe el. Aşa că i-au pus mâna în gips, să se liniştească. Abia într-o dimineaţă de mai, opt ani mai târziu, şi-au ascuns prima oară ceva unul faţă de celălalt: tocmai avuseseră, fiecare, întâiul vis erotic. Amândoi, cu tanti Lucy, cea care le făcea injecţii când erau bolnavi. O femeie de ispravă, pe care te puteai baza. Dotată încă, după 20 de ani, cu tot ce-i trebuie unei dame bine. De atunci, doar două secrete între gemeni.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele

18/02/2011

Scara cu obstacole

Era o zi de februarie în care gerul muşca din oase. Cum să-l scoţi pe Vlăduţ afară? După ce şi-a fumat ţigara, pe balcon, Liviu Lovin a găsit soluţia: şi-a luat fiul în cârcă, au urcat aşa până la ultimul etaj (cu liftul), de unde au coborât pe scări, într-o cursă săltăreaţă. Bărbatul plescăia cu limba în cerul gurii, scoţând un pretins zgomot de copite pe caldarâm, iar puştiul chiuia de plăcere fiind parte a unei aşa fascinante aventuri. La prima tură doar Tanti Nina a ieşit să vadă ce-i, scuipându-şi, creştineşte, în sân.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm

16/02/2011

Lecturile inginerului de la patru

Anunt fotografiat de mine la avizierul unui bloc în care am intrat. FOTO: Călin HeraAnunt fotografiat de mine la avizierul unui bloc în care am intrat. FOTO: Călin Hera
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

 

De când doamna expert PR îl exasperează cu fiţele ei de femeie capricioasă, dl. inginer are parte de prea mult timp liber. Cum nu-i place să bea cu băieţii de pe şantier (niciodată să nu vă îmbătaţi de faţă cu muncitorii, le spunea răspicat prof. Dima, în timpul facultăţii), cum n-are răbdare de Discovery şi nici nu rezistă să citească mai mult de trei pagini pe zi, deşi are ceva cărţi bune în bibliotecă (unele încă în ţiplă), s-a pus pe lecturat broşurile hipermarketurilor şi anunţurile de la avizier. Uneori râde, alteori se enervează.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare

15/02/2011

Electrificare

Doamna Leni Pârvu încercase de trei ori să deschidă uşa de la ghenă. Domnul Pârvu, chemat în ajutor, şi-a dat seama cum stă treaba: „Deschide uşă că io chem sectoristu’!”, a urlat el suficient de puternic încât să adune tot poporul disponibil de pe palier. Iniţial, omul din ghenă a făcut pe mortul, apoi a mârâit, a dat să muşte, ca un animal încolţit. Era însă destul de ştirb (şi cam ameţit).
De atunci, ghenele de la scara 1 sunt electrificate şi tot de atunci doamna Leni Parvu n-ar mai merge să arunce gunoiul nici dacă i-ar cădea pe coc.

 

 

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente

28/10/2010

Aranjamentul

Abia după opt luni de la divorţ, dl. Lică şi-a dat seama că-i lipseşte ceva. Atunci a întâlnit-o: o femeie frumoasă, strângând gunoiul din parc. „Iţi dau eu salariul minim, nu te irosi aici. Dacă vrei, bem o cafea și povestim, o dată pe lună, joia. Sau îți dau banii și pleci. Cumpără-ți o carte, iar de restul, ce vrei tu.”.
Ina parchează la trei străzi de blocul domnului Lică, aşa cum face în ultima zi de joi a fiecărei luni, care a trecut de la acţiunea eco din parc. Dl. Lică i-a părut atât de simpatic atunci şi s-a dovedit apoi o gazdă perfectă (şi un amant acceptabil), încât nici azi nu-i poate spune adevărul.

NOTĂ. Am scris acest PA pentru concursul de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon„, etapa O gazdă perfectă

10/11/2009

De două ori câte 500 de semne despre PA

Postez câteva idei de Teorie a PA-ului, întrucât au fost destul de multi care au întrebat, în ultima vreme, ce e, dom’le, PA-ul si cu ce se mănâncă?

1. Acolo de unde vine PA-ul, ca gen literar (sic!), definiţia principală, scurtă, concisă, e „maximum 500 de semne”. Primul PA pe care l-am scris pe acest blog a fost măsurat de maşinăria wordpress. Au ieşit 82 de cuvinte. Dar nu asta e important. Pot fi şi 100 de cuvinte, dacă altfel nu se poate. Importantă e ideea unui text foarte scurt, arhiscurt, care să spună multe în puţine cuvinte. Care să sugereze. Să trezească o poftă. Să incite, să excite, să provoace imaginaţia cititorului, să-l facă să continue povestea, în mintea si-n inima lui.

2. Despre genul literar cu pricina: pahiliteratura. Există entuziaşti care văd deja un viitor şi care vorbesc deja despre un gen literar. Şi există realişti care spun că e cazul, măcar, să apară o carte-două, o cronică-două. E clar: ne trebuie pahicritică şi ne trebuie pahicritici. În orice caz, eu sper ca PA-ul, ca specie literară, să nu rămână ceva doar la nivel de blogereala (deşi n-ar fi de colo nici aşa!). Sper să publicăm, în curând, cărţi de PA-uri. Deci, îmi place să cred, se poate.

27/10/2009

Cel mai reuşit PAjoc

În completarea discuţiei despre PAjocurile de până acum, vă propun un sondaj de opinie. E un sondaj multiplu: puteţi alege câte trei PA-uri din lista de mai jos.

NOTĂ.
PAjoc este un PA pe care îl scriem împreună: fiecare adaugă câteo propoziţie cu oarecare noimă celei precedente, astfel încât să rezulte un text de aproximativ 500 de semne (sau mai puţin) care să încânte cititorul şi săi provoace imaginaţia.

Stăpânul rotiţelor
Am nimerit în plină nebunie. Depărtarea de realitate se poate face încet, folosind rotiţele fără zimţi. Oratorul stia foarte bine ce are de facut. Îl simteam incordat ca pe o fiara inainte de atac atunci cand, simtind ca multimea s-a potolit si este suficient de subjugata, pregatea asaltul final asupra constiintelor.

Tăcerea fluturilor
Am nimerit în plină nebunie. Paradoxal, mă simt atât de bine încât n-aş mai pleca de aici. Nebunia mi se potriveste manusa. Aflasem asta de când cu fluturii. Fluturii aceia mici si negri despre care îti vine să zici că sunt muste.

Să înceapă nebunia!
Am nimerit în plină nebunie. Prima reactie a fost sa renunt. Dar mi-am zis: “de ce nu?”. Labirintul părea inocent. E drept, era cam mult nămol. Am luat puţin pe degete şi mi l-am întins pe faţă. Abia acum eram pregătit.

Gladiatorul
Am nimerit în plină nebunie. Am dat sa fug dar m-am trezit ca pasesc inapoi. Instinctiv. . Am simtit peretele rece pe spate. Gloata striga ca smintita. Mi-ar fi greu să zic acum “joacă-se cine-o vrea cu focul ăsta.

Caleidoscop
Am nimerit în plină nebunie. Multimea de gura-casca privea buimacita submarinul. Era galben şi din interior se auzea muzica celor de la Beatels. Când te uiţi mai de-aproape îţi dai seama că nici nici şopârlele care dorm pe el nu respectă măsura. Soparlele nu stiu decat masura 1/2: coada sus, coada jos.

Matrix
Am nimerit în plină nebunie. Eram singurul viu, singurul cu aripi. În lumina de crepuscul, hâda mulţime de nevertebrate viermuia sinistru, sorbindu-mă ca o mlaştină. Noroc cu aripile care m-au ajutat să zbor spre lumină. Sau doar asa credeam?

(Domnul Lică transpiră răsfoind)
”Oamenii sunt precum cărţile: pe unii îi ghiceşti după prima pagina, alţii te incită să-i aprofundezi.” Era sigur că citise undeva asta, nu contează unde, contează că i-a venit în minte acum, când o strânge în brate. Voia s-o citească din scoarţă în scoarţă, dar se tot poticnea la prefaţă. Nu avea decât două opţiuni : să citească rezumatul (o aventură fulgerătoare de o noapte) sau să consulte critică literară (toţi prietenii care o citiseră).

(A citi frumusetea)
”Oamenii sunt precum cărţile: pe unii îi ghiceşti după prima pagina, alţii te incită să-i aprofundezi.” Era sigur că citise undeva asta, nu contează unde, contează că i-a venit în minte acum, când o strânge în brate. Voia s-o citească din scoarţă în scoarţă, dar se tot poticnea la prefaţă. Asta pentru că stia: oricât ar fi de bună, frumuseţea citită prea mult, dezamăgeşte.

(Cărtile si regretul)
Între doua mutari, intelectualul îsi lasa unele carti in vechea casă. În schimb cară cu el o grămadă de lucruri nefolositoare. De exemplu, acest regret. Cărtile le citise din scoarta-n scoarta. Regretul nu-l descifrase încă. Putea să moara intr-o zi lasand in urma atat cartile cat si regretul, nepriceput si la fel de nefolositor. Poţi denumi asta abnegaţie sau iubire de carte ?

(Ceri decenţă, obţii dezamăgire)
Între doua mutari, intelectualul îsi lasa unele carti in vechea casă. În schimb cară cu el o grămadă de lucruri nefolositoare. De exemplu, acest regret. Promite azi să se descotorosească de toate vechiturile, dar se dezamăgeşte a doua zi ; şi astfel duce-n spate şi un regret, şi o dezamăgire. Poţi denumi asta abnegaţie sau iubire de carte ?

Răsăritul lui
Se trezea dis de dimineaţă, de ani de zile, încercând să surprindă răsăritul. Apusul nu-l văzuse niciodată, nu-l interesa ; naşterea soarelui, mereu altfel, îl fascina de fiecare dată. Poate pentru că nu ştia sau ignora faptul că un apus era de fapt un nou răsărit. Citise undeva ideea asta si-l enerva că si-o amintea exact acum, când izbucnirea soarelui, iminentă, trebuia să-l umple de entuziasm. Prima rază pulveriză iritarea: acum zâmbea ca un copil.

PAdialog (neterminat)
– Asta-i pe franţuzeşte?
– Nu dragă, e pe franco-româneste.
– Mă refer la păstaia din farfurie?
– A ! E cina, dragă. Mereu abstractizezi…

Etichete: ,
%d blogeri au apreciat asta: