Posts tagged ‘Pahico’

24/07/2014

Dezvăluiri senzaționale despre începuturile Pahico

Am găsit, în arhivele personale, un text care cred că a apărut în primul Letopiset. Sau nu. Iată o parte. E despre începuturile Pahico şi toată lumea ştie că Pahico înseamnă începuturile Prozei Arhiscurte.

Saptamana trecuta s-a mai infiintat o federatie. Partea interesanta e ca fondatorii ei au skill ridicat la scris. Numele federatiei, Press Announcement High Council, e destul de explicit.

 

Cei cinci fondatori spun ca au descoperit o latura neutilizata suficient a Hattrick-ului: anunturile de presa, adica locul acela in care toti platitorii de supporter pot scrie ce cred ei de cuviinta.

Ce-si propun cei cinci?

Sa incurajeze emiterea unor anunturi de presa cat mai interesante, care sa faca din rasfoirea paginilor HT ale diferitelor cluburi apropiata de rasfoirea unor carti. Deoarece simion_popescu, heraoc, poclea, Maniero și Ticorosu cred de cuviinta sa scrie lucruri care lor li se par simpatice. Uneori vesele, alteori amare, de fiecare data cu un anumit talc. Multe din anunturile lor au fost preluate de duru pe forumul de pe computergames, in revista anunturilor de presa…

Ce v-a apucat?

simion_popescu: O mica mincarime in virfu’ stiloului si mici presiuni in buricele degetelor cu care il tin.
heraoc: Dorul de liceu, cand scrijeleam cu lama pe banca mesaje despre profi, colegi si colege
poclea: Nimic
Maniero: Nu-mi place cum suna “apucat”, are o nota peiorativa in intrebarea asta. O sa emit un comunicat de presa sub forma unui protest oficial.
Ticorosu: Pe mine m-a apucat un dor. Dorul de litera.

Un PA trebuie să fie scurt, lung sau mediu?

simion_popescu: Un PA trebuie sa fie foarte scurt, cuprinzator, dar sa aiba suficiente cuvinte incit sa umple spatiu de 500 de caractere. In cazuri exceptionale poate fi mediu.

heraoc: In acest caz, chiar nu conteaza marimea
poclea: Un PA nu trebuie sa fie nicicum. Un PA este un dar, si trebuie luat asa cum este. Singura limita este cerul. Si limitarea de 500 de
caractere (parca) a jocului.
Maniero: “Marimea nu conteaza” e valabila doar atunci cand e mica. Din pacate HT-ul ne limiteaza la 500 caractere (adica f putin), ceea ce inseamna ca putem zice si noi acelasi lucru: marimea nu conteaza.
Ticorosu
: Pe termen scurt, un PA trebuie sa fie mediu (max. 500 caractere). Pe termen mediu, speram sa poata fi mai lung.

Ce formula folositi? Foileton, proza scurta, cimilitura, vers alb?

simion_popescu: Da.
heraoc: Sint in cautarea unui stil care sa imi exprime mai bine trairile din jocul de hattrick. Momentan, ma incearca un soi de deznadejde, ca echipa joaca prost. Asa incat ma gandesc sa creez o lume paralela, sub forma unui scurt foileton.
poclea: Nu folosesc formule. Cum spuneam, PA-ul este un dar, iar cand apare eu nu fac decat sa-l reproduc. In orice forma sau formula ar fi.
Maniero: Ma bucur ca ai amintit de formule; ma fascineaza si sunt mereu in cautarea lor. De altminteri, acest lucru este vizibil la Coltul Tacticienilor.
Ticorosu: N-am ajuns inca la o formula castigatoare. Mie mi-e greu, inca, sa ma decid ce litera sa aleg. Asa ca le pun pe toate de-a valma, cum imi vin in minte. P-orma vad ca a rezultat un anunt de presa.

Pana la urma, ce face federatia voastra?

simion_popescu: Face misto de loturile de jucatori.
heraoc: Ofera sansa unica de a scrie alaturi de cei 4 mari maestrii; eu fireste, nu ma numar printre ei.
poclea: Deocamdata conferinta federatiei gazduieste niste dezbateri deosebit de interesante pe teme agricole. In plus, federatia asta am facut-o ca sa fim si noi sefi undeva (cel putin asta vreau eu). Deocamdata nu e prea bine, pentru ca nu avem pe nimeni dedesupt. Din punct de vedere administrativ vorbind, desigur.
Maniero: Ceea ce face orice federatie care se respecta: aduce in viata membrilor un strop de inedit, chestiuni interesante si complet inutile.
Ticorosu: Este o intrebare pe care nu incetam sa ne-o adresam, unii altora. Caci ce este un raspuns decat urmarea fireasca a unei intrebari istete?

Cine si cum poate intra in federatie? Cine poate ramane?

simion_popescu: Oricine scrie 3 fraze pe anunt. Sa ramai e mai greu.
heraoc: Deocamdata, e treaba Maestrilor Marii Loje. Eu sunt doar Baron pe langa Marea Loja.
poclea: Pot intra cei care merita. Pot ramane cei care intra.
Maniero: Fiind un club elitist, accesul este atent controlat si se face doar pe baza de recomandari din partea membrilor. Pentru pastrarea statutului de membru n-am impus inca nici o regula, asteptam pana clubul va deveni suprapopulat.
Ticorosu: Intr-o carte celebra era un enunt de genul “Cere si ti se va da”. In calitate de Maestru al Marii Loje ma simt dator sa adaug: “Daca meriti”. Odata intrat, nu ai decat de castigat. Launtric vorbind. Cu cat te apropii mai mult de Marea Loja, cu atat intelegi mai bine ce inseamna HTNirvana.

Sunteti francmasoni?

simion_popescu: Meandrele concretului.
heraoc: Nu, dar sintem pe drumul cel bun.
poclea: Desigur
Maniero: No comment.

Care e telul vostru final?

simion_popescu: Integrarea in UE.
heraoc: Eu vreau sa nu mai fiu pe langa ci in Marea Loja.
poclea: World Domination, evident. Pe langa asta as dori ca echipa HT sa mareasca spatiul pentru PA-uri (limita aia de 500 de caractere pur si simplu imi sufoca creativitatea). A, si as vrea sa-mi iau si un gip.
Maniero: Fireste, acesta nu poate fi decat unul singur (strigati cu mine sa ne auda Masi): Woooooooorld Dominatioooooon !!!
Ticorosu: Mie imi place sa cred ca dominatia primordiala a literei asupra skill-ului. Caci la inceput au fost cuvantul, anuntul de presa si abia apoi Hattrick 6.6.2. Oricum, cred ca 6.6.3-ul va fi mai literar.”

 

NOTĂ. Acest text a apărut mai întâi pe Blogul Grupului Pahico şi reprezintă o discuţie purtată într-o perioadă foarte incipientă a ceea ce avea să devină ulterior Proza Arhiscurtă.

 

 

Reclame
Etichete: ,
02/05/2014

Prinşi cu mâţa-n sac (proză arhiscurtă scrisă în Grupul Pahico)

Cititorii acestui blog au fost obişnuiţi, într-o vreme, cu numeroase concursuri de Proză Arhiscurtă. Cineva menţionase chiar acest blog printre cele care au reuşit să adune în jurul lor o comunitate. Mi-e dor de acea comunitate. Îmi doresc să recidivăm, pentru că ştiu că vă place Proza Arhiscurtă. Sper să nu treacă prea mult timp până când voi suna iar adunarea.

Până atunci, vă provoc, dragi cititori ai acestui blog, să citiţi textele de Proză Arhiscurtă de mai jos. Au fost scrise de autori din Grupul Pahico (tema: să scrie un text de 500 de semne, fără spaţii, plecând de la expresia „A fi prins cu mâţa-n sac„). Apoi, vă invit să votaţi. Să spuneţi care v-au plăcut mai mult. Fiecare cititor are dreptul la trei voturi. Vă mulţumesc frumos.

read more »

28/03/2013

Olanda – România. Cronică inedită

Victor Piţurcă, un antrenor prea bun pentru o naţională atât de slabă

Victor Piţurcă, un antrenor prea bun pentru o naţională atât de slabă

Bourceanu e optimist. „Veti vedea ce mult va cantari in ecuatia calificarii golul lui Marica din meciul tur. Patru la unu e cel mai periculos scor, nu doi la zero.”

Moise Guran, analist financiar: „Dupa meciul asta, pretul de piata al lui Chiriches ar putea atinge un minim istoric, de sub un milion de euro”.

Romanii si-ar fi dorit ca inclestarea din aceasta seara sa se joace in micuta asezare Schengen, olandezii s-au opus insa categoric.

Goian, stalpul apararii, e nemultumit ca nu va face parte din primul unsprezece. „Acum cativa ani bateam Olanda de unul singur, la Constanta. Cati jucatori din lume se pot lauda ca au dat gol din ofsaid validat impotriva Olandei? Cati? Se uita repede ca nu mai sunt vreun terchea-berchea prin liga a patra scotiana, acum am ajuns si eu la un club serios, in Italia, Speza, Spezia, cam asa ceva”.

Piturca e sentimental! „Oriunde ma plimb prin Amsterdam, in orice vitrina ma uit, parca tot pe Vica o vad”.

Delegatia romana ar fi vrut ca in cursul diminetii dinaintea meciului sa faca o plimbare la Muzeul de Arta din Amsterdam, gazdele au pretextat ca martea e inchis.

Românii prezenţi la meci: „Suntem flamanzi”

min. 0 Multi dintre romanii din tribune au ajuns acolo prezentandu-se la poarta simplu: „suntem flamanzi”.

min. 8 Stancu Motanul cade in careu la o faza la care 99% dintre arbitri romani ar fi dat penalty daca Stancu ar fi jucat la Steaua.

min. 12 Pantilimon respinge cu greu o minge. Este primul contact al longilinului goalkeeper cu balonul intr-o intalnire oficiala, dupa aproximativ un an de antrenamente asidue.

min. 20 Victor Piturca: „Mi-ar mai fi trebuit un Popa pe dreapta ca sa pot deschide jocul”.

min. 24 Comenatorii TVR spun că Roben aplauda inainte sa ajunga mingea la el. Dupa ce ajunge la el,

read more »

Etichete: , , ,
06/01/2011

O discutie despre Filantropica

Pentru că am spart deja gheata, prezentându-vă niste crâmpeie de discutie din Pahico, azi vă arăt alta. De data asta e vorba despre filmul Filantropica. Vă las să, dacă doriti, cititi.

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (1)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (2)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (3)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (4)

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org. P.S. Click pe ele pentru imagine mărită si, deci, pentru lectură lesnicioasă si, presupun, agreabilă!

NOTĂ. Aici e ceea ce am scris eu mai de mult despre Filantropica si topul celor mai bune filme românesti, alcătuit de mine.

UPDATE. Se cuvine să adaug ultima replică a lui Laurean.

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (5)

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (6)

04/01/2011

Marti, după Revelion

V-am vorbit adeseori despre Pahico, locul în care s-a născut proza arhiscurtă. Acum vreau să vă arăt ceva (cu mentiunea că discutiile din Pahico sunt, acum, ca la reducerile care stau să urmeze: cu 70% mai putine, dar, încă, foarte foarte interesante.

Printscreen al unei minicronici cinematografice postată de Laurean în forumul de discutii al Pahico, la capitolul Cinemagia.Printscreen al unei minicronici cinematografice postată de Laurean în forumul de discutii al Pahico, la capitolul Cinemagia. P.S. Click pe foto pentru imagine mărită (eu zic că merită citit!)

În principiu, sunt de acord cu părerea lui Laurean (un meserias). Am văzut filmul lui Radu Munteanu într-o seară de luni, după Crăciun. Aveam oaresce asteptări de la acest film, care se bucurase de cronici bunicele. La final (dar si pe parcursul filmului) am fost mai degrabă dezamăgit. Nu de faptul că filmul nu are coadă. Asta îmi place, se termină ca un PA. Dar m-a deranjat si pe mine excesul de cadre lungi, neslefuite, asa cum m-a deranjat lipsa de plauzibilitate a unor scene (de exemplu, vizita lui la Constanta, în casa mamei amantei). De asemenea, punctul culminant, acela în care el îi spune sotiei că iubeste pe altcineva, mi se pare inegal: are si faze foarte bune si minusuri.

Desi am remarcat deja destui actori care-mi plac (Dragos Bucur e unul dintre ei), regizori si scenaristi buni, mult lăudata cinematografie românească e, încă, în căutarea unei identităti. Cred că e, încă, la stadiul de atelier. As vrea să văd filme cu poveste plauzibilă, interesantă, cu cadre rezonabil de lungi.

P.S. Rămân în plasa lui Nae Caranfil.

UPDATE. Am găsit si o cronică pozitivă (am preferat s-o iau de pe un blog, nu din vreo revistă sau rubrică de profil din vreun ziar, că autorii de acolo sunt, bineînteles, din altă ligă).

 

UPDATE. Am acordul Cercului să vă arăt o continuare a discutiei despre Marti, după Crăciun 😉

Printscreen din conferinta Pahico, partea în care se discută despre filmul lui Radu Munteanu, „Marti, după Crăciun”Printscreen din conferinta Pahico, partea în care se discută despre filmul lui Radu Munteanu, „Marti, după Crăciun”.

P.S. Click pe imagine pentru a putea citi în conditii bune. Merită!

23/06/2010

File din istoria prozei arhiscurte

Era prin primăvara anului 2004. Jucam de doi ani un manager de fotbal online, hattrick si, pe când începusem să mă plictisesc nitel, am dat peste o „facilitate” a jocului: scrierea unor anunturi de presă = press anouncement = PA. Toti cei care foloseau asta scriau stupizenii legate de „marile” lor cluburi de fotbal virtual.

Îmi încoltise ideea că în cele 500 de semne disponibile se pot scrie mici povestioare. Am încercat câteva, scrâsnind. Era al naibii de neplăcut să vezi că ti se termină pagina când încă n-apucasei să spui „esentialul”. Apoi am căutat, printre câteva mii de beneficiari românia ai acestei facilităti, câtiva asemeni mie. Am găsit, cu plăcere, o mână de oameni.

Am fost sase care am înfiintat (iulie 2004) o „federatie” a scriitorilor de PA-uri, PAhico. „Federatia” era o altă facilitate a jocului care permitea gestionarea unui forum destul de complex, foarte prietenos. Treptat, ni s-au alăturat câteva zeci, apoi am trecut de o sută de amici virtuali cu o pasiune comună: textele de 500 de semne. Am învătat unii de la altii, am perfectionat. Am organziat concursuri, cu clasamente săptămânale. Am devenit o comunitate incredibilă. Văzuti din afară, păream un fel de elită bizară a „jocului”.

În cei sase ani care au trecut de la înfiintarea Pahico s-au scris, numai acolo, peste 4.000 de PA-uri. Între acestea se află cel putin 500 de texte bune si foarte bune si cel putin 100 remarcabile.

În urmă cu vreo doi-trei ani ne-a venit ideea că povestea asta trebuie să meargă mai departe. Ne-a venit ideea că putem vorbi despre un gen literar (habar n-avem de very short stories).

Mi-am dat seama că PA nu exprimă prea mult. E o abreviere OK, dar în spatele ei trebuie să fie un termen clar, puternic. Primul gând a fost să-i zicem proză foarte scurtă/ultrascurtă. Dar PA nu putea fi abrevierea a asa ceva. O amică a spus: proză arhiscurtă. Si asa i-a rămas numele, fie-i lăudat!

Apoi am iesit în lume. Am cochetat cu ideea de a face o antologie de PA-uri. Am făcut două planuri. Apoi am zis să facem o pauză, să vedem întâi dacă ideea ar putea prinde si în afara Pahico. Asa am ajuns în blogosferă. Primul blog de proză arhiscurtă a fost asa si asa. Al doilea, mai mult asa. Apoi, o parte dintre noi a făcut un blog foarte serios si foarte bun, de analiză politică. O parte (eu) a făcut acest blog. Altă parte a rămas doar în Pahico sau s-a „pierdut” pe drum.

Bucuria mea cea mai mare e că încă se mai scrie excelent în Pahico (mai putin cantitativ, dar foarte bine calitativ!) si că există deja, independent de Pahico, foarte multi scriitori de PA-uri aici, în blogosferă. Deocamdată, pe cei mai multi îi stiu. Sunt legati, mai mult sau mai putin, de acest blog.

Initiativele lui Mircea Popescu au făcut însă ca ideea de proză arhiscurtă să capete o oarecare independentă de blogul meu. Mă astept ca, în curând, să apară mai multe astfel de nuclee si proza arhiscurtă să stea linisitită pe propriile ei picioare. Apoi vor apărea cărtile. Cam asta e.

PS Am scris acest text ca urmare a unei întrebări pe care a pus-o cineva pe blogul lui Cristian Dima.

07/01/2010

Minicarte pentru proză lungă

Discutam cu cativa amici din Pahico despre cum ar trebui să arate o carte de PA-uri. Atunci când discutia a ajuns la formă, unul dintre ei a scos o carticică, din buzunar. Ni s-a părut interesant, dar ne-am întrebat dacă un miniformat nu induce ideea de derizoriu. Apoi am trecut cu discutia la continut sau am dat-o direct pe bere. Nu mai stiu.
Am, acelasi amic, mi-a atras atentia la un articol al lui Cătălin Tolontan. Cărticica noastră va apărea pe piată. Fireste, e vorba de o carte serioasă, nu bagatelă de proză arhiscurtă. E o reeditare a Nostalgiei lui Cărtărescu. Cred că voi cumpăra si această editie.

%d blogeri au apreciat asta: