Posts tagged ‘PA’

30/06/2016

Singurătatea celui mai bun om din lume

Cel mai bun prieten al celui mai bun om din lume stă liniștit la umbră și dă din coadă. Cel mai bun om din lume este atât de bun, încât nu are prieteni (în afară de câine). Fiind atât de bun le face bine deopotrivă prietenilor, dușmanilor și indiferenților. La ce bun să ții ocupat un loc de prieten, dacă nu te alegi cu nimic în plus? Dacă primești tot atât ca neprietenii sau indiferenții? Așa își zic oamenii ceilalți. Câinele preferă să stea la umbră și să dea din coadă. Cel mai bun om din lume nu e chiar singur.

Anunțuri
Etichete: ,
26/04/2015

Șarpele

Șarpele avea burta umflată, parcă ar fi înghițit o minge. Așa ni se părea. În orice caz, nu putea intra în gaura lui de șarpe din cauza burții. Poate de lene. Oricum, l-am cules din iarbă fără grabă. L-am dus la țeavă, i-am băgat țeava în gură. Înainte de asta l-am pus să muște o cârpă, de care am tras cu putere până și-a lăsat în ea toți dinții. I-am scos din burtă mingea, care era o broască. I-am dat să fumeze. Apoi l-am umplut cu apă. Când ne-am plictisit de el, încă trăia. Însă foarte puțin.

read more »

Etichete: ,
24/04/2015

Ultima zi din copilăria domnului Lică

Copilăria domnului Lică s-a terminat la 42 de ani, într-o zi de marți. ”În cazul ăsta, plec”, i-a spus Fosta. Spre seară, dl. Lică a găsit acasă totul la locul lui. Mai puțin lucrurile Fostei. Dispăruseră cu ea cu tot. Până luni, dl. Lică a crezut că totul e în regulă, că micile certuri sunt doar niște prostii, că ei se iubesc și asta contează. Marți dimineață încă era convins că așa e. Abia seara a realizat că, poate, s-a înșelat.

read more »

08/01/2015

Păcate proaspete

– Ce se dă?, întreabă cu emoţie duduia cu batic făcându-şi loc la coadă.

„Păcate proaspete avem, păcate străine, de import!”, se aude o voce exersată. Oamenii, tineri, bătrâni, de toate vârstele, se îmbulzesc, dau din coate, se strecoară ca nişte peşti îmbrăcaţi în geci, paltoane sau pufoaice. „Super ofertă avem, trei păcate la preţ de două, doar azi!”.
– Dă dom’le câte unu’, să ajungă la toată lumea!, zbiară un ins răguşit în urechea duduii cu batic, care aprobă (din ce în ce mai emoţionată).

Etichete: ,
24/10/2014

Cum m-am întâlnit cu dl. Lică

Dl. Lică, aşa cum l-a văzut Roxana Soare

Dl. Lică, aşa cum l-a văzut Roxana Soare

Ieşeam din bloc. Ne-am ciocnit unul de celălalt. Fiecare, cu capul în nori. Fiecare, cu norii lui. Destui nori. Ploua, era frig, copacii mai aveau frunze (puţine). Am spus „Pardon!”. „Eu îmi cer scuze, n-am fost atent”, a zis. Voce plăcută. Parcă ar mai fi spus ceva. Dar ne-am văzut de drum. Când am realizat cine e, mi-a fost ciudă. Aş fi avut multe să-l întreb. De exemplu, ce-o fi vrut să spună fiică-mea („Nu eşti chiar aşa bătrân, tati”), când mi-a dat hârtia pe care scrisese „La mulţi ani!”.

04/02/2014

DOAR AICI. Seria PPP (Pisici-Purici-Pasiune). Încă o provocare neaşteptată

Anunţ la gazeta de perete a unui bloc oarecare

Anunţ la gazeta de perete a unui bloc oarecare

Întotdeauna am spus cui a stat să mă asculte: notaţi-vă într-un carneţel / într-un folder ştirile care se pretează la un va urma interesant. Pot ieşi ştiri chiar mai bune sau, în cel mai rău caz (care nu e deloc rău) le arătaţi cititorilor că ştiţi să spuneţi povestea până la capăt, în folosul lor, of course.

Recunosc, atunci când am publicat prima fotografie a seriei PPP (Pisici-Purici-Pasiuni) nu mi-am imaginat că vor fi atât de numeroase urmări. A venit însă acea Proză Arhiscurtă  despre Pisica din subsol şi cei un milion şi jumătate de purici, ceea ce a ridicat enorm miza subiectului.

read more »

29/01/2014

EXCLUSIV. Poveste incredibilă în faţa unei gherete RATB

Portofel electronic RATB

Portofel electronic RATB

– Patru călătorii, vă rog.
Cum femeia dinăuntrul gheretei RATB priveşte prin mine, adaug:
– Cât costă?
– Cinci douăzeci (e vădit iritată).
– Nu ştiam. Am întrebat să aflu cât trebuie să plătesc, mă simt dator să explic.
– Aha, nu folosiţi… Noroc cu zăpada asta.
În timp ce îi mulţumesc (ar fi putut să mă mai ţină în ninsoare; eu nu aveam nici reşou, nici flanelă albastră, nici părul pe bigudiuri), domnul care fusese înaintea mea, auzind frânturi din conversaţie, se întoarce cu cardul în mână:
– Şi cum trebuie să procedez cu asta?, îşi încearcă el norocul.

13/01/2014

Femeia de pe trotuar şi copilul care ţipă

– Lăsaţi-l, aşa face uneori, îi spune cu calm tânăra mamă unei femei care încearcă să-l liniştească pe ţâncul de trei ani care ţipă, întins pe spate, pe trotuar, dând din mâini şi din picioare. Ca şi cum n-ar auzi-o, femeia mai are o tentativă de a linişti copilul. Caută măcar să-l ridice de pe asfalt (suntem în mijlocul lunii ianuarie), apoi se dă bătută în faţa atitudinii implacabile a mamei, care stă în picioare privind cu răbdare de la 20 de paşi.
– Aşa face când nu-i convine ceva, explică.

Etichete: ,
14/11/2013

Nela mănâncă nestingherită Nutella

Ca niciodată, Nela poate sta leneșă în canapeaua neagră, din piele, fără s-o bată nimeni la cap. Și-a adus o cană mare cu lapte fierbinte (în care a topit o linguriță cu miere), borcanul cu ciocolată Nutella și, mângâiată de halatul pufos, își poate alege nestingherită filmul. Un film de dragoste, la care va putea chiar să plângă niţel fără ca Paul s-o tachineze.

Deasupra buzei (colţul stâng), Nela are acum o urmă de Nutella dulce, în care câteva lacrimi sărate şi-au săpat cărăruie. Lipseşte Paul.

07/11/2013

Cum a crescut speranţa de viaţă a românilor (amintiri din viitor)

Strategia e simplă şi, dacă-mi permiteţi, genială: facem ora de 57 de minute; câştigăm 3 minute pe oră, adică 72 de minute pe zi. Într-un an bisect obţinem 26.352 de minute, egal 18,3 zile. Rotunjind, la fiecare 20 de ani ne alegem cu unul în plus, adică o creştere a speranţei de viaţă, capitol la care eram codaşii Europei, de la 73 la 76 de ani, foarte aproape de media europeană, rezumă dl. consilier. „E bun tipu’, de aşa ceva aveam nevoie!”, îşi zice premierul. Marea reformă îi face cu ochiul.

Etichete: ,
04/11/2013

Tanti Nina i se destăinuie domnului Lică

Tanti Nina are 92 de ani. Îşi poartă cu mândrie capotul seara, când iese la Vecina să vadă telenovela „la plasmă”. Nu încuie uşa. „Ce să-mi fure?”. Totuşi, ţine sub cheie, în şifonier, pachete de cafea şi de Kent, o blană şi podoabele de argint de le poartă de Revelion (după ce le dă cu pastă de dinţi). Azi i s-a plâns domnului Lică: „Mi-a ieşit 7 la urină, maică, nu mai e ca pe vremuri, he-he…”. Are un „he-he” anume, ce nu lasă loc de replică, aşa că dl. Lică nu va afla cum era urina aia bună, de demult.

29/10/2013

Atacul-supriză al domnului inginer

Domnişoara asistent manager stă într-o rână, concentrată. Domnul inginer trebuie să apară dintr-o clipă în alta, s-o surprindă, s-o sărute acolo unde îi place ei mai mult, s-o facă să râdă, să ţipe, să geamă de plăcere. Atât.

Domnişoara asistent manager e o friguroasă. Îşi trage pe umeri cearceaful. Ar putea poza chiar şi aşa, acoperită, pentru un tablou nud, atât îi e de evidentă frumuseţea. Pasiunea domnului inginer e de înţeles dar bărbatul, tot amânând atacul-surpriză, adoarme. Şi visează la doamna expert PR.

25/10/2013

Porumbelul de la Leu

porumbel

Porumbelul de la etajul şase. Foto (cu telefonul): Călin Hera

Fiecare om cu păsărelele lui, şi-a zis domnul inginer într-o zi de toamnă-pastel pe când se afla la etajul şase al unei clădiri de la Leu. Pe balcon era un porumbel alb şi ţanţoş, care l-a ţinut din drum preţ de câteva minute, cât l-a privit, l-a fotografiat şi l-a aşteptat să-şi ia zborul. Porumbelul l-a privit şi el pe om, un pic mai apatic, dar la fel de încăpăţânat. Până la urmă, cel care şi-a luat zborul a fost domnul inginer. „Aveam mai multă treabă”, i-a explicat mai târziu lui Ilarion, care a dat din cap.

15/10/2013

Caloriferul lui Ilarion

Ilarion deschide robinetele caloriferelor (pentru o aerisire corectă). Apoi le închide, dar nu pe toate, fiindcă intervin chestii: cartofii se prăjesc prea tare, fata nu găseşte un caiet, nevastei îi trebuie urgent ceva etc. Despre inundaţie află a doua zi la telefon. Trecuseră 6 ore de la umplerea cu apă a instalaţiei de încălzire centrală. Fiul lui Ilarion văzuse el ceva (un firicel vioi de apă ţâşnind din calorifer fix pe marginea toaletei) şi se simţise răzbunat: nu i se întâmpla doar lui.

12/10/2013

Etufarea armonicelor

Exerciţiu de etufare pe o pagină de Facebook

Exerciţiu de etufare pe o pagină de Facebook

Domnul inginer s-a gândit să-i facă o surpriză domnişoarei asistent manager: a luat două bilete la Festivalul Enescu.
– Nu merg.
– De ce?
– Motivul e SALA.
Domnişoarei asistent manager îi place să accentueze anumite cuvinte. E atât de sexy atunci când o face încât îţi vine s-o iei în braţe şi s-o săruţi. Ceea ce domnul inginer a şi făcut, apoi a întrebat:
– Ce-are sala?
– E incredibil cum instrumentelor li se etufează armonicele, răspunde tânăra fără să mai accentueze vreun cuvânt, deşi ar fi putut.

read more »

04/09/2013

Concertul nr. 1 pentru pian şi dl. Lică

Autograful primit de dl. Lică de la Yuja Wang. Era încă emoţionat când mi l-a arătat. Nu a vrut să-mi spună ce a mai vorbit cu pianista, era secretos.

Autograful primit de dl. Lică de la Yuja Wang. Era încă emoţionat când mi l-a arătat. Nu a vrut să-mi spună ce a mai vorbit cu pianista, era secretos. Abia i-am smuls două vorbe

Dl. Lică e un meloman rezervat. Pe vremuri asculta muzică la pickup. În 1987, de ziua lui, a primit de la Fosta un vinil cu Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Ceaikovski. În aceeaşi zi se năştea la Beijing o fetiţă cam gălăgioasă. După 26 de ani, dl. Lică, meloman rezervat, s-a pomenit în faţa fetiţei, care tocmai îi cântase Concertul lui Ceaikovski (lui anume, parcă). Fâstâcit, i-a sărutat mâna galant, i-a spus cât de emoţionat e. Yuja a râs, i-a pus pe buze un deget (cel cu care reuşeşte cel mai incredibil Si bemol minor), a mai stat cu el un pic, apoi a plecat.

30/08/2013

Secolul XXI va fi Secolul alergiilor sau nu va mai fi deloc

De când a înlocuit-o pe doamna expert PR cu domnişoara asistent manager, domnul inginer doarme mai adânc şi se trezeşte mai obosit şi mai înclinat spre cugetare. Domnişoara asistent manager crede că de vină e vârsta domnului inginer. Pentru ea, oricine a trecut de 40 de ani „are o vârstă”. Una interesantă, la bărbaţi, una de care e bine să te fereşti, dacă-s femei, în special şefe sau soţii. În plus, domnişoara asistent manager are vise bizare. De pildă, azi-noapte a strănutat tinereşte, iar dimineaţă a zis că a visat o droaie de pisici. Asta e culmea alergiilor, a râs domnul inginer, să strănuţi în somn pentru că visezi pisici. Domnişoara asistent manager s-a bosumflat un pic, apoi a dat cu pudră.

28/08/2013

Mic ghid de trecere dintr-un anotimp în altul

Ilarion continuă să se minuneze de trecerea cam grăbită a zilelor şi se întreabă unde sunt anotimpurile de altădată. „Aseară era vară. Azi-dimineaţă se făcuse toamnă”, i-a zis domnului Lică. Vecinul său era îmbrăcat adecvat. Îşi luase, preventiv, umbrela. A privit un pic dincolo de Ilarion, apoi i-a spus că frumuseţea anilor din urmă constă în rapiditatea cu care se transformă totul.
– Acceptă, i-a zis, altfel rămâi în urmă.
– Ţie îţi place?.
– Parcă mă întreabă cineva sau parcă pot eu schimba asta.

23/08/2013

Enescu. Prima întâlnire cu vioara

George Enescu şi vioara lui

George Enescu şi vioara lui

Era hărmălaie. Zdranga-zdranga cu fum de carne friptă şi miros de ţuică. Arşiţă. Îmi transpirase părul (dacă mă-nţelegi). Şi deodată parcă au tăcut cu toţii. Până şi gâştele se opriseră din vacarm (praf şi puf). Se făcuse atât de linişte încât nu mai auzeam nici zgomotul cănilor, ritmul ţambalului sau tânguirea veselă a acordeonului, nici vocile piţigăiat-sâsâite ale babelor. Doar vioara ţiganului pletos. «Ce vioară, bre ?», m-au întrebat şi au râs. Dar eu asta am auzit şi asta-mi răsună şi azi.

read more »

%d blogeri au apreciat asta: