Posts tagged ‘natura’

21/04/2011

Ghioceii lui Remus Suciu

Această prezentare necesită JavaScript.

Am primit acesti ghiocei de la Remus Suciu, în urmă cu vreo lună. Mă învrednicesc abia acum să vi-i arăt, conform principiului că-i mai bine mai târziu decât si mai târziu.

Remus a fotografiat în satul Ocolisul Mic, din Muntii Sureanu, cam pe la 1 aprilie (foarte de dimineată).

„Drumul s-a oprit la casele parasite, de la care am apucat o cararuie pe curba de nivel a unei coame ce o aveam de traversat, dar la un moment dat s-a pierdut si ea in iarba deasa, necosita, ce acoperea totul.Fiind a doua oara acolo am stiut unde gasesc valceaua in care cresteau, ascunsi bine de ochii tuturor, palcuri dese de ghiocei de munte. Asa ca, la liziera unei paduri de foioase, neatinsa de topoare cam de multa vreme, privirea ne-a fost mangaiata de covorul alb si viguros al vestitorilor primaverii.Cerul fara nori si un soare ce se indrepta grabit spre apus au creat cadrul perfect. Parca nu ne mai saturam privind divinul tablou, rupt, mai mult ca sigur,din gradinile Edenului. Am spulberat vraja ce ne-a tinut in loc timp de vreo 25 minute, oboseala drumului fiind uitata pe loc si ne-am apucat sa fotografiem. Pentru lucrul acesta venisem aici, lumina era perfecta, nu ne grabea nimeni, asa ca, timp de cateva zeci de minute, nu se auzea decat clantanitul aparatelor noastre. Totul a fost intrerupt de “fuga” soarelui dupa dealurile ce strajuiesc aceasta poiana. Umbrelelor alungite deja pana peste albul micilor flori, ne-a adus aminte ca trebuie sa ne si intoarcem la masina si pana acolo aveam, chiar daca drumul era in coborare, vreo 2 ore de mers.”

Asa mi-a scris Remus, când mi-a trimis ghioceii, pe care vi-i dăruiesc.

Reclame
03/04/2011

Am făcut-o de mămăligă

Tibi si Oc, în Muntii Retezat-Godeanu, august 1992. FOTO: Călin HERA

Ieșisem din Godeanu, intram în Retezat. Am pus cortul în Poiana Pelegii. Eram cu Tibi și cu Oc. Pregătesc eu cina, am spus (ideea îmi venise la Piatra Iorgovanului). Am aruncat mălai în apa fierbinte (dădusem un praf de sare și un cub de unt). Când mămăliga strălucea ca luna plină peste lacul Bucura, am spart ouăle purtate în secret în cutia de aluminiu. Speram să prindă crustă, să fie gălbenușul cleios, speram ca albușul să se lege prin cea mai bună mămăligă care poposise vreodată prin acel ceaun. N-a fost să fie. Nu încercați așa ceva acasă.

11/03/2011

Casa de vis

Fotografie făcută chiar înainte de tsunami, luată de pe NYT (original - Kyodo News, via AP)
Fotografie găsită pe New York Times (de la Kyodo News, via Associated Press)

N-ai cum să nu rămâi socat/impresionat de cutremurul groaznic din Japonia. Această fotografie, făcută chiar înainte ca valul să măture un grup de clădiri, mă duce cu gândul la visele oamenilor care locuiau acolo, în case de vis, ca în Paradis, probabil, la viata lor frumoasă dinainte de dezastru si, inevitabil, la durerea de după. Sper doar ca să fi avut timp să se salveze…

Cutremurul din Japonia poate fi privit din două perspective:
1. Au fost putine victime, raportat la imensitatea cutremurului, si asta datorită supertehnologizării.
2. Oricât de bine te-ai pregăti tu, umanitatea, oricât de supertehnologizat ai fi, tot n-ai sanse prea mari în fata furiei naturii.

24/01/2011

Privirea misterioasă a unui pelican de la zoo

Pelican fotografiat la Grădina Zoologică din Bucuresti. FOTO: Călin HeraPelican fotografiat la Grădina Zoologică din Bucuresti. FOTO: Călin Hera

Dacă această vietate ar gândi, oare ce ar gândi? Mă întreb azi, la distantă de un sezon de data la care am fotografiat pelicanul acesta, alături de alti tovarăsi de-ai lui.

În urmă cu mai multi ani, mă miram (în Grădina zoologică din Nurnberg) de ce nu pleacă spre tările calde tot soiul de păsări, despre care stiam că asa fac. Atunci mi-am răspuns: la ce bun să plece, să se astearnă la o călătorie periculoasă, din moment ce acolo, la zoo, au tot ce le trebuie, adică hrană. Nici garduri nu erau. Dacă ar fi avut chef, ar fi întins-o. Vor fi fost si berze, cocori, păsări flamingo samd care s-au cărat, dar cele mai întelepte, cele mai adaptate, s-au domesticit. Nici nu-i asa rău să faci frumos în fata vizitatorilor, să ai cu cine te împerechea si, mai ales, să ai păpică fără efort. Dă-l naibii de zbor!  

05/01/2011

Fotografia zilei

Am primit de la Lucian, care a citit postarea mea despre eclipsă, un link. (Lucian îmi zisese ieri că fotografia mea, modestă, e bună. Apoi, azi, mi-a oferit linkul cu pricina. Ca si cum ar fi vrut să-mi spună că ieri a glumit.)

Asa am ajuns la această fotografie, făcută de Cătălin Păduraru, din Fundulea, judetul Călărasi, fotografie pe care, bineînteles, site-ul http://www.skyandtelescope.com a urcat-o la loc de cinste.

Fotografia eclipsei partiale de soare din data de 4 ianuarie 2011, văzută din Fundulea, România. FOTO: Cătălin Păduraru


Imaginea eclipsei partiale de ieri, asa cum a fost ea văzută din Fundulea, judetul Călărasi. FOTO: Cătălin Păduraru. Am luat fotografia de aici.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită

Altfel spus, iată ce poate face un Canon 40D, Vixen VMC110L, asezat bine pe trepied.

UPDATE. Am adăugat, pentru că am voie, fotografia în toată splendoarea ei. Las, mai jos, si captura de pe site-ul cu pricina si vă trimit pe site-ul lui Cătălin, unde chiar aveti ce vedea!
FOTO: Catalin Paduraru, Fundulea. Sursa: http://www.skyandtelescope.com/community/gallery

25/10/2010

Castan fotografiat toamna (detaliu)

Frunze de castan fotografiate în fata blocului, într-o zi de octombrie 2010. FOTO: Călin Hera

Vreo două zile nu m-am mai dat pe aici (am avut motive serioase!), motiv pentru care am acum de urcat foarte multe PA-uri (si foarte faine, din câte mi-am dat seama la o primă lectură). Iar în această dimineată am făcut ceva ce nu credeam că voi face: am dat vreo 100 de replici pe Facebook. Dacă oamenii aceia mi-au urat – o supriză de proportii! -, am vrut să le multumesc. Si am postat acolo, în exclusivitate (sic!), o fotografie.

Aici am adus o alta, o fotografie de toamnă, care îmi place foarte mult.

29/09/2010

Frumusetea detunată într-o fotografie

Ieri, Remus Suciu m-a dat gata din nou. Am văzut fotografiile de la Detunata, judetul Alba. Locuri cu adevărat extraordinare, ca multe altele din tara asta prea greu încercată. Ajunge o viată de om pentru a le vedea pe toate?

Coloanele de bazalt de la Detunatele, judetul Alba, fotografiate de Remus Suciu.
Click pe foto pentru imagine mărită!

Reportajul lui Ciprian Iancu îl găsiti în Evz.

24/09/2010

Cer peste plaja Venus

Poate vă era dor (mie-mi este). Am fotografiat aici cerul, din nou. Eram la Venus, era luna august, era după trei zile fără urmă de nor, când au apărut flăcăii ăstia. Nu mă întrebati de ce, dar m-au bucurat.

04/09/2010

Copac izolat pe lângă care trec oameni


Folosesc această fotografie făcută astă-vară la Vulcanii noroiosi (nu pare, nu?) ca să vă amintesc să votati arborii de pe blogul lui Dan.
P.S. Am si eu două fotografii acolo 😉

30/08/2010

Rătăcind prin Grădina Botanică


Pe scări. Jos e răcoare, e bine. Sus e soare dogoritor, dar e bine
Click pe foto pentru imagine mărită si putină căldură, care vine din pietre, probabil

Tot clujeanul stie: Grădina Botanică este, probabil, cel mai reconfortant loc din urbe. Fondată în anul 1920, întinsă pe o suprafată de 16 hectare (mai multe detalii aici), Grădina Botanică din Cluj e, în orice anotimp, un loc de suflet. M-am plimbat pe aleile-i în studentie, de doar câteva ori, în putinele mele vizite prin Cluj, constatând că Grădinii Botanice din Bucuresti îi lipseste ceva (dar n-am identifcat niciodată ce anume). Oricum, am mai multe amintiri din grădina bucuresteană, desigur, dar nu despre asta e vorba aici.
În această vară am fost în Grădina Botanică din Cluj, într-o zi toridă. Putin spus „toridă”, si dacă spune asta cineva care locuieste în Bucuresti, credeti-l că era o zi toridă. Chiar si pe aleile umbroase era foarte cald. Locul în care mi-a priit cel mai mult a fost foisorul din Grădina japoneză, de unde am privit, multă vreme, pestii lenesi, amortiti si ei de căldură.

Parcă soarele ar fi ascuns ceva în lac. De-aia-s nuferii.

20/08/2010

Remus Suciu strânge fânul

Impresionat de o fotografie făcută de Remus Suciu în Muntii Orăstiei, nu mă pot opri si v-o arăt. Iat-o:

 


Nu spuneti că e vorba de scule. Fiindcă mai e si altceva la mijloc. Se numeste talent. Foto: Remus Suciu.

19/08/2010

Probabil cel mai frumos apus de soare

Eu văd culorile în felul meu, care e diferit de al celor mai multi oameni. Dar de ce e rosul lor mai bun ca al meu? Dar nu despre asta am vrut să vă vorbesc. Ajungi, uneori, să spui despre o imagine reală că e ca o pictură, asa frumoasă e! (Temă de meditatie.) Cerul pe care l-am fotografiat aici, la apus, mi se pare incredibil de frumos. E o sărbătoare a culorilor.
P.S. Click pe foto pentru imagine-poster!

Aseară am plecat de la birou un pic mai devreme decât de obicei. Norocul meu! Pentru că am avut parte de o priveliste cum rar mi-a fost dat să văd în Bucuresti (sau, poate, în Bucuresti nu mă prea uit în jur, că sunt mereu grăbit?).
Am văzut un apus de soare fantastic. Mi-am multumit, în gând, că am la mine aparatul de fotografiat. Apoi m-am cătărat pe un gard. A iesit ce vedeti!

Nu mă pot hotărâ care fotografie îmi place mai mult. Pentru că, în mod normal, ar fi trebuit ca aici să fie numai una. Dar care? Aceasta sau prima?

18/08/2010

Un ochi râde, altul plânge

Click pe foto pt imagine si mai mare!


Cred că ăsta a fost un alt moment de gratie, dinaintea altei furtuni. Pfoa, ce ofertantă e furtuna! Parcă se prăvăleste norul nu asupra casutei amărâte, ci asupra seninului care râde, încă.

17/08/2010

Cerul înainte de furtună

Click pe foto pentru imagine mărită. Eu as face un poster 😉

Parcă totul se miscă în această fotografie, desi totul părea nemiscat în momentul de gratie pe care l-am suprins. La scurt timp după aceea, am simtit adierea de vânt, apoi vuietul vântului, apoi cerul s-a acoperit cu totul si a început să bubuie. A plouat frumos, cu spume.

NOTĂ. V-am prevenit: sunt fascinat de cer!

%d blogeri au apreciat asta: