Posts tagged ‘Musafiri’

17/12/2011

Copilul cu minte adus de MiculPrinţ

Am primit de la LePetitPrince un text de aproximativ 500 de semne (cum altfel?) despre un copil cu minte. Mã bucur sã vi-l arãt:

Copil cu minte
– Mama, de ce nu am gasit niciodata in ghete o nuielusa?
– Probabil pentru ca Mos Nicolae crede ca esti un copil cuminte.
– Si… sunt?, intreba copilul cu un glas in care se putea deslusi o oarecare teama de raspuns ( stia el ce stia!).
Dupa o scurta ezitare, mama raspunse cu siguranta:
– Esti un copil cu minte!
De aceeasi parere trebuie ca era si Mosul de vreme ce an de an il trecea pe lista copiilor cuminti si ii aducea dulciuri si jucarii.

read more »

06/12/2010

Bijuterii făcute de gheată si fotografiate de mâna omului

V-am arătat săptămâna trecută niste freezing rain pictures (făcute cu telefonul), ca să mă exprim asa. Mi-a fost dat, între timp, să văd niste fotografii adevărate. Jos pălăria în fata acestor bijuterii si a autoarei fotografiilor!

Bijuterie făcută de ploaia înghetată si fotografiată de Daliana
Bijuterie făcută de ploaia înghetată si fotografiată de Daliana

02/11/2010

Tigara. Palonul al V-lea

Dragii mei,
Am ales tema etapei a cincea a concursului de proza arhiscurta „Cinci săptămâni în palon” pornind de la PA-ul câstigător, „Acoperisul cerului”, scris de Ion Toma Ionescu. Tema cea noua este:

Tigara

Deadline: joi, 23.59. Baftă!

O reclamă care părea foarte OK în urmă cu vreo 50 de ani si care pare incredibilă azi! P.S. Click pe foto pentru imagine mărită

Urmează PA-urile:

Grisine (LePetitPrince)
In jocul „de-a doamnele” stateau picior peste picior si beau cafelute din cescute mici. Vizitele se tineau lant si fetitele faceau broaste in burta de atata „cafea”. Dupa ce una dintre fetite a mers in vizita, de-adevaratelea, la matusa ei care fuma ca un turc, jocul s-a schimbat putin: in manutele grasute si fragede aparusera tigari, caci „doamnele” spuneau ca nu merge cafeluta fara o tigara buna. Pesemne ca erau foarte bune de vreme ce dupa cateva fumuri nu ramanea nici macar un muc de tigara.

Un sfârșit e un început (Bianca Dobrescu)
Îmi întinzi o țigară conștiincios, cu degetele pe care mai târziu le vei afunda în mine, în timp ce fumez vicios, trag totul din tine, te fărâmi în pumnii mei fierbinți, în carnea trupului meu, îmi ești sfârșitul adâncit în pori.
Și viermuim schițând un zâmbet, undeva la două minute, pe canapele roase la margini de pisici, acum, cuminți. așteptăm cancerul. ne va îmbrățișa sufocant, ne va spune cât i-am lipsit, de când ne aștepta și despre pactul său luciferic. vom rânji. va fi un menage a trois.

Linie de cod (Victor)
– Mi-e frică…
– Nu are de ce… Apuci de ştecher şi-l scoţi din priză.
– Mi-e frică! repetă răstit.
– De ce ţi-e frică?
– Că o să mor…
Se lăsă pe spate în fotoliul cu servosuspensii şi privi îndelung la maşina antropomorfă din faţa sa. Ventilatoarele lucrau la regim maxim pentru a răci procesoarele inundate de… frică. Îşi aprinse o ţigară denicotinizată şi se lăsă copleşit de implicaţiile descoperirii. Reuşise. Spărsese în sfârşit nenorocitul de cod al emoţiilor. Crease prima maşină cu sentimente!

Famous blue raincoat (Petra)
E o dimineata friguroasa, intru in bucatarie si aprind aragazul. Deschid geamul, iar in fata ma izbeste gerul. Dau drumul la muzica, Leonard Cohen – iluzia de a nu iubi niciodata prea mult. Ma asez langa geam si imi aprind o tigara. Prima tigara din zi e cea mai placuta, o incantatoare senzatie de fum si risipa, de singuratate.
“I thought it was there for good so I never tried”. Nu ma voi casatori niciodata. Nu e tragic. E doar viata in sine, caci sunt precum tigara, ard numai daca tragi un fum.

Un moft (Bogdan)
”Sunteti sigur, my Lord?”
”Absolut. Dar vezi sa fie de marfa buna din Indiile de Vest. Si sa nu fie uscate.”
Norocul era de partea lui caci a doua zi gasi in port o corabie abia sosita din Antile, iar capitanul ii vandu la pret bun o cutie-ntreaga. Intors in Turn, Alfie rasufla usurat cand Lordul isi aprinse numaidecat trabucul savurandu-l aproape cu erotism. Sentinta fu executata la scurt timp dupa aceea. Cand lama cazu, Alfie se gandi doar ca ultimul trabuc al Lordului nu fusese taiat ci muscat.

O ultimă… (Adela)
Stătea pe prispa casei bunicilor, gândindu-se la ceea ce lăsase în urmă. Acum câteva zile, viaţa ei era perfectă: era cu bărbatul ideal, avea job-ul dorit şi nu-i lipsea nimic. Dacă cineva i-ar fi spus că toate acestea se vor sfârşi într-o singură clipă, i-ar fi zis că e nebun. Se simţea ca şi cum ar trăi un coşmar din care nu putea ieşi. Ar fi vrut să plângă, dar avea ochii uscaţi. De la radioul vechi, se auzea: O ultimă ţigară, uitată într-un colţ pe etajeră. Îşi aprinse şi ea una. Era ultima.

Fumatul. O abordare carteziană (Dan)
Se dă un fumător şi se presupune că mistuie 20 de ţigări pe zi, vreme de 50 de ani. Aplicaţi un algoritm simplu şi veţi obţine câteva rezultate surprinzătoare:
* Pachetele folosite, puse unul peste altul, formează un “turn” de 365 metri. Mai înalt decât Tour Eiffel şi aproape cât Empire State Building.
* Un astfel de furnal biped fumegă, cumulat, aproape 3 ani şi jumătate.
* Cap-coadă, va transforma în scrum aproape 19 kilometri de tutun rulat estetic, în foiţă fină, la o lungime activă de 5 cm.

O ţigara aprinsă (Ion Toma Ionescu)
După un whiski bun la o gazdă perfectă, aluneci la vale pe acoperisul lumii şi te pierzi în rotocoale de fum şi filozofări inutile. Ce-a fost viaţa ta?
Puţin înainte de-a muri tata, aşteptam înfrigurat prima lecţie adevărată în spatele casei. Văr’miu Cornel întârzia cu ţigara unde o avea ascunsă. Am scăpărat chibritul în mijlocul căpiţei de fân să-mi încălzesc mâinile. Flăcări jucăuşe se căţărau tot mai înalt. Era o dogoare plăcută. Pala de fân pregătită să înăbuşe focul ardea şi ea în mâna mea.

Tigara de după oră (Geocer)
– Deci, concluziona profesorul, din ceea ce am discutat pana acum sper ca ati retinut efectele nocive ale fumatului asupra sanatatii si a vietii. Asa cum se spune, fiecare tigara fumata scurteaza viata cu cate un minut, in acelasi timp constituind un cui in plus la cosciugul fumatorului. Si acum, poftiti in pauza.
Incheindu-si prelegerea, profesorul isi lua catalogul sub brat si o porni spre cancelarie. Pe drum, scoase pachetul din buzunar, isi aprinse o tigara si incepu sa traga din ea cu nesat.

Aici e Bucureşti! (Victor)
Bătrânul se uita confuz la plasator.
– Apoi io tot nu pricep care-i baiu’…
– Trebuie să stingeţi ţigara! repetă angajatul cinematografului mai apăsat.
– D’apoi la noi în comună se fumează la matineu…
– Aici e Bucureşti! replică tânărul, zeflemitor. Nu e voie.
Bătrânului nu-i scăpă tonul de superioritate din vocea „flăcăului cu lanternă”. Se ridică hotărât şi porni cu pas domol dar cu o atitudine demnă spre ieşire. Cu ţigara iţindu-se pe sub mustaţa îngălbenită, murmură:
– Nişte ţărani!… şi ieşi.

Cafeneaua de vicii (Cristian Dima)
Mă îndrept spre cafeneaua mea cu vicii. Acolo uşa îmi este mereu deschisă. Stau la aceaşi masă, în colţ, sub fereastră. Aştept. Te aştept. Dintodeauna. Azi beau cafeaua fără zahăr, căci viaţa mea e dulce. În schimb, am să pun un zâmbet, iar picăturile de lapte le înlocuiesc cu stropi de speranţă. Trag pătimaş din ţigară, pentru că în loc de tutun e chipul tău şi vreau să îmi pătrundă adânc în suflet. Sunt un vicios, iar viciul meu e iubirea de tine. Te aştept în colţul meu, răbdător şi liniştit.

De după… (Adela)
Privea la femeia goală de lângă el. Îi mângâia, cu ochii, formele delicate şi urmărea jocul, abia imperceptibil, al sânilor în mişcarea pe care le-o dădea respiraţia-i liniştită. Adormise. Păru-i negru se răvăşise pe pernă, într-un mod ce i părea foarte sexi. O înveli cu cearceaful şi se ridică de lângă ea, întinzându-se după pachetul de ţigări de pe noptieră. Ţigara de după era întotdeauna cea mai bună. Rotocoalele de fum se ridicau leneşe spre tavan. Se simţea bine. Zâmbi complice lunii pline.

Angajamentul (Sictireli)
In incaperea insalubra soarele lingea hulpav mucegaiul de pe pereti. Lumina lampii amintea de scuipatul laptos aruncat de un betiv pe peretele garii. Pe obrazul celui din fata sa umbrele estompau loviturile primite. Omul cu fruntea lata isi aprinse o tigara ieftina. Ii trimise fumul inecacios in ochi. Trezit din transa Onofrei se trase indarat speriat. Linistit ca apa dintr-o balta statuta isi aranja haina pe umeri si-l intreba domol: Colaborezi cu noi sau ii las pe baieti sa-si continue treaba?

Actrita (Anca V)
Era in cabina intunecata si cam stramta. Urma sa urce pe scena. Stinse tigara, storcind-o pe fundul scrumierii. Amprentele buzelor sulimenite cu ruj erau ca niste zig zaguri sangerii. Cu o mana tremuranda tinea scenariul piesei si cu cealalta se straduia sa stinga scanteile incapatanate care licareau. Gongul batu a treia oara. Stranse corsetul, isi potrivi palaria cu pene si isi goli in ultima instanta plamanii de fumul alburiu, incat o facu sa tuseasca. Urma sa isi joace rolul femeii pasionale.

Noaptea misterelor (Carmen Negoita)
Aş fi vrut să nu trec pe sub poarta gotică stranie, pe cărarea bătătorită de normanzii călare, care fluturau sălbatic capetele ţăranilor înfipte în vârful săbiilor ridicate. Copacii păreau să ascundă şi mai multe secrete în puterea nopţii, pe care nu erau dispuşi să mi le dezvăluie. Ajunsă în faţa castelului, mi-am lipit faţa de fereastră. După tot misterul, nu ştiu ce speram să văd, un mare secret, o sectă de nebuni, cadavre, o chestie ciudată legată de sex. Orice altceva, în afară de o ţigară încă fumegândă uitată pe un colţ al şemineului.

Ar vrea să facă dragoste (Călin)
I-a apărut dintr-o dată în faţă, mai frumoasă ca în orice închipuire. „Hei”, a oprit-o, „te iubesc de când te-am văzut prima oară, iartă-mi tupeul, care mă uimeşte şi pe mine, dar 10 ani de iubire anonimă mă fac indraznet”. „Si eu te-am remarcat, dar, cum nimeni nu ne-a făcut cunoştinţă, n-am indraznit”, zice ea şi adaugă: „As vrea să facem dragoste”. Mâna ei atinge mâna lui. Atingerea îl arde atât de tare încât se trezeşte. Ţigara lasă o ultimă dâră de fum. Şi scrum pe degetele domnului Lică.

O ţigară maronie (Călin)
Autobuzul de Bucureşti pleca abia peste două ore. Ce poţi face două ore în autogara din Giurgiu (noiembrie 1993)? Nici lătratul câinilor n-are haz. Am dat roată şi rasroata tarabelor cu turcisme, apoi am cumpărat un pachet de ţigări (More). L-am desfăcut, am scos o ţigară maronie, am potrivit-o între buze. N-ai un foc?. Soldatului din faţa mea nu-i trebuia doar un foc, ci şi o ţigară. AMR 100, m-a lămurit. Am uitat de plictiseală. I-am dat lui pachetul de ţigări. Oricum, habar nu aveam să fumez.

“Mai tare ca moartea” (LeeDee P)
Era îndrăgostită până peste de cap de bărbatul cu mustață și pălărie, care trecea zi de zi, pe lângă ele, să vadă ce mai fac și să le servească cu apă proaspătă, dacă aveau nevoie. Cu atât mai profundă era lupta ei lăuntrică, atunci când își dădea seama cât de mult rău îi poate face omului iubit, nicotina din țigaretele ei atât de fine… Într-un târziu, dragostea învinse instinctul de supraviețuire, frunza de tutun încetă să se mai hrănească și câmpurile din jur se mistuiră (sub soarele nemilos).

neeligibile (depăsesc cele max. 550 de semne) – deci nu pot fi votate dacă nu „se încadrează”, până la deadline, dar primeste oricum punct în clasamentul general

O lume mai bună (Vania)
În fiecare 31 Mai domnul plutonier-major Onici este indispus, dată fiind dictatura pe care încearcă s-o instaureze nefumătorii, dar anul acesta decise să se opună şi, prin mijloace specifice, să deprindă un nefumător cu nobilul obicei al inhalării de tabac. Subiectul, un tânăr destul de fragil, cedă după câteva minute, ajungând până spre seară să facă şi cerculeţe.
Acţiunea s-a desfăşurat sub sloganul: „Cine n-a fumat Camel/Este clar că e tembel!”, adresându-se în special tinerei generaţii, în speranţa unui viitor decent, în care tutunul să fie recunoscut ca o necesitate, iar nu un simplu capriciu.

Nu stia ce o enerva (Mailman)
Nu stia ce o enerva mai tare zgomotul chibritului ce se aprindea sau fumul ce va sa vina in scurt timp.Se scula incet din pat si se duse spre geamul inghetat.Acum stia ca tusea prelunga din capatul patului era cea mai enervanta.O auzea toata ziua de cand Toader a cazut la pat cu plamanii strapunsi de silicoza.Aprinse lampa si se duse afara dupa lapte.Cand se intoarse isi arunca privirea spre pat.Firul de fum al tigarii se inalta drept spre tavan. Isi facu cruce si spuse:”Toadere,te-o saturat Dumnezeu de dohana”Lua chibritul si ii aprinse lumanarea.

Zgomotul chibritului (Şerban)
Nu stia ce o enerva mai tare zgomotul chibritului ce se aprindea sau fumul ce va sa vina in scurt timp.Se scula incet din pat si se duse spre geamul inghetat de frigul timpuriu de noiembrie.Acum stia ca tusea prelunga din capatul patului era cea mai enervanta dimineata.De fapt o auzea toata ziua de cand Toader a cazut la pat cu plamanii strapunsi de silicoza.Aprinse lampa si se duse afara dupa lapte.Cand se intoarse isi arunca privirea spre pat.Firul de fum al tigarii se inalta drept spre tavan. Isi facu cruce si spuse:”No Toadere,te-o saturat Dumnezeu de dohana”Lua chibritul si ii aprinse lumanarea.

Fix 500
Grisine (LePetitPrince)
Linie de cod (Victor)
Famous blue raincoat (Petra)
O ultima… (Adela)
Tigara de după oră (Geocer)
Aici e Bucuresti! (Victor)
O tigara aprinsa (Ion Toma Ionescu)
Un moft (Bogdan)
Cafeneaua de vicii (Cristian Dima)
De după… (Adela)
Angajamentul (Sictireli)
Ar vrea să facă dragoste (Călin)
O tigara maronie (Calin)
Actrita (Anca Vrinceanu)
Fumatul. O abordare carteziană (Dan)
„Mai tare ca moartea” (LeeDee P)
Un sfârşit e un început (Bianca Dobrescu)

27/10/2010

PAcoperisul (concurs de proză arhiscurtă)

Tema celei de-a patra etape (una care va fi destul de scurtă) este inspirată din PA-ul care a câstigat etapa La Vale, La Valeria, autor Ion Toma Ionescu.

Asadar, scrieti până sâmbătă, 30 octombrie, ora 23.00 si postai PA-urile aici.

Tema etapei: Acoperisul

Iată PA-urile

Impediment (LePetitPrince)
Partea lui cea mai de sus sclipea in soare, de fapt la orice iluminare mai puternica. El nu ar fi vrut sa iasa astfel in evidenta, de aceea purta o sapca trasa pe frunte, care ii preschimba aerul lui obisnuit, de om cumsecade, cu un aer strain, parte smecheresc, parte imatur. Dar altul era impedimentul: acoperamantul nu mai lasa sa se vada intensitatea ochilor lui caprui-inchis care straluceau permanent, semn neindoios de inteligenta. Norocul ei a fost ca l-a intalnit vara, intr-o zi caniculara.

Iscoada (starsgates)
Căldura din casă o moleşise. Mama îi spusese să fie cuminte şi să se culce dacă vroia ca Moşul să-i aducă ceea ce-şi dorea; o păpuşă.
Dar de unde ştie Moşul cât a fost ea de cuminte? A întrebat-o şi pe mama şi ea i-a povestit cum Moşul are o mulţime de ajutoare care îi povestesc totul, despre fiecare copil în parte.
Dar ea nu văzuse până acum nici un pitic cât de mic care s-o urmărească.
Hmmm, dar ce-o fi pe acoperişul de la casa vecină?
O luminiţă roşie. O fi luneta Moşului! Aha, deci aşa ştie el!

În locul potrivit, la momentul potrivit (Victor)
– Da, conacul ăla de la Valea Seacă. Ăla cu acoperiş în turnuleţe. Aurul boierului Filimon e ascuns în pod. Scrie clar în hrisoave. Şi ştii ce? Casa e de vânzare. La un preţ de nimic…
Nu mai auzi restul discuţiei celor doi străini ce se îndepărtau printre rafturile magazinului. Dar era suficient. Scoase mobilul.
– Alo, Mircea?
– Cosmin? N-ai mai dat niciun semn de la moartea tatei…
– Taci şi ascultă. Ai scos la vânzare casa veche a bunicilor?
– Da.
– Să nu cumva s-o vinzi. Îţi explic când ajung.

Discipolul (bogdan)
La prima geana de lumina isi incepuse antrenamentul impreuna cu ceilalti elevi. Toata dimineata a muncit din greu incercand sa se pregateasca pentru examenul final. Momentul in care urmau sa le fie testate cunostintele dobandite in nobila arta a magiei era aproape. La un semn, gongul suna cu putere si maestrul iesi la balcon. Insa toti ochii discipolilor se indreptara catre el, in loc sa privesca catre maestru. Fara indoiala, erau curiosi sa vada ce scuza va gasi pentru incinerarea acoperisului.

Acoperisul cerului (Ion Toma Ionescu)
Nici nu apuca soarele să-şi spele-n rouă sudorile nopţii când pleca la muncă. Ciocanul, canciocul pentru smoală, foarfeca de tablă, găleata, scripetele asteptau de cu seară în sacul de rafie. Cu ţigara in coltul gurii mormăia la prânz;“cu răbdarea treci marea”, când il strigam. Fără vapor în mintea mea puţine şanse. De la un timp ploaia grozavă şi-o ameţeală îl ţinea de pat, până-ntr-o zi când zise:”Tu Mărie să-mi aduci sacul, urc musai că s-a spart acoperisul ăl mare şi Dumnezeu n-are răbdare”.

Hamlet şi pisica neagră (Dan)
«Three black cats on the roof.» Mi-am amintit acest enunţ dintr-o lecţie de engleză, învăţată în urmă cu multe decenii, în timp ce admiram împrejurimile de la înălţimea meterezelor castelului Kronborg din Helsingør (Elsinore). Privind de jur împrejur, observi că mai toate clădirile impozante au acoperişurile verzi. Nu pentru că aşa le-ar fi vopsit cineva, ci datorită patinei căpătate în contact cu aerul umed şi sărat din Strâmtoarea Öresund. Dacă nu mă înşel, următoarea lecţie era despre ploaie.

Deputatul cu acoperis (Geocer)
Deputatul se uita la ei ca si cand nici nu i-ar fi vazut. Privirea sa rece trecea dincolo de cagulele mascatilor fixandu-se pe un fir de praf ce plutea in aer si pe care doar el il vedea. Se parea ca nici mandatul pe care i-l prezentasera procurorii nu-l interesa prea tare. Intinse mainile la cererea unuia dintre acestia si se lasa incatusat fara sa-i tresara niciun muschi de pe fata. Isi pastra calmul si cand fu urcat in duba cu care venisera. Nimic nu-l tulbura, nimic nu-l infricosa. Se stia bine acoperit!

Acoperişul (Ioan Bistriteanul)
Peisaj de-a dreptul mirific. Nu s-ar fi gîndit nici unul că Pămîntul se regenerează într-un timp atît de scurt. Două generaţii prin spaţiu, o ţintă. Nepoţii nu au rezistat tentaţiei. Desigur, Pămîntul e rănit, sîngele îi curge prin răni. Au privit verdele inundînd uscatul, s-au învîrtit pe orbită cîteva zile, s-au pogorît, precum zeii căutînd fiinţe raţionale să-i venereze şi au serbat.
Locul ales pentru aşezare l-au numit „răscruce”, izolat, un turn înalt, pe acoperişul căruia crescuse un arbore gigant, simbolul pe noul stindard.

Indispensabil (Victor)
Se simţea important. Ce s-ar fi făcut fără el toţi oamenii ăştia pe care el îi privea cu superioritate, de la înălţimea statutului său? Ar fi lipsiţi cu toţii de căldura căminelor în nopţile geroase de iarnă, nu ar mai putea să le citească poveşti lângă foc fiilor înainte de culcare. Că, deh, nu poate fi foc fără fum. Iar fără el nu poate fi fum. Şi cine s-ar mai înveseli ca un ţânc atunci când l-ar vedea pe el, bucuros că-i va merge bine toată ziua? Fără el, urbea nu ar mai fi aceeaşi. Pentru că el, coşarul Ionică, e un om important.

Desavarsit (LeeDee P.)
După ce l-a creat pe Adam, Dumnezeu a văzut că este trist și fără rost și I S-a făcut milă. A hotărât să-i dea un ajutor potrivit, pe măsură. L-a adormit, i-a luat o coastă și S-a pus pe treabă. A strâns laolaltă inima și ficatul, plămânii, stomacul, rețeaua complicată a vaselor de sânge și, ca apogeu al măiestriei Sale de Creator, a acoperit toate acestea cu o piele diafană, delicată la atins și mângâiat și plină de miresme suave. Când a văzut-o pe Eva, Adam a tresărit și s-a simțit desăvârșit.

Peron (Cristian Dima)
Îşi arpinse ţigara defilind pe peron, privind trenurile care se opreau, scârţâind asurzitor pe şinele învechite de vreme. Luna îşi trimitea razele ei pe acoperişul din metal al gării îmbătrânite şi doar el, singur simţea focul tinereţi în inimă. Venise în oraş în urmă cu trei luni pentru a începe o nouă viaţă. În minte îi apăru, zâmbetul femeii care îl servise în zorii zilei. Păşii mai apăsat luă direcţia magazinului, iar când o revăzu îi spuse surâzător, fără să stea mult pe gânduri: Te iubesc!


Pe pivot
(gabi)
M-am acoperit de nori albi, cenuşii fiindcă mă pândea o emoţie mai nouă şi mai greu de acceptat. M-am dezbrăcat de culori ca să mă vezi fără luciu şi-am plecat la dentist, cică avea o soluţie pe pivot. Aglomeraţia din traseu mă ameţea şi-am hotărât că nu-i bine să mă încred în primul cuvânt. Doamnă doctor, cine acoperă pe cine, am întrebat după ce am intrat în cabinet. Păi nu ştiu să vă răspund exact, ideal ar fi ca cel nou pe cel vechi, astfel încât, la imaginea cea nouă să aveţi mai mult chef.

Între cer şi pământ (Adela)
Ziua întreagă, stătea în căsuţa lui din copac. Îşi adusese acolo, soldăţeii de plumb, indienii de plastic, briceagul pe care-l primise cadou, cărţile cu Winnetou, Old Surehand şi Tom Sawyer, dar şi multe alte lucruri trebuincioase într-o astfel de locuinţă. Privea ore-n şir sătucul ce i se-ntindea la picioare, atent la fiecare mişcare: clipocitul Oltului, şerpuirea trenurilor, zarva oamenilor şi picoteala animalelor formau tabloul perfect, simţindu-se ca pe acoperişul lumii, între cer şi pământ.

un alt tren (Anca V)
Sunt impreuna sub acelasi acoperis de ani buni. Relatia nu merge datorita infidelitatii lui. Ura are forme diverse. S-a gandit de multe ori sa isi paraseasca sotul si o va face cat de curand. Angoasele nu mai dispar.
Soarele mijeste. O raza indrazneata lumineaza cartierul din jurul garii. Bagajele pe peron asteapta sa fie urcate in tren, intr-un tren al vietii ce o va duce spre o alta destinatie sub un alt acoperis, mai iubitor. Gara pustie e lasata in urma de trenul ce duce spre un nou inceput.


Noua placere a bunicului
(Petra)
Pe acoperis era o barza. Isi facuse nebuna cuibul in horn, iar in zilele acelea bunicul, disperat, incerca sa o fugareasca. Dar unde, draga Doamne, s-ar fi putut duce biata pasare, cand in sat nu era electricitate si nu putea sa isi faca un cuib pe stalp? Seara de seara bunicul se urca acolo sus, poate poate, intr-o zi, va reusi sa o alunge. Pana la urma barza a plecat de una singura, iar bunicul, de atatea luni, se obisnuise sa se urce pe casa. Asa ca seara il vedeai pe acoperis, privind cerul.

neeligibil, deoarece depăşeşte numărul de semne, dar va primi punctul de participare
Acoperiş (Bianca Dobrescu)
era uimitor, sub un cer sângeriu ei se mințeau cu nerușinare(„că vai..îmi va fi dor, și te iubesc, și mai știu eu…”) piciorul lui era gata să alunece, aia de la patru l-ar fi înjurat printre dinți dacă i-ar fi spart geamu, defapt l-ar fi otrăvit după o sticlă de brandy.
ea, în rochia mucegăită (verde mucegai) primită de la veta, o tuberculoasă ce a făcut cunoștință cu amicii lui baudelaire de vreo 2 ani, se temea.. se temea că ori îi vor da afară că n-au plătit chiria, ori vor aluneca, își vor rupe gâtul.. sau doar o coastă, iar visul ei .. de a avea o moarte faimoasă și misterioasă sau să apară la tv sinucigașă sângerând.. s-ar risipi.. nu..în niciun caz nu va păși pe acoperiș..și mâine va duce banii.. încă are nevoie de un acoperiș deasupra capului.. fie el și un tavan cu un smile ce spune: neața.

după deadline

Maşină de spălat decapotabilă
(Călin)
Îi plăcea domnului Lică să aibă mereu haine curate, chiar şi atunci când condiţiile erau potrivnice. În timpul armatei, trimitea acasă, săptămânal, colete cu rufe murdare şi primea haine curate în schimb. La căminul studenţesc a avut maşina de spălat din plastic, verzuie. Când s-a mutat la bloc, în cartierul Titan, şi-a cumpărat prima maşină de spălat automată, care a sucombat glorios după zece ani. N-a putut s-o arunce; i-a desfiinţat capacul şi a făcut din ea coş de rufe. Strâmt, dar original.

Clubul select „fix 500”
Impediment (LePetitPrince)
Discipolul (bogdan)
Acoperisul cerului (Ion Toma Ionescu)
În locul potrivit la momentul potrivit (Victor)
Hamlet si pisica neagră (Dan)
Desavarsit (LeeDee P)
Peron (Cristian Dima)
Pe pivot (Gabi)
un alt tren (Anca V)
Noua plăcere a bunicului (Petra)
Între cer şi pământ (Adela)
Maşinş de spălat decapotabilă (Călin)

22/10/2010

La vale (al treilea palon)

Cinstea si onoarea de a furniza tema etapei a treia a concursului „Cinci săptămâni în palon” revine PA-ului Eufemism, autor LeeDee P (conform votului).

Am ales tema La vale.

Vă astept PA-urile aici, până marti, 26 octombrie, ora 14.00. Baftă!

La Valletta (Dan)
Drumul de la aeroport până la hotel, aproape de Casa Rocca Piccola, a marcat o bizară întoarcere în timp, senzaţie amplificată în următoarele trei zile: am descoperit cetatea veche perfect îngemănată cu oraşul modern. O aşa de firească osmoză încât nu m-a mai uimit nimic: greci şi romani bând bere dimpreună, Roger I-ul de Sicilia plimbându-se cu mai-marele Casei de Hohenstaufen, Marele Maestru Jean de la Valette jucând golf cu Suleiman Magnificul. O particularitate: toţi îmbrăcaţi în zale lucii.

Urlaţi domnilor (starsgates)
Ploaia rece de toamnă îi udase de tot. Se însera, iar ei se rătăciseră. Îi cuprinse groaza.
O siluetă se profila în zare. Un localnic, se pare.
Se grăbiră într-acolo, plini de speranţă.
– Cum ajungem în sat?, îl întrebară.
– Urlaţi la vale, le spuse bătrânul.
Se uitară miraţi unul la celălalt.
– Ce să facem?, întrebară.
– No, bag de seamă că nu sunteţi de p-aici, spuse bătrânul zâmbind. Coborâţi la vale am vrut să zic.
Groaza se transformă în veselie. Râdeau amândoi imaginându-se urlând la vale.

Plecat la vale (Geocer)
Simtea ca nu se poate opri. Nu termina bine un pahar, ca si-l turna deja pe-al doilea. Whisky-ul era bun (invechit 12 ani in butoi de stejar), gazda era perfecta : ii daduse bautura la discretie. Iar el profita din plin. Doar ceilalti invitati pareau putin contrariati: “A luat-o la vale rau de tot, saracul”. De fapt, el simtea ca o luase in sus : spre al noualea cer. Iar fiecare pahar pe care-l golea il apropia si mai mult de fericire, facandu-l sa uite diagnosticul de boala incurabila pe care i-l pusese doctorul in urma cu doar cateva ore.

La Valeria (Ion Toma Ionescu)
Ma duc la vale de parcă lunii apele mării când vânturile desubt îşi aştern somnul şi păsarile se retrag într-un cântec mut. Alunec plonjând prin stelăria cerului cu îngeru-n spate surfând suplu sub cresta valurilor. E o linişte mare cât clipa din urmă rătăcită ca o oaie zăludă prin mărăcini. Dintr-o cornişa de deal prăvalită ca un acoperiş peste lume răsare soarele orb picurând sânge.
La Valeria încordarea lăsase pe frunte boabe de rouă. Reuşise păna la urmă infirmiera să-mi dăruiască sânge nou.

Terapie (Adela)
E miezul nopţii. Deschide încet uşa garajului, sperând să nu i se audă scârţâitul. Tot nu o reparase. Ia sub braţ sania fiului său şi iese tiptil. Strada este pustie şi albă. Se îndreaptă spre maidanul de la marginea oraşului, acoperit de zăpada ce strălucea în lumina lunii. Odată ajuns, îşi pune mănuşile şi porneşte spre cea mai înaltă pantă. Se urcă pe sania ce o şi pornise la vale şi strigă cât putu de tare: “Pârtiaaa!”
Când ceasul îi arătă ora 5, plecă spre casă. Începuse o altă zi de adult.

Strainul (bogdan)
Se pricopsira cu el pe la inceputul toamnei. L-au gasit atunci in marginea satului, ranit dupa batalie. Cum nu le vorbea graiul, i-au spus Rosu dupa culoarea parului si a barbii. Starostele l-a pus sa-si faca casa undeva mai la vale de sat, ca sa nu sperie copiii. Nu s-a suparat. La o vreme s-a apucat de fierarie si i-a mers vorba de harnic si saritor. In noaptea focului satenii au putut sa-i pretuiasca si curajul, caci Rosu luptase din greu cu vapaia ca sa le salveze casele. Numai apa insistase sa si-o care de la fantana lui, din vale.

Devenire (LeeDee P.)
Pornise la vale, devreme. Vroia să izbutească cu orice chip. Era firav, aproape nebăgat în seamă și își dorea să se desăvârșească. Frigul și umezeala nu-l împiedicau deloc, ba chiar îl îmbărbătau. Perseverent, strângea cu nesaț tot ce găsea în cale și se avânta cu vitejie mai jos, tot mai jos. Când l-au văzut, copiii cu obraji rumeni, care chiuiau jucându-se la poalele dealului, l-au înșfăcat și l-au făcut un demn om de zăpadă, cu nas de morcov, chipiu de strachină spartă și mătură la subțioară.

Extaz (Cristian Dima)
Eşti muntele ce îl urc şi-l cobor cu sărutări fierbinţi. Sânii tăi sunt pietrele ce le caţăr cu vârfuri de limbă de foc. La vale mă îndrept şi mă scald în focuri umede gustând din plăceri considerate de unii tabu. Cu palma-ţi ating genunchiul asemeni unui nor ce umbreşte pâlcuri de pădure tânără şi sărutul îl conduc în dolina de sub a ta bărbie. Eşti zâmbet de soare, extazul cascadei, parfumul trandafiriu ce îmi inundă simţurile şi ascunde trăiri dintr-o noapte furibundă. Eşti vis, eşti trăire!

La vale…bolovanul (Mariana)
Mână în mână urcă panta muntelui până la stânca aceea cu formă de amforă. Zările albastre le umplu privirile. În vale pădurile de foioase parcă stau cu rădăcinile în aer. Frunzişul aminteşte de tot ce e efemer ducând spre culmi miros de putred. Doar iubirea celor doi pare a fi veşnică. Mâinile se caută din nou, se aprind, se sting în îmbrăţişări pătimaşe. În clipa de răgaz, el dă cu piciorul într-un bolovan. Rostogolirile lui la vale îi amintesc că e mai bine să nu pornească bolovanul pasiunii.

Moment de luciditate (LePetitPrince)
Cand se intorcea de la munca trebaluia prin casa cu voie buna de parca culegea floricele. Se iubeau mult. Adesea se jucau copilareste. Odata, i-a tras verigheta de pe inelar si a pus-o pe degetul ei mare. S-au amuzat pana ce au facut o constatare uimitoare, dupa care ceva a cam luat-o la vale: verigheta ei avea un aspect tern – caci isi lasase stralucirea in numeroase munci casnice. Aurul verighetei purtate de el stralucea, la fel ca atunci, in biserica, cand preotul i-a unit la bine si la greu.

A fi sau a nu fi in randul lumii (LePetitPrince)
Dupa fiecare an scolar incheiat, bunica ii spunea ca a mai urcat un deal. Cand a terminat cu scoala, nepoata a venit la bunica si i-a spus ca s-au sfarsit dealurile, urmeaza muntii. Batrana a crezut ca e doar asa, o vorba. S-a inselat bunica. Nepoata s-a apucat de urcat muntii, la propriu.
„In loc sa se marite, sa intre in randul lumii, ea umbla pe coclauri…O ia la vale nepoata mea” – spunea adesea batranica, in timp ce privirile ii urcau, dincolo de geam, pe coamele muntilor vecini cu casuta ei.

La Înălțime (LeeDee P.)
Sile Delavale se născuse într-un sat de pe valea Oltului; de unde și numele, datorită căruia, în copilărie, suferise batjocura colegilor care-l strigau: “băi, ăla de pe jos!”. Așa că Sile își propusese să dea din coate, să ajungă cineva și să se uite la toți, de sus. A început la căpșuni, în Spania și a continuat la Paris, în construcții, unde l-a remarcat șeful lui francez și l-a trimis să facă o școală de liftieri. Acum, însoțește turiștii din Turnul Eiffel și privește de sus, o lume întreagă.

Valea tăcerii (Gabi)
Şi azi şi mâine iar,când tu taci,eu plâng.Din descumpănire am senzaţia că vând.Mirosurile de pe tejghele stau cu muşterii la rând în timp ce străpungi câţiva kilometri de vânt,la vale de cuvânt.Nu eu,doar vântul se uita spre mine boţit.Când taci,mi-e un dor cumplit şi taci înteţind.Şi azi şi mâine iar,cobor în vale să pot urca.Şi atunci când e mai uşor pentru explozia din cuvânt,atunci înseamnă că taci aşteptând la capăt de drum,iar mie aproape nu-mi vine să cred că am putut până aici să purced.

Valea Neagra (Anca Vrînceanu)
Ograda e plina de butuci ce asteapta sa se faca stiva pentru iarna. Iarna se anunta geroasa. Mos Vasile trebuie sa mearga mai la vale sa mai taie cu drujba niste busteni. Padurea nu e a lui, asa ca a fluierat dupa latosul ciobanesc sa-l insoteasca in Valea Neagra. La tara, batranii se chivernisesc cum pot, de cand cu noii improprietariti, nu mai au nici un rost. Mos Vasile se puse pe treaba cand trei impuscaturi oprira duduitul drujbei. Doar cainele se mai auzi, jelindu-si stapanul in abisul vaii…

Viata la tara (Petra)
Stanga, dreapta, lan cu margarete, albe cu mijlocul galben; in departare se vede padurea. Verde, albastru, soarele arde. Are o ie alba barbateasca, gumari si pantaloni negri. In spate duce o coasa si cu mana stanga o tine pe Coca. Fluiera incet si mai spune din cand in cand “Ciocarlia!” si ridica ochii spre cer. Il vezi de departe coborand la vale, cantand si mangaind calul. Aducandu-mi aminte de fuga spre bunicul, din vale spre varful dealului, zic in sinea mea ca tare frumoasa-i viata la tara.

Puhoiul (Sictireli)
Cerul scapara continuu ca-ntr-o Apocalipsa. Un viet de locomotiva deraiata cobora de pe dealuri in valea unde oamenii isi construise casele din totdeauna. Ploaia s-a pornit cu putere. Un suvoi urias s-a pornit din varful muntilor si a spintecat satul in doua cum crapa arsita verii coaja unui pepene. Apa furioasa l-a aruncat ca pe o papusa de carpa intr-un cires si de acolo l-a tarat pana, hat! la conflunta cu Siretul. Acolo l-au gasit sfasiat de haine si plin de sange. Abia mai rasufla.

după deadline
Uriaşul (Călin)
A fost odată ca niciodată un uriaş atât de mare încât, din doi paşi, trecea într-o clipă peste şapte ţări şi peste şapte mări. De mare ce era, i se păreau aidoma vârful Everest şi Groapa Marianelor. Altfel spus, din punctul de vedere al uriaşului nostru, pământul era plat. Ceea ce devenise plictisitor. Aşa că într-o zi a plecat spre capătul Pământului, doar-doar va afla ceva interesant. Iar acolo, ce să vezi: o vale adâncă, în care sclipeau stele, ca o amintire din vremea în care era bebeluş, în poalele maica-si.

NOTă (grupul PA-urilor de fix 500)
La Valletta (Dan)
Terapie (Adela)
La Valeria (Ion Toma Ionescu)
Devenire (LeeDee P)
Moment de luciditate (LePetiPrince)
A fi sau a nu fi în rândul lumii (LePetitPrince)502 semne la o numărătoare mai atentă (lipseau niste spatii după semne de punctuatie)
La înăltime (LeeDee P)
Valea tăcerii (gabi)după ce am lăsat spatii libere după semnele de punctuatie, au rezultat 514 semne 😦
Viata la tară (Petra)
La vale… bolovanul (Mariana)si totusi 499…

neeligibile
La Valeria (Ion Toma Ionescu) are 600 de semne.
a fost eligibilizat 😉

după deadline
Aurel – file de poveste – Vania
Viaţa lui Aurel o luă la vale încă de pe la începutul său, însă acum mişcarea acesteia spre hăuri păru să accelereze, dacă putem identifica încremenirea cu mişcarea accelerată. Totuşi, mici satisfacţii îl încercau pe eroul nostru, cam ca atunci când te scarpini ori te scobeşti, mânat de micoze şi eczeme. În definitiv, cu ceva trebuia să-şi umple timpul. Astfel că şi personajul în discuţie râgâia, strănuta, ori mai răspundea la vreun salut, aceasta din urmă mai rar, totuşi, căci cine să-l salute pe Aurel? Câte-un străin, uneori. Şi, astfel, zilele trec în mod ireversibil, cum trec ele pentru oricine.

19/10/2010

O gazdă perfectă. Al doilea palon

Urmare a votului exprimat de domniile voastre, am extras tema etapei a doua a concursului de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon” din PA-ul The party, al lui bogdan.

Asadar, doamnelor si domnilor, tema a doua este

O gazdă perfectă

Vă astept textele aici, până joi, 21 octombrie 2010, ora 18.00 (dati sfară-n tară).
Baftă!

UPDATE.
Au început să apară PA-urile.

Pedeapsa exemplara (bogdan)
Balta rosie se intinse rapid peste podeaua aspra de piatra. Picaturile de sange zburasera prin intreaga incapere depunandu-se ca niste lacrimi maro peste hainele si fetele tuturor. Randul de oameni aflati in fata lui nici nu se miscase in timpul demonstratiei. Doar forma de carne de la picioarele lor se mai zbatea convulsiv in agonia dinaintea mortii. Pedeapsa fusese exemplara caci stapanul nu dorea ca vreun scalv impertinent sa-i distruga cumva reputatia de gazda perfecta si extrem de cordiala.

Supravieţuitorul (Dan)
Exilat din propria-i lume, alungat ca un nevrednic din locul în care se născuse şi unde o ducea atât de bine, singur rămas în viaţă din numeroasa-i familie. Un adevărat genocid, ce mai! Ce-a fost în capul lor să îmbăieze potaia cu şamponul ăla blestemat, ca să ne schimbe nouă ordinea firească a lucrurilor. Acum sunt singur pe lume şi mi-e foame; mai fac o ultimă încercare.
«Perfect! Aşa gazdă mai rar.» suspină puricele ghiftuit, tolănindu-se confortabil la umbra unei aluniţe brune, pentru siestă.

O gazdă perfectă (Simion Cristian)
E greu, e foarte greu când nu ai cui să-i spui o vorbă! O vorbă ce vine din fundul inimii şi pe care vrei s-o împărtăşeşti. E şi mai greu când ştii că această vorbă a ta poate să înlăture gândul rău persoanei de lângă tine. Simţi o povară, o greutate prea mare care te apasă şi pe care nu te simţi în stare să o cari. Pornirea firească, umană, este să vorbeşti! Să împărtăşeşti gânduri, năzuinţe. Cel care îţi interzice asta este fără suflet. Omul ăsta nu este şi nu va fi niciodată o gazdă perfectă!

Blândetea toamnei (LePetitPrince)
Toamna nascoceste nuante de verde si toarna cu ruginiu. Culorile ei te tulbura intr-atat, incat, dai jos de pe piedestal amintirea ciresilor infloriti si nu-ti mai pasa ca primavara era toata un zambet si nici ca nu mai musti rodia verii. Dezertezi fara scrupule in poala toamnei. Starea de spirit a toamnei este blandetea. Te ia cu frumosul si nici nu te prinzi cand cazi cu nasul in zapada.

Aranjamentul (Călin)
Abia după patru luni de la divorţ, dl. Lică şi-a dat seama că-i lipseşte ceva. Atunci a întâlnit-o: o femeie frumoasă, strângând gunoiul din parc. „Iţi dau eu salariul minim, nu te irosi aici. Dacă vrei, vii la mine acasă, joia. Facem dragoste sau doar te privesc”.
Ina parchează la trei străzi de blocul domnului Lică, aşa cum face în fiecare zi de joi care a trecut de la acţiunea eco din parc. Dl. Lică i-a părut atât de simpatic atunci şi s-a dovedit apoi o gazdă perfectă (şi un amant acceptabil), încât nici azi nu-i poate spune adevărul.

Lovitura mortala (Sictireli)
Se pregatea sa iasa din adapost, cand il zari cum venea rascolind frunzele si amusinand cu precautie in toate directiile. A fost inspirat cand si-a construit patuiacul. O gazda perfecta pentru panda. Isi opri respiratia sa nu trezeasca suspiciuni salbaticiunii care se apropia de capcana. O bufnitura, ca a unui copac trantit la pamant, tulbura linistea padurii. Inainte ca mistretul sa-si dea seama ce i se intampla sari si-l lovi scurt la jugulara. Sangele il fulgera pe frunte cu semnul victoriei.

Paloane colorate (Geocer)
Se trezise de la prima ora si imediat se pusese pe treaba. Mai intai aspirase prin toata casa, apoi stersese praful si aerisise. Se asigura de faptul ca in aer va pluti un miros discret de parfum, mai impinse un pic un fotoliu care I se parea a nu fi corect aliniat cu celalalt, indeparta cu grija de pe mocheta o scama imaginara, isi mai privi inca odata cu un ochi critic opera, apoi dadu din cap multumita.
De-acum totul era perfect : lucratorii de la gaze puteau veni sa faca revizia instalatiei.

Gazda perfectă…
(starsgates)
…va fi azi pentru musafirul ei, îşi spuse domnişorica cu ochi mari, albaştri şi părul cârlionţat.
Aşeză cu grijă ceşcuţele cu ceai din fructe de pădure pe tăviţă, puse mierea aurie lângă, ridică tăviţa cu grijă şi se îndreptă zâmbind şi cu paşi mărunţi spre măsuţa la care era aşezat oaspetele.
Aşeză graţios tăviţa pe masă şi întinse ceşcuţa cu ceai musafirului ei.
Sorbi apoi încet din ceaiul ei.
– Mă bucur că aţi trecut pe la mine domnule Urs, spuse domnişorica.
Ursuleţul de pulş zâmbea fericit.

Eufemism (LeeDee P)
Se considera o gazdă bună, chiar perfectă: își avea reședința într-o zonă pitorească, pe o coastă de deal, nici prea la vale, nici prea la munte, de unde se putea contempla în tăcere, albastrul infinit al cerului; ciripitul jovial al păsărilor, susurul pârâiașului din apropiere și foșnetul vântului rătăcit printre crengi, ofereau o ambianță muzicală de adâncă odihnă; iar aroma de flori proaspete desfăta gusturile tuturor. Și nu prea înțelegea de ce era evitată oaza de liniște de sub crucile lui…

Muţenia dacă (Ion Toma Ionescu)
Îi scurtase de cap omul un roman. I-a scos apă ne-ncepută din fântână şi i-a turnat să se cureţe de sânge şi sudori pe mâini şi pe chip la rădăcina unui pom. La primit în odaia bună cu ferestre la răsărit şi flori de muşcate. A întins stergarul pe masă şi la omenit ca pe-un învingător cu pâine şi vin. Tot timpul a rămas în picioare mândră. Pe cărarea nopţii în rătăcire la însoţit reavănă ca un ogor. I-a făcut un fiu.
L-a iertat si l-a iubit. O gazdă perfectă. Doar că nu i-a vorbit în limba dacă.

Contesa (Adela)
Rochia lungă, de catifea, în culoarea vişinei putrede, foşni pe parchetul “Versailles”, ce scâncea uşor, sub botinele-i fine. Din şemineu, flăcările dansau vesele, în contradicţie cu starea ei de spirit. Sfeşnicele mari sprijineau lumânări ce pâlpâiau jucăuş. Pianul din colţ, în perfectă armonie cu mobila masivă, clasică, părea să-şi fi uitat menirea. Contesa se opri în mijlocul camerei, mângâie argintăria şi cristalele, suspinând după vremurile când era o gazdă perfectă. O lacrimă căzu discret.

CU UN PAS MAI APROAPE (Carmen Negoită)
Ar fi dat orice să poată sparge obstacolul ce-l împiedica să ajungă la el. Dorea să îl scoată din tăcerea lui şi să-i înlăture misterul în care se învăluise. Îl desenase, îl visase, citise totul despre el până când a plecat în călătoria ce avea să-i aducă mai aproape decât sperase vreodată. Venise de departe pentru a-l scoate la lumină, pentru a-i reda frumuseţea şi mândria de odinioară. Gheaţa fusese gazda perfectă de milioane şi milioane de ani pentru mamutul preistoric pe care îl decoperise.

Nebunul si marea (LePetitPrince)
Marinarii il vedeau in fiecare seara cum privea ore in sir marea de pe puntea de la prora. Spuneau ca e cam scrantit si ca i se tragea de la o cursa cu bucluc, cand motorul principal s-a defectat si motoarele auxiliare l-au lasat rand pe rand, in plina furtuna. Cum a ajuns vaporul in port a ramas un mister. Omului nu-i pasa de ceea ce se spunea pe seama lui, el avea de respectat o intelegere cu marea. In plus, cea care i-a gazduit vaporul o viata, i-a promis si un spectacol de cabaret cu sirene.

Simbioza (Petra)
Cand am venit aici imi doream o gazda perfecta, as fi vrut sa fie o tanara de 28-30 ani, bruneta si frumoasa. As fi vrut sa fie precum e teiul vascului, asa cum teiul frumos este gazda perfecta pentru vascul albicios. Ar fi fost ca o simbioza. Am tresarit cand am vazut-o prima data, avea parul scurt, in jur de 60 de ani. Primele zile am vazut-o goala prin casa. Mi-am dat seama ca simbioza e pentru plante, iar nu pentru oameni si ca oricat de ieftina ar fi o gazda, mai bine in chirie, asa… singur.

Fiica toamnei (Cristian Dima)
Lua de jos un mănunchi de frunze ruginii şi le aruncă spre înalt ca şi cum ar fi vrut să le redea pomilor. Râse când începură să cadă în jurul ei. Era ca un copil zvăpăiat şi vântul i se juca frumos în păru-i de castană. Când simţi picuri de ploaie rece pe faţa albă şi catifelată începu să râdă în hohote şi să se bucure. Dansa învârtindu-se în paşi de vals imaginând-şi iubitul lângă ea. Toamna pentru ea e cea mai bună gazdă. O vedeam în fiecare zi de la fereastră legănând frunze în joc ştrengar.

după deadline

Lună Plină (Gabi)
Separ zâmbetul care cred că-i al meu de zâmbetul care-i pentru ea,deja am învaţat că nu e greu.De nu m-ar încurca vocile care strigă în acelaşi timp
la mine şi la Lună. -Ţi-am spus vreodată că e greu să fii fericit?- o întrebasem azi noapte pe Lună. -De ce sa fie greu? Nu ţine totul de imaginaţie? – îngânase ascunsa de ea, după o astrală dună. De câte ori Soarele mă înfruntă, numai tu eşti gazda-mi perfectă, pământene al cărui nesomn mă alinţi că-ţi sunt inspiraţie.Înnebunesc după tine când mă vezi „Lună plină”.

Expozitia (Anca Vrînceanu)
Mergea pe drumul laturalnic al cartierului iar cainii hamaiau in curtile cu garduri strambe. Astfel o lua la picior de frica sa nu-l apuce intunericul caci soarele de abia mai mijea la apus. Spera sa il gaseasca pe dl. Lazar treaz si sa ii spuna vestea cea mare.
– O bine ai venit fiul meu, ce-i cu tine?
– Nea Lazar, ardeam sa iti spun vestea cea mare, maine voi avea prima mea expozitie. Datorez tie tot succesul meu de pana acum.
– O fiul meu, tu esti cel care trebuie sa primesti darul muncii tale.

NOTE.
PA-uri de fix 500:
Pedeapsa exemplara (bogdan)
Supravietuitorul (Dan)
O Gazdă perfectă (Simion Cristian)
Muţenia dacă (Ion Toma Ionescu)
Nebunul si marea (LePetitPrince)
Lovitura mortala (Sictireli)
Gazda perfectă (starsgates)
Contesa (Adela)
Fiica toamnei (Cristian Dima)
Eufemism (LeeDee P.)

OBSERVATIE.
Am recitit PA-urile si am descoperit că „Mutenia dacă” are 500 de semne, dar nu respectă clauza gramaticală (probabil din graba de a trimite textul la timp, au pierit pe drum câteva cratime). Sorry.

14/10/2010

Un whisky bun. Primul palon

Declar deschis concursul de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon”. Prima temă, pe care am ales-o pornind de la PA-ul care a câstigat concursul de weekend, respectiv Safari-ul scris de Dan.

Ca să n-o mai lungesc, trebuie să scrieti, până duminică, 17 octombrie, 12.00, un text original de 500 de semne (dar care să nu depăsească 550 de semne!), care să „răspundă” la tema Un whisky bun. PA-urile vor fi comunicate explicit aici, la comentariile acestei postări.

Baftă!

NOTĂ.
Până când vor apărea primele PA-uri din concurs, vă arăt unul scris de mine în urmă cu ceva vreme, care s-ar potrivi temei date ;). Îl puteti citi dacă dati clic aici.

Iată PA-urile:

The party (bogdan)
Binedispus după o serată și un mic party mai mult decât reușite, Lordul Fitzpatrick se trezi considerabil mai târziu decât de obicei. Un zâmbet discret îi miji pe sub mustață, rememorând momentele simpatice. Până și înfumurații de O’Brian s-au simțit extraordinar, după cum îi mărturisiră la plecare. Întreaga seară Lady Fitzpatrick fusese încântătoare, o gazdă perfectă, ”as always”. Ceea ce era incredibil, întrucât murise cu doi ani în urmă.
”Ei uite, asta numesc eu un whisky bun!” își spuse cu voce tare, zâmbind în continuare.

Nimic nu se compara… (LePetitPrince)
Nimic nu se compara cu un whisky bun – gandea cu regularitate cand isi turna licoarea care se cuibarea pe fundul paharului in timp ce el lua forma fotoliului asezat anume langa camin – ca sa se incalzeasca pe dinafara pana ce whisky-ul isi facea treaba pe dinauntru. Ritualul ii dadea o anume voluptate, la fel ca somnul scurt care il fura, adesea, in fotoliu, ca acum, cand visa ca se afla la „ pomana porcului”, cu o cana plina cu tuica fiarta in mana, spunand: nimic nu se compara cu o tuica buna.

Haiku (Dan)
Când vine vorba despre whisky, te gândeşti automat la Scoţia şi la muzica gaelică de cimpoi, la Irlanda şi la butoaiele din stejar în care până mai ieri se învechea vinul de Madeira. Greu de crezut, ştiu, dar eu mă gândesc la haiku! În urmă cu aproape nouă decenii, Masataka Taketsuru a importat în Japonia meşteşugul distilării malţului, iar astăzi, Ţara Soarelui Răsare produce câteva dintre cele mai fine whiskyuri din lume. Aţi auzit vreodată de Yamazaki 18 Year Old Single Malt? Vă spun eu acum.

Gustul de plosnita al libertatii (dragoselu)
Avusese noroc din punctul asta de vedere. Fratele sau conducea un TIR si-i aducea mai mereu, iar sora-sa, balerina la Fantasio, stia cum sa obtina asa ceva. Mai intai bataturile la calcaie, apoi bronsitele, ulcerul si, in fine, un abces dentar, toate le rezolvase cu “un whisky bun, domnu’ doctor”. Revolutia l-a prins in balcon, sorbind pentru prima data in viata din ceea ce fusese pana atunci doar o moneda de cumparat sanatate. Ramase scarbit si rusinat. Cum va da ochii de-acum cu domnul doctor?

Necrolog (Cristian Dima)
Pentru el totul începea cu un whisky bun. În fiecare zi îşi îneca solitudinea în licoarea bahică. Fără ea, viaţa lui era un amestec de crâmpeie de luciditate şi stare nostalgică de beţie. Avea ochii umezi şi mereu striga cu voce puternică, radicând paharul – Pentru tine, Lisa! Oamenii îl ştiau şi se obişnuiseră cu el. Acum e fericit, lângă ea. M-am ocupat de funeralii. Nu avea pe nimeni şi mi-a lăsat o moştenire. Am fost singurul lui prieten şi îl serveam de fiecare dată cu cel mai bun whisky.
Cu drag!

Regăsire (Simion Cristian)
Era speriat, întorcându-se de unul singur în teritoriul pe care îl părăsise în urmă cu mulţi ani. Îşi jurase să nu revină aici niciodată. Lumina şi mirosul greu îi aminteau de ziua când luase decizia să plece. Zgomote cristaline răsună în aer în timp ce bărbatul merge domol. Privirea îi este aţintită spre locul unde nu trebuie să ajungă. Încă trei paşi! Doi! Unu! Cu vocea gâtuită de emoţie zice pe un ton hotărât: -Unul dublu, te rog! A trecut o veşnicie de când nu am mai savurat un whisky bun!!!

RĂTĂCIRE (Carmen Negoiţă)
Trecuseră prea multe ore de la ultimul lui apel disperat. Şi-ar fi dorit acum să se afle în faţa şemineului alături de Tara. Era un câine straşnic, care odată-l salvase din ghearele fioroase ale unui urs polar. De data asta hotărâse să o lase la bază şi să pornească singur în expediţia vieţii lui. Gândurile începeau să i se cristalizeze în imensitatea de alb în care se rătăcise. – Ce aş bea un whisky bun! Abia-şi termină gândul, când insistenţele şi răsuflarea caldă a Tarei îl făcu să întindă mâna către butoiaşul cu whisky de la gâtul ei.

Un whisky bun şi o femeie frumoasă (Geocer)
“Batrane, un whisky bun e ca o femeie frumoasa”. Asa-mi spunea un amic, mare amator de astfel de licori. “La inceput, este cald si dur. Pare inabordabil. Apoi, pe masura ce cuburile de gheata se topesc, il simti cum se inmoaie, devenind din ce in ce mai maleabil si mai catifelat. La fel e si cu femeia : cu cat pare mai distanta si mai inabordabila la inceput, cu atat va deveni mai catifelata si mai maleabila, dupa ce gheata se va fi topit.”
Asa o fi, nu zic ba. Doar ca eu nu pot verifica adevarul spuselor sale : mie nu-mi place whisky-ul.

Un whisky bun… (starsgates)
…mai lipseşte de pe masă ca să fie totul în ordine, îşi spuse privind cu un ochi critic masa pregătită de sărbătoare.
Ascunsese ea o sticlă, pe care o primise de la nişte prieteni care se întorseseră din străinătate.
Se duse cu paşi siguri la ascunzătoare, ar fi gustat şi ea din băutura asta de care tot auzise prin filme.
Scoase dopul, mirosi şi…surpriză! Nu mirosea deloc a alcool.
Gustă, nici un gust. Apă curată, îşi spuse mirată.
Hmm, sigur cel de care ascunsese băutura dăduse peste sticlă.
Nu-i nimic tot o pun pe masă, sticla dă bine şi vreau să-i văd figura când îşi va pune în pahar, îşi spuse zâmbind.

Hoinar (LeeDee P.)
I-a plăcut dintotdeauna să hoinărească. De când a făcut primul pas pe iarba moale și a simțit mirosul proaspăt în nări. S-a îndrăgostit, iar hoinăreala îi ardea tălpile și mirosea ca părul iubitei mult dorite. A luat-o de nevastă, a devenit bărbat și a început să calce hotărât, iar mirosul ierbii a fost înlocuit de cel al propriei bărbății. Din toate aceste senzații, mirosuri și hoinăreli, plus ceva malț, a făcut whisky, un whisky bun. I-a spus “Johnny Walker”. Și l-a lăsat pe el să hoinărească.

Doctorul (Petra)
Avea un sac de rafie plin cu diverse. Lucruri stranse din gunoaie, avea pungi, haine, tigari. Avea ochii tristi, de un albastru insuportabil de frumos. Se gandea, tarandu-si picioarele, ca ar da totul pe un pahar de whisky bun. Si au trecut doar cateva luni de cand a pierdut totul. Si doar din cauza alegerilor facute. Un whisky l-ar incalzi pe vremea asta, dar e singur, e izolat si nimeni nu il baga in seama. De-ar putea vinde diploma de doctor in bioinformatica, s-ar duce si ar bea un whisky…

Fascinatia clipei (gabriela)
Parfumul ei abia perceptibil se prelingea pe langa obiectele din incapere. Ii simea inca atingerile delicate pe maini si pe buze, caldura ei de femeie goala cuibarita in suflet ca o felina. Plecase pe neasteptate, chemata de un telefon urgent, in cel mai nepotrivit moment. Zgomotul usii inchise, pacanitul scurt al pantofilor cu tocuri foarte inalte se pierdu in intuneric.Masina demarase scrasnind. Nu privi pe geam. Singur, contempland flacarile din semineu, victorios si infrant depotriva accepta. Nimic nu se compara cu un whisky bun, intr-o seara rece de toamna. Poate doar o femeie.

Beţie (Cristian Dima)
Te chem să ne-mbătăm în roze parfumate din care ţi-am făcut altar. Te chem să plutim la infinit într-o beţie de arome afrodisiace şi culori sângerii ce vor îmbrăţişa sărutările mistuitoare şi mângâierile curgânde pe trupuri învăluite în dorinţă nebună. Te chem să gustăm din fructul pasiunii şi Evă să-mi fii de-a pururi. Lumina difuză se va juca cu umbre ce se contopesc asemeni nouă, iar eu beat de tine îţi voi săruta sânul ce mă aşteaptă. Te chem să bem din desfătarea noastră ca dintr-un whisky bun!

Încă un „bum” (gabi)
Ţi-am spus oare că adevărul există la început,la mijloc şi la nesfârşit? Lasă-ţi timpul tic-tac să te asculte de unde vii, poposeşti. Pune un deget pe “i”inimă şi unul dincolo de piept,rană sau conştiinţă că eşti.Toate gândurile astea se învălmăşeau în mintea lui cu o viteză uluitoare. Ştia că trebuie să-şi agaţe mintea de ceva concret după ce impactul năucitor cu solul îl proiectase într-o stare aproape ireversibila. Îşi mai amintea doar îndemnul iubitei sale:hai să mai bem un whisky bun.Încă unul şi încă unul şi apoi … un „bum”.

Un whisky mic pentru Caniul meu (Sictireli)
Petrisor Caniu, prostul satului, intra in carciuma si ochi iute o halba de bere lasta de un consumator goala pe trei sferturi. Se aseza la masa si sorbi zgomotos din halba, starnind hohote de raz din partea comesenilor, obisnuiti cu astfel de gesturi.
Din coltul opus Dragne striga catre ospatar. Da-i o ciorba din partea mea. Si un whisky de la mine, strigai si eu. Dupa ce consuma la foc automat ciorba, Caniu sorbi dintr-o inghititura si whisky-ul, apoi se lasa pe spate. Hai, ma, care mai dai un rand, ca ma grabesc!

Javra ordinară plângea (Vania)
Javra ordinară plângea. Sinistra lui metresă întrebă pe dată: „Nu-i bun whisky-ul?” Trăgându-şi mucii, javra îngăimă: „Ba da, însă mă simt mustrat de conştiinţă!” „A, doar atât?… Las’ că-ţi trece după încă un pahar!” Totuşi, petrecerea continuă într-o atmosferă destul de posomorâtă.

după deadline
Paharul de whisky (Ion Toma Ionescu)
Bunicul trebuia să plece la cer. Aşteptând luntrea, verifica din listă cu îngerul obiectele necesare călătoriei: carnetul de însemnări,bănuţul de argint,tabacherea,paharul de whisky şi fotografia aia îngălbenită a bunicii cu calul în faţa prispei mâncându-i din palmă covrigi de Buzău. Şi dintr- dată se lumină ieşind din buimăceală,uitase gheaţa. Cum să tainească în Poartă cu “sfântul”,fără gheaţă-n pahar?!Venise şi Caron,să mai aştepte,ne-ntoarcem după gheaţă.După gheaţă,fruntea nu mai ardea. Dispăruse şi negura.Ar fi vrut un whisky.

Proces tehnologic (Călin)
„Un whisky, păpuşă, cu gheaţă!”. Cheliosul privi adânc în decolteul femeii, apoi îşi potrivi palma pe fundul ei.
„… şi un whisky d-ăla bun”, recită „Păpuşa”, un minut mai târziu, făcând cu ochiul. Barmanul destupă sticla din lada specială, umplu paharul cu cuburi de gheaţă, apoi turnă licoarea.
La fabrica de „speciale din garaj” tocmai sosiseră doi saci de prafuri portocalii din care Mişu Treflă apucase să amestece jumătate şi acum mai învârtea niţel în oală. Alături, sticle gata să fie umplute, la capătul procesului tehnologic.

Inainte si dupa (Anca Vrînceanu)
Laura picura cativa stropi de whisky intr-unul din cele doua pahare de pe masa dupa ultimul scartait al usii. In camera a ramas o atmosfera de liniste dupa o noapte atat de incarcata emotional. Inima se zbate sa iasa din piept. Trebuie sa faca ordine inainte de sosirea sotului din delegatie. Fata se umbri de un suras la gandul amestecului de izuri dintre wiskiul degajat in camera si mirosul de parfum de dama din camasa sotului. Razbunarea si ultima inghititura de whisky au stins ura ce o macina.

PRECIZARE.
PA-ul scris de LePetitPrince, Nimic nu se compară…, are fix 500 de semne, deci va primi bonusul special 😉
De asemenea, Haiku (autor: Dan), Gustul de plosnită al libertătii (dragoselu), Regăsire (Simion Cristian), Hoinar (LeeDee P) si Înainte si după (Anca Vrînceanu) au fix 500 de semne si vor primi bonusul special.

În fine, PA-ul lui starsgates are 613 semne, iar cel al gabrielei 589, iar Paharul de whisky (Ion Toma Ionescu) şi Proces tehnologic (Călin) au venit după deadline, deci nu pot intra în poll… 😦

14/10/2010

Sat de munte, cu abur

Iau ca pe o frumoasă provocare fotografia noii noastre prietene, Daiana, si vă arăt si eu o fotografie în care ceata, aburul, reprezintă personajul principal. O fotografie de Remus Suciu.

 

Un sat la poale de munte

Sat aflat la poale de munte, fotografiat de Remus Suciu

 

13/10/2010

Dan câstigă cu Safari

Votarea PA-urilor de weekend s-a încheiat. Au fost 87 de voturi (dar trebuie să tinem cont de faptul că fiecare utilizator a avut dreptul la cinci voturi). Cele mai multe le-a „încasat” un text semnat de Dan, „Safari” (26 de voturi).

Iată-l:

Safari
În câteva minute, norii puhavi acoperiseră complet soarele. Anthony Jr. închise fereastra şi îşi turnă încă o doză dublă. Se tolăni în fotoliu, concentrându-şi privirea pe singurul tablou din încăpere; de acolo îl privea victorios bunicul matern, Nick Adams (exact, e vorba de acel Nick! – personajul lui Hemingway nu era fictiv), mândru de istoria în care o implicase şi pe firava Helen. “Un whisky bun aduce cu el şi poveşti nemaiauzite…” aşa începea el mereu povestea acelui safari cu happy-end.

Locul al doilea a fost obtinut de PA-ul lui dragoselu (8 voturi):

Incident la granita Republicii Masculine
“Sergent Notits, raportez! Azi-noapte patrulam in No Ma’am land, cand observ o turma de afrodite furisandu-se sub camuflajul tufelor de yucca. Le-am somat ca am flinta lunga, au ras. Cand le-am zis ca are doua tevi, au ezitat o clipa, apoi au izbucnit in hohote. M-am enervat rau, am tras in plin si-am rapus imigranta dracului! Dar restul au scapat, damn!”. “Vin de la popota, e plin de ele, au dat iama in provizii! La naiba, sa le vezi cum arata! Ai impuscat un pui, baiete…” e scarbit maiorul Gay.

În fine, pe locul al treilea a fost PA-ul lui Cristian Dima (7 voturi):

Traficantul…
Era o zi toridă şi soarele trimitea necontenit săgeţi de jăratec pe pământul însetat de o ploaie îndelung aşteptată. La liziera pădurii, unde m-am retras pentru un strop de răcoare, îl văzui ieșind dintr-un nor de praf cu prada în spinare. Mirosul pulberii de puşcă se simţi intens şi usturător, dar ea nu avu nici o urmă sângerie. Se folosi de armă doar pentru a o speria prinzînd-o înainte de a leşina. O aşeză pe aripa maşinii şi sub amenințarea armei mă obligă să îl pozez pentru a avea o dovadă când va cere recompensa.

Îi felicit cu mare plăcere pe toti trei!. Vă felicit si vă multumesc tuturor celor care ati scris si tuturor celor care ati votat.

Acum să trecem la alte lucruri importante. Asa cum am zis, de mâine începe un nou concurs de proză arhiscurtă. Abia astept să anunt tema concursului, aleasă din PA-ul câstigător!

Găsiti aici regulamentul concursului (vor fi câteva modificari la partea de jurizare si la cea de atribuire a punctelor din clasamentul general).

Vă rog, dati sfară-n tară!

12/10/2010

Cinci săptămâni în palon

Vă anunt, dragi prieteni, că joi va începe un nou concurs de proza arhiscurtă. Concursul va dura fix cinci săptămâni si va avea 7-10 etape. Tema fiecarei etape e o surpriză si pentru mine. Voi proceda asa: tema nr. 1 va fi un cuvânt (sau o expresie care-mi place) din PA-ul care a câstigat concursul PA-uri de weekend. Tema nr. 2 va fi aleasă în functie de PA-ul care a castigat etapa nr. 1. Si tot asa.

Voi reveni cu detalii despre jurizare. Deocamdată, vă zic: notati-vă ziua de joi, când începe noul concurs de PA-uri „Cinci săptămâni în palon”.

UPDATE. Regulament.

Participantii trebuie să scrie texte de 500 de semne (dar nu mai lungi de 550 de semne!), pe tema propusă. Oricine poate participa (regulamentul încurajează înscrierea în concurs si pe pacursul desfăsurării acestuia, iar sistemul de bonusuri deschide calea spre locul întâi oricui scrie bine si îsi promovează eficient textele).

Jurizarea va fi făcută printr-un sondaj cu variante multiple care va avea valabilitate de 24 de ore. Pe baza voturilor dumneavoastră (si a prietenilor dumneavoastră) va fi alcătuit un clasament de etapă.

În functie de pozitia PA-urilor în clasamentul de etapă, autorii lor vor primi puncte pentru clasamentul general, după cum urmează:

Locul 1 – 10p
Locul 2 – 8p
Locul 3 – 7p
Locul 4 – 5p
Locul 5 – 4p
Locul 6 – 3p
Locurile 7 si celelalte (dacă au primit cel putin 1 vot): – 2p

PA-urile care nu au primit voturi si PA-urile scrise după deadline: – 1p
Bonusuri.
PA-urile care primesc între 10 si 19 voturi aduc autorului un bonus de 1p în clasamentul general.
PA-urile care primesc între 20 si 29 de voturi aduc autorului un bonus de 2p în clasamentul general.
PA-urile care primesc între 30 si 39 de voturi aduc autorului un bonus de 3p în clasamentul general.
PA-urile care primesc între 40 si 49 de voturi aduc autorului un bonus de 4p în clasamentul general.
PA-urile care primesc între 50 si 59 de voturi aduc autorului un bonus de 5p în clasamentul general.
S.a.m.d. (ati prins ideea)

Bonus special.
PA-urile care au fix 500 de semne (incluzând litere si spatii si respectând clauza gramaticală) îi aduc autorului 1p în clasamentul general.

Autorul mai multor PA-uri punctează în clasamentul general pentru un singur PA, oricâte ar fi scris, respectiv pentru cel mai bine plasat în clasamentul de etapă. Dacă textele lui adună însă mai multe bonusuri, acestea se cumulează.

Durata.
Concursul va dura fix cinci săptămâni, până în data de 17 noiembrie 2010.

Premii.
Deocamdată pot să promit doar promovarea (după puteri) a PA-urilor celor mai reusite, inclusiv prin urcarea lor în Casa PA. Castigătorul concursului va beneficia de promovarea blogului, timp de o săptămână.

NOTĂ.
Dincolo de voia bună pe care vreau s-o împărtăsim cu totii si dincolo de provocarea literară, doresc, (si) prin acest concurs, să promovez proza arhiscurtă (probabil cel mai adevcat gen literar pentru blogosferă). Voi aprecia, deci, orice gest si orice efort veti face cu totii pentru popularizarea concursului si a prozei arhiscurte.

Sper să-i intereseze pe cât mai multi, inclusiv pe
Mircea Popescu, Vania, Lady A, Alin Fumurescu, Simion Cristian, Dan, Carmen Negoiţă, gabriela, geocer, Ion Toma Ionescu, amby, dragoselu, Cercul, Aditzzu, Călin, Roxana Soare, Alex Mazilu, Leo, Paul Gabor, ajnanina, Caligul, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince, Ioan Bistriteanul, starsgates, Cristian Dima, Doina Popescu, Geanina, Ioana, Laura Driha, Serafim, daurel, Anamaria Deleanu, Emilia, LeeDee P., Mariana, Petra, Sictireli, Anca Vrinceanu, Adela Onete, Strumfita cu esarfa.

Etichete: , , ,
12/10/2010

Alegeti PA-ul de weekend

Dragii mei,
M-a bucurat pofta voastră de a scrie PA-uri. E drept, si fotografia-temă a fost foaaarte generoasă. Acum am zis că ar fi interesant să le alegem pe cele mai bune. Ca să facem asta, împreună, vă rog să votati în tabelul-sondaj de mai jos. Fiecare are dreptul să voteze, o singură dată, maximum 5 PA-uri (altfel spus, este un sondaj cu răspunsuri multiple).
Atentie, aveti la dispozitie 24 de ore pentru vot!

P.S. Găsiti aici toate PA-urile.

În atentia celor care au avut bunăvointa să scrie texte pornind de la fotografia cu pricina: (Mircea Popescu, Vania, Lady A, Alin Fumurescu, Simion Cristian, Dan, Carmen Negoiţă, gabriela, geocer, Ion Toma Ionescu, amby, dragoselu, Cercul, Aditzzu, Călin, Roxana Soare, Alex Mazilu.
Sfat: chemati-vă prietenii să vă voteze textele 😉

De asemenea, în atentia clasicilor autori de PA-uri: Leo, Paul Gabor, ajnanina, Caligul, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince, Ioan Bistriteanul, starsgates, Cristian Dima, Doina Popescu, Geanina, Ioana, Laura Driha, Serafim, daurel, Anamaria Deleanu, Emilia, LeeDee P., Mariana, Petra, Sictireli, Anca Vrinceanu, Adela Onete, Strumfita cu esarfa.

NOTĂ. Textul lui Mircea Popescu n-a intrat în acest poll întrucât nu a fost un text original.

Etichete: , , ,
08/10/2010

Proză arhiscurtă de weekend

Încet-încet, au început să apară PA-uri, semn că provocarea de weekend v-a interesat, cât de cât.

Iată, în ordinea numerelor de pe tricou:

Porneam cu roua-n picioare
Mânaţi de diverse interese, bani, trafic ori amândouă, diverşi băieţi care se cred şmecheraşi încearcă diverse tehnici de manipulare. Şi cum oamenii nu sunt proşti şi îi intuesc jocul, şmecheraşul intră în panică. Se repede să dea o corecţie celui care s-a apropiat cel mai mult de buba care-l doare. Metoda pumnului în gură nu este nouă şi de moralitate şi fair-play n-a auzit. Beţia traficului i-a şters demult astfel de noţiuni, aceasta în cazul în care le-a posedat cândva.
Ce a însemnat această experienţă pentru mine? (Mircea Popescu)

Negreşit, vine pentru fiecare
Negreşit, vine pentru fiecare o vreme când patul este ca tăblăria unui camion încinsă sub soarele câmpiei, în care tinere despuiate zadarnic s-ar cuibări, reprezentând un adaos nu neapărat necesar! Fireşte, răsucindu-ne prin rufărie va trebui să ne ocupăm vremea cu ceva, mai cu seamă că nopţile tind să se alungească, astfel că vom vâna idei pitulate prin unghere, despuiate şi ele de imagini. Altfel zicând, ne vom trece ceasurile de beznă cu abstracţii, mimând diurn potenţa, în sensul că ar mai fi rămas ceva în noi susceptibil de-a fi viu. (Vania)

Se simtea gazela lui
Se simtea gazela lui. Ranita, intinsa pe caroseria fierbinte, atarna asa cum ii placea sa-l simta, se daruia. Isi simtea sanii grei, iar dorinta urca. Ce mai conta? Un brat se lipise de piciorul protejat de cizma si incerca sa-l incalzeasca. Ar fi vrut sa-i simta mana. Unde?
Fixase trepiedul, potrivise obiectivul si astepta alaturi de vanatul lui. O alergase mult. Merita. Mai conta ceva? Poate nu asa de mult soare, doar ceva mai mult intuneric. Avea nevoie sa-si devoreze prada in liniste.(Lady A)

Caznitul si umbra
…ne-am caznit sa sarim din copacul instinctelor. Ne-am caznit sa sarim peste propriile umbre. Am nascocit bronzul si fierul si otelul, pusca si masina, feminsimul si drepturile omului. Ne-am scos cu psihanaliza subcontientul la lumina si ne-am simtit bine. Piticii erau pe masa si aratau atat de frumos sub soarele Africii incat am simtit nevoia sa-i fotografiam. Usor n-a fost, atata din punct de vedere cat si. Asa ne-am caznit o vreme, el sa ma lege, eu sa-I arat cum se tine pusca. Pe urma, soarele a intrat in nori. Degeaba. Tabla masinii aleia frigea deja ca dracu’. (Alin Fumurescu)

În viaţa de zi cu zi vâna animale mici
În viaţa de zi cu zi vâna animale mici, bineînţeles nu se codea atunci când în cătarea armei se ivea câte un animal mare, solemn şi cu blana frumos lucitoare.
Azi norocul i-a surâs: un superb exemplar a căzut lesne în capcană. Un calm teribil îi ţinea inima pe linia de plutire în timp ce simţurile se zbuciumau lăuntric, clocotind. O întrebare se chinuia să iasă la suprafaţă… S-o vindece şi s-o ţină în captivitate sau s-o elibereze cum etica vânătoreasca îi dicta?
După două ore arma încă fumega. (Simion Cristian)

Safari
În câteva minute, norii puhavi acoperiseră complet soarele. Anthony Jr. închise fereastra şi îşi turnă încă o doză dublă. Se tolăni în fotoliu, concentrându-şi privirea pe singurul tablou din încăpere; de acolo îl privea victorios bunicul matern, Nick Adams (exact, e vorba de acel Nick! – personajul lui Hemingway nu era fictiv), mândru de istoria în care o implicase şi pe firava Helen. „Un whisky bun aduce cu el şi poveşti nemaiauzite…” aşa începea el mereu povestea acelui safari cu happy-end. (Dan)

Încercase toată noaptea
Încercase toată noaptea să scape de bărbatul acela, ce o urmărise cu puşca la ochi, râvnind la ea ca un animal de pradă. Acum stătea întinsă pe caroseria maşinii lui, ca o victimă ce-şi aştepta jertfa finală. L-a văzut pregătind obiectivul camerei foto, pentru a imortaliza momentul ca să aibă cu ce să-şi facă colegii invidioşi, probabil şi ei la fel de aroganţi, mirosind a transpiraţie şi a praf de puşcă. Acum are de gând să-l lase să-şi trăiască iluzia victoriei. Data viitoare va avea ea grijă să inverseze rolurile. (Carmen Negoiţă)

Traficantul…
Era o zi toridă şi soarele trimitea necontenit săgeţi de jăratec pe pământul însetat de o ploaie îndelung aşteptată. La liziera pădurii, unde m-am retras pentru un strop de răcoare, îl văzui ieșind dintr-un nor de praf cu prada în spinare. Mirosul pulberii de puşcă se simţi intens şi usturător, dar ea nu avu nici o urmă sângerie. Se folosi de armă doar pentru a o speria prinzînd-o înainte de a leşina. O aşeză pe aripa maşinii şi sub amenințarea armei mă obligă să îl pozez pentru a avea o dovadă când va cere recompensa. (Cristian Dima)

vanatoarea e mai frumoasa
Vanatoarea s-a terminat in zori, dupa o noapte de urmariri si panda prin hatisuri. Miroase a moarte si a victorie, a zbatere si a truda. Animalul sta expus pe capota masinii, in lumina diminetii, etalandu-si ultimele clipe din efemera lui frumusete. Atat de ispititoare incat trebuia sa ii apartina lui. Viata a zburat printre ramurile padurii risipita de focul armei.Vanatorul comtempla cu mandrie vanatul si cu regret ca jocul s-a sfarsit. Vanatoarea e mult mai frumoasa decat prada! Razele soarelui scalda in lumina tabloul de final. (gabriela)

Pusca, masina si bambina
Ehei, ce vremuri domnule, ce vremuri! Pai cand intram eu in sat la volanul camionului Carpati, toate fatucele picau pe spate vazandu-ma. Uite-ma colea in poza. Vedeti ce bine aratam? Vedeti ce tantos stateam? Vedeti cum s-a intins fata aia pe aripa camionului? Si asta e printre cele mai uratele. Sa le fi vazut pe celelalte! Asa ca eu, cand ii aud pe astia cantand “Pusca si cureaua lata” dau cu caciula de pamant si le spun tuturor celor care ma asculta ca pentru mine s-ar potrivi o melodie de genul : “Pusca, masina si bambina”. (geocer)

Omul cu puşca se eliberase
Omul cu puşca se eliberase.Scăpase de frustrarea umilinţei. Atâtea nopţi eşuate în mângâieri sterile. Trupul ei devenise un sloi de gheaţă pe care mâinile lui îl şlefuiseră închizându-l apoi într-un chivot. Nu l-a putut ierta. Cum să-i ierţi neputinţa?! Acum trupul gol întins pe spate şi priponit în miezul zilei cu sfori,pe aripa camionului acolo unde purta şi vânatul cel rar în văzul lumii când se nimerea să împuşte vre-o căprioară rătăcită,trupul ei sărbătorea scăpat din zăgazuri singura lui victorie. (Ion Toma Ionescu)

La vanatoare
Chiar am crezut ca vorbeste serios fustangiul, cand m-a smuls cu noaptea-n cap din asternut si m-a tarat prin Padurea Bogatii dupa caprioare. Amarnic m-a inselat! Dupa cateva ore de cautari, am gasit caprioara intinsa goala pusca pe jeepul lui, legata fedeles. Era deja consumata, deci inutilizabila; mai era si viril nemernicul! Ba si statea mandru cu pusca-n mana langa ea! Atunci mi-am promis: criza, fie, bani de jeep n-am, da un far de-ala sa-l pun intre picioarele Ilenei tot iau! (amby)

Christine
Prezoane, bielete, cuzineti… Le invatasem mesterind zile intregi la garaj doar pentru ca Ea sa arate superb, doar pentru ca El, sotul meu, sa fie multumit. Din ziua in care am cumparat-o, totul s-a schimbat. Imparteam iubirea lui cu Ea. Am hotarat sa-l otravesc. Imediat ce l-am vazut cu spume la gura, mi-am dat intalnire cu Frank, iubitul meu din liceu, la rau. Ne-am iubit chiar acolo, dupa niste tufe, eram de acum libera. Am facut o singura mare greseala, am lasat-o pe Ea in drum, la vedere… (dragoselu)

Incident la granita Republicii Masculine
„Sergent Notits, raportez! Azi-noapte patrulam in No Ma’am land, cand observ o turma de afrodite furisandu-se sub camuflajul tufelor de yucca. Le-am somat ca am flinta lunga, au ras. Cand le-am zis ca are doua tevi, au ezitat o clipa, apoi au izbucnit in hohote. M-am enervat rau, am tras in plin si-am rapus imigranta dracului! Dar restul au scapat, damn!”. “Vin de la popota, e plin de ele, au dat iama in provizii! La naiba, sa le vezi cum arata! Ai impuscat un pui, baiete…” e scarbit maiorul Gay. (dragoselu)

Vanatorul vanat
Cat il mai sfidase! In toate serile in care incerca si el sa-i arate cat e de barbat, arzand cauciucul pe drumurile desfundate ale comunei, cu fruntea vanata de cucuie si spatele praf din cauza gropilor. Dar ea, nimic! Iesea cu suratele ei la poarta, sporovaind de-ale femeilor si facandu-se ca n-a vede, n-aude, n-a greul pamantului… Muierea, tot muiere! Lasa ca-ti vin eu de hac, sa-ti mai razi de mine!
– Cine-ti mai calca pantalonii acum, nataraule? (Cercul)

Fotoşopu’ fermecat
Nu ştiu exact de unde a luat imaginea căprioarei. Pe mine mă pozase mai dăunăzi, după o plimbare pe tarla, la speriat potârnichi. N-am să uit că m-a frecat vreo oră: cum să stau, cum să cadă lumina (să se potrivească totul, spunea într-una), cum să ţin puşca. L-am cam bodrogănit, dar, ca de obicei, l-am ascultat. Era, totuşi, Arhiducele meu.
Abia azi, când a apărut poza la gazetă, am înţeles la ce-i trebuise corpul meu. Dar, stau eu şi mă întreb, dacă a împuşcat căprioara, nu trebuia să fie şi sânge? (Aditzzu)

Ochi de urs
Tatal murise sfartecat, dar pustiul scapa doar cu o rana adanca langa ochi. Satenii i-au ajuns intr-un tarziu, dar Bestia fugise.
Viata i-a adus bucurii: o femeie superba, o slujba tihnita. Purta mereu ochelari fumurii, s-ascunda cicatricea. Bestia il chinuia insa, aparea noaptea, apoi disparea in neant. El se trezea urland.
De data asta ii aparu ziua. Bause cam mult si o vedea vag cum sta la soare, in gradina. Puse mana pe arma, desi bestia cazuta in genunchi il implora s-o recunoasca… (dragoselu)

Mândria omenească
Lui Sebi îi plăceau femeile. Îi plăceau mult. N-ascunsese asta niciodată. Avea, însă, un fix. Nu putea să se atingă de o femeie, oricât de grozavă ar fi fost ea, dacă n-avea degetele de la picioare corespunzătoare. Prima privire acolo o arunca, spre degetele de la picioarele femeii. Ar fi putut să se îndrăgostească de cineva încă de la prima vedere a degetelor de la picioare. Asa i-a căzut cu tronc actuala. Îi făcea el singur unghiile (tare o mai iubea!), apoi o scotea în lume s-o arate oricui a vrut să se uite. Si multi se uitau. (Călin)

Am primit si versiunea Roxanei 😉
Desen de Roxana Soare, care a răspuns provocării meleDesen de Roxana Soare

UPDATE.
Aici e contributia lui Alex Mazilu. Una de clasă, fireste.

08/10/2010

Provocare de weekend

Domnilor* si domnilor,
Asa cum am promis, am ceva pentru dumneavoastră. Am primit o provocare pe care o socot inetresantă, în cadrul unui concurs PAfoto din Pahico. Foarte pe scurt, trebuie să scriu un PA pornind de la fotografia de mai jos.
Cum cele mai interesante provocări nu trebuie să rămână neîmpărtăsite si cum ne pregătim de un nou concurs de proză arhiscurtă, socot că e nimerit să vă sugerez a vă încerca pana. Asadar, scrieti, vă rog, toti cei care vă încumetati, un PA (text de 500 de semne, plus minus 10%) inspirati de fotografia cu pricina. Ei?


Asta e fotografia. Propunerea a fost făcută în Pahico de dragoeslu. Fotografia provine de pe site-ul iFun.ru, dacă m-am prins eu bine. Ei nu stiu de unde au împrumutat-o.

*Bineînteles că provocarea e adresată, deopotrivă, autoarelor de PA-uri. Dar am tintit-o către domni fiindcă, se stie, le eram datori.

Lor, dar nu doar lor: Dan, Alin Fumurescu (sper că, printe ideile vânate, se va afla si una care să-i inspire cele 500 de semne), Paul Gabor (avem si mere, e sezon!), Caligul (sper ca Pătrascu să nu se mai răzgândească), Cristian Lisandru (când se întoarce de la piată), Ioan Bistriteanul (dacă are timp printre voturile la concursul de poezie), Melicovici, paulgsandu, Iulian Tănase, Cristian Dima (mi-a plăcut manifestul pentru iubire, cred că merge si unul de 500 de semne 😉 ), dAImon (aflat în căutarea unor bloguri ardelenesti – poate-l ajutati!), daurel (P.S. Vezi, de-aia am eu două bloguri, ăsta si celălalt),Flavius Obeadă, Nea Costache, Serafim, Vania (nu mai ai scăpare!), geocer (că se gată TIB-ul), Mircea Popescu, Sictireli, Simion Cristian

Mi-ar plăcea dacă Roxana ar intrepretea si ea fotografia, în stilu-i inconfundabil ;). Si sunt curios cum ar ilustra Alex, Sorin si Remus ideea de mai sus.

P.S. Dacă am omis pe cineva, a fost fiindcă nu sunt deloc perfect. Dimpotrivă.

30/09/2010

Mreana lui Sorin Stanciu

Stiti deja că Sorin Stanciu e mare pescar (am tot amânat să vă povesetsc tărăsenia noastră cu pestii…).
Dar e mai mare fotograf. Ieri mi-a trimis fotografia de mai jos. A zis, apoi, că se grăbeste să plece din nou la gârlă (cred că pescuieste pe Mures; eu asa as face dacă as locui în Arad).

Natură moartă cu mreană si ardei iute într-un vas de plastic. Foto: Sorin Stanciu

29/09/2010

Frumusetea detunată într-o fotografie

Ieri, Remus Suciu m-a dat gata din nou. Am văzut fotografiile de la Detunata, judetul Alba. Locuri cu adevărat extraordinare, ca multe altele din tara asta prea greu încercată. Ajunge o viată de om pentru a le vedea pe toate?

Coloanele de bazalt de la Detunatele, judetul Alba, fotografiate de Remus Suciu.
Click pe foto pentru imagine mărită!

Reportajul lui Ciprian Iancu îl găsiti în Evz.

27/09/2010

Festivalul dacilor din Muntii Orăstiei

Am primit de la Remus Suciu niste fotografii excelente, făcute la Dac Fest, un festival care a avut loc în weekend la Costesti, în Muntii Orăstiei. O actiune care vine pe linia învătării faptului că au fost unii pe aici, dacii, cu mult timp înainte. Încurajez aceste initiative, atunci când nu se sare calul si nu se dă în nationalisme ridicole.

Fotografie făcută de Remus Suciu la Costesti, în Muntii Orăstiei, cu ocazia primei editii a festivalului Dac Fest. Pe blogul lui Remus găsiti mai multe fotografii. Merită!
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Dacă doriti să aflati mai multe despre festival, vă recomand textul publicat de Ciprian Iancu în EVZ.

24/09/2010

Grupul de bloguri în versuri

Încerc să fac un obicei din a aduce aici versuri culese de prin blogurile dragi mie (aflate în blogroll).

Am găsit la Leo trei strofe dedicate unei gazele. Citez:
„De ce mă zgudui când păşeşti ?
Nu simţi podeaua cum vibrează ?”

În replică, LePetitPrince scrie o poezioară despre partenerul de joacă:
„Are limba ascutita
Si o minte impletita
Intr-un fel care imi place.”

Adela îi spune la multi ani copilului ei, asa cum o mamă-poet poate să spună: în versuri îndărătul cărora stii că se află trăiri profunde. Citez:
„Când te-am născut,
m-am abonat la viitor.
Necondiţionat.”

Răzvan Tupa reproduce un poem afirmativ , care, aflu, l-a supărat pe un administrator de site literar (într-o zi). Dati click să vedeti despre ce e vorba.

La Dorul Emanuel intrăm ca într-o sală-viată de cinema. Citez:
„uneori fiebinţeala din piept ne mistuie
ca o eşarfă legată în jurul inimii”

La A.Dama găsesc versuri de Samuil Mitra:
„În Palma Ta, cu păru-n vânt
Alerg ca un copil uitând
Că sunt nimic şi-am fost flămând
Când Tu mi-ai tălmăcit iertarea.”

Ion Bistriteanul scrie un poem despre Nichita, Eminescu si premiul Nobel (incitant!):
„În rai şi în iad se citesc poeme cu voce scăzută
Să nu tulbure fîlfîiri să nu stingă flame

Uneori marele premiu e o excursie
All inclusive.”

N-o uitati pe Cristina, cu al ei artist:
„sunt un artist nebun de drama de a nu avea nici un talent
un pictor cu-o pensula tocita, un scriitor fara o rima”

Anca are un poem proaspăt:
„Ea mi-a aratat aerul
ce-i imbraca aproapele
Ea a strigat cu limba de moarte
sa-l sufoc in respirarea mea
Ea era frumoasa si nerabdatoare
Si imi tivea panzele neincepute
Tesute cu dragoste intre coastele tatei
Ea m-a daruit
Mormantului meu cu baldachin…”
(EA)

Cristian Lisandru e prizonier:
„în visele mele
se luptă două armate
miroase a fum
sar scântei
săbiile lovesc…”

Si, desigur, vă invit să recitit Noptile virgineaninei 😛

P.S. Ioan Bistriteanul anunta un concurs de poezie, dar nu dă încă amănunte, ca să ne perpelească nitel.

21/09/2010

Care mireasa a fost trântită cel mai izbutit?

Am pornit un concurs PAfoto în Pahico. I-am provocat pe colegii mei de acolo să scrie despre Mireasa trântită în iarbă. S-au ivit câteva PA-uri foarte faine. Un pretext excelent ca să mai exersăm votarea în poll 😉

Asadar, iată textele:

Clarvazatoarea oarba
„Pasarica! Pasarica!” zbiara ca iesiti din minti nuntasii, dand buluc pe pajiste si culcand sub pantofii noi, sarbatoresti, plante rare de Oceania ce abia mijesc in perioada asta a anului. „E mamifer, nu pasarica, deoarece naste puiuti vii si-i hraneste cu laptic” isi tuguie boticul mireasa, varandu-si si mai zdravan mana pana la cot in vizuina cartitei, animal despre a carui mama stie ea de pe internet ca scoate argintul viu, lecuieste de bautura, apropie iubitul de iubita si face spor in casa.

Splendoare în iarbă
De mică i-a plăcut să plonjeze în iarba proaspăt cosită. Lângă satul bunicilor, în copilărie, dimineaţa, cu firele scurte de iarbă încărcate de rouă, sau seara, după câte o ploaie scurtă de vară, se arunca înainte pe covorul verde. Nu-i păsa că bunicii mereu o certau că-şi uda rochiţa. Sau că, uneori, îşi mai julea genunchii. Plăcerea era prea mare.
Şi ce dacă au trecut ani de atunci şi azi deja se căsătoreşte? În adâncul ei era tot copila din satul bunicilor iar iarba era tot verde.

Versace la mana a doua
O gargarita se catara cu spor pe o frunza de papadie, mangaiata de razele soarelui. Insa linistea gradinii fu tulburata de alaiul de oameni, care o urmareau pe tanara imbracata in alb.
– Uite aici vreau! chicoti mireasa, tolanindu-se pe jos si strivind sarmana gargarita. Sa vada „ginitorii” lui Giuliano ca, desi am un copil din flori sunt inca verde.
– Mda…. verde de paris, mormai fotograful, tragand-o in cadrul ce avea sa-i ateste „prospetimea naturala”.

Fanteziile unui ochi de sticlă
Sunt un ochi de tigru molatec, din plastic şi sticlă, pândind cu soarele-n spate. Văd alb, văd verde, văd ce se ascunde în iarbă. De-aş avea şi alte simţuri înafara privirii, poate c-aş amuşina parfum ori doar otavă; poate-aş auzi râsete şi plescăituri şi buze linse. Dar sunt doar un ochi de sticlă, un tigru de plastic negru, tolănit în palme, clipind scurt; un mecanism complicat al unei fantezii prinse într-un cadru verde, lipsit de importanţă.

Mireasa trântită în cârciumă*

P.S. Mai există cel putin încă un PA scris în Pahico, dar autorul lui m-a rugat să nu-l aduc pe blog. Ceilalti n-au zis nimic despre asta, asa că… 😉 Dacă însă vor fi proteste, vă veti da seama
*Nu trebuia să trec acest text în poll, că stiti autorul…

%d blogeri au apreciat asta: