Posts tagged ‘Mirări’

22/05/2017

Din biroul alăturat se aud zgomote ciudate

Din biroul alăturat se aud zgomote ciudate: scaune scârțâind, pereți scârțâind, hârtii foșnind, zgomot de cești, voci în șoaptă, cu câte un ton mai ridicat, uși închise cu sfială. Pe sub ușa înaltă, albă, închisă, se strecoară o lumină albastră, care poartă toate aceste zgomote. Din câte știu, nu e nimeni dincolo.

read more »

Etichete:
02/02/2015

Ce-a ales câinele-filozof: mahalaua sau New York-ul?

Câinele care a avut de ales între New York şi o străduţă bucureşteană. Foto: Călin Hera

Câinele care a avut de ales între New York şi o străduţă bucureşteană. Foto: Călin Hera

Am fost întrebat, Carmen m-a întrebat, ce a făcut câinele dintr-o fotografie pe care am postat-o pe acest blog într-o Miercure fără Cuvinte. Iată faptele (mai jos).

read more »

21/01/2015

Copaci flămânzi, ochioşi, aparte sau pur şi simplu pofticioşi

Fantoma din Herăstrău. Foto: Călin Hera

Fantoma din Herăstrău. Foto: Călin Hera

Am un comentariu la postarea din Miercurea fără cuvinte de ieri: de-a lungul timpului am văzut şi fotografiat numeroşi copaci flămânzi, ochioşi, unii aparte, alţii pur şi simplu pofticioşi.

read more »

22/07/2014

Incredibilele întâmplări ale prietenilor mei, de care aflu graţie domnului Facebook

Telefonul lui Daniel, localizat cu precizie

Telefonul lui Daniel, localizat cu precizie

Înainte chiar de cafeaua de dimineaţă am făcut ceva ce rareori fac: am dat o tură pe la câţiva amici vechi, cu care nu m-am mai văzut de multicel. Aşa am ajuns la Daniel P. şi, ce mai tura-vura, vă las să citiţi ce şi cum i s-a întâmplat. Poate discutăm un pic dup-aia.

read more »

11/07/2014

Când începe weekendul?

Cum e să ţi se ureze „weekend plăcut!” vineri dimineaţa, când eşti în drum spre birou?

read more »

Etichete:
06/06/2014

Un ziar vertical

Un ziar vertical: Austin. Aici, pus lângă un format clasic din România: revista Dilema Veche. Foto cu telefonul: Călin Hera

Un ziar vertical: Austin American Statesman. Aici, pus lângă un format clasic din România: revista Dilema Veche. Foto cu telefonul: Călin Hera

Atunci când Jurnalul naţional şi-a lansat un nou format de ziar, în urmă cu destul de mulţi ani, am zâmbit. Marius Tucă, cel care a venit cu găselniţa de a pune zilnic pe tarabe articole care nu sunt la zi, pentru a se proteja cumva (mă gândesc), a încercat să transforme o calitate fizică – raportul dintre lungime şi lăţime – în una morală. Cum raportul obţinut era vădit în favoarea uneia dintre laturi, ziarul lui a devenit „vertical”, preferând în acelaşi timp să se retragă, cum am spus, din cotidian, în favoarea scriiturii atemporale.

read more »

29/05/2014

Cu capul în nori

Dincolo de nori se întâmplă ceva. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din Bucureşti. Dincolo de nori se întâmplă ceva. Foto cu telefonul: Călin Hera

Eram la semafor, ascultam muzică şi am aruncat un ochi în sus.

read more »

25/05/2014

Am venit în Bucureşti. Din jurnalul unui om care scrie, fotografiază şi se miră

Graffiti oglindit într-un vagon şi familie ieşită la cules. Foto cu telefonul: Călin Hera

Graffiti oglindit într-un vagon şi familie ieşită la cules. Foto cu telefonul: Călin Hera

Să zicem că, mergând cu metroul, am găsit câteva foi de hârtie scrise de mână, mărunt. Iată ce scria:

„Am venit în Bucureşti. La Gara de Nord, mai precis. Am stat mai la sfârşit, să nu mă înghesui cu restul călătorilor, destul de puţini. Câteva peroane mai încolo, huiduieli, fluierături, camere de filmat.

read more »

03/04/2014

La filmare cu Adrian Sitaru şi o amintire cu Ilinca Goia

Fotografie de la filmările pentru spotul Festivalului Filmului European, ediţia 2014. Foto cu telefonul: Călin Hera

Fotografie de la filmările pentru spotul Festivalului Filmului European, ediţia 2014. Foto cu telefonul: Călin Hera

Prima filmare la care am luat parte a avut loc cu foarte mult timp în urmă. Prin 1991-1992, dacă nu mă înşel rău. Era un proiect al unor studenţi la IATC. Mi-o amintesc doar pe Ilinca Goia. Am filmat în Gara de Nord, pe un peron, peronul 8, cred. Venea sau pleca un tren, şi cu el iubirea mea. Eu eram prietenul Ilincăi. Ne strângeam în braţe, ne pupam, cut. N-a durat mult, dar îmi amintesc şi acum. Multă vreme, Ilinca Goia a fost preferata mea. Mereu îmi venea să spun „O ştiu, am jucat împreună!”, dar n-am făcut-o. Ar fi fost exagerat :). A trecut destul timp încât să scot la iveală această amintire.

read more »

01/04/2014

1 Aprilie, Ziua Naţională a României

Propun, reponsabil, declararea zilei de 1 Aprilie ca zi liberă*, astfel încât lumea să stea acasă şi, dacă se poate, departe de Facebook. Pe mine au ajuns să mă plictisească păcălelile specifice, care de care mai ingenioase. Le accept doar pe ale copiilor aflaţi la vârsta inocenţei. Am zis!

* Sau, dacă nu, măcar s-o facem Zi Naţională, măcar să ştim o treabă!

 

Etichete: , ,
13/02/2014

655 de cuvinte despre Olimpiadă

Olimpiada Soci 2014. Imagine din timpul probei feminine de coborâre. Printrscreen după transmisia TVR

Olimpiada Soci 2014. Imagine din timpul probei feminine de coborâre. Printscreen după transmisia TVR

Am avut timp ieri să văd finala probei feminine la coborâre (Olimpiada de la Soci 2014 – am scris ceva dincolo). Mi se par uriaşe aceste evenimente, olimpiadele, campionatele mondiale, competiţiile sportive, concertele. Fac parte din vieţile noastre şi nu doar ca entertainment. Sunt prilejuri în care socializăm global. Sunt un fel de rugăciuni, spirale magice (dau acest exemplu pentru cei care îşi mai aduc aminte de Grig Bivolaru şi grupul lui, MISA)Ne exprimăm umanitatea, civilizaţia, luăm parte, deodată, la întâmplări ale speciei noastre. 

Când eram copil şi la înfăţişare, nu doar la minte (sic!), eram fascinat de

read more »

21/01/2014

Exerciţiu de supravieţuire. De la teambuilding la viaţă şi moarte

Imagine dintr-un autocar în care nişte oameni se întorc dintr-un temabuilding

Imagine dintr-un autocar în care nişte oameni se întorc dintr-un temabuilding

Într-un exerciţiu care sunt şanse mari să-ţi „pice” dacă participi la un teambuilding cu pretenţii psihologice eşti pus în situaţia în care tocmai s-a prăbuşit / a aterizat forţat avionul în care te afli. Ai supravieţuit, te afli, împreună cu epava şi alţi suprvieţuitori, într-un loc izolat (în mijlocul Oceanului / a unui deşert / în munţi) şi ţi se dă o listă de lucruri pe care le ai asupra ta şi ţi se cere să le ordonezi în ordinea în care consideri că-ţi sunt de cea mai mare trebuinţă. În funcţie de alegerile individuale şi de alegerea pe care o face, după negocieri, grupul în cai fost repartizat, psihologii trag nişte concluzii.

read more »

Etichete: ,
04/12/2013

Mâţa blândă ucide rău

veverita1 (1)

Vedere din Bucureşti (MFC). Animal care tocmai s-a înfruptat din alt animal. Scenă surprinsă (mai demult) în Muzeu Satului. Din veveriţă a rămas coada. Din mâţa blândă, instinctul. Foto: Călin Hera

veverita1

Vedere din Bucureşti (Muzeul Satului). Pisică neagră la final de lunch. În meniu: veveriţă în sânge şi blană. Foto: Călin Hera

29/11/2013

Ce-i trece prin cap lui Google atunci când îl întrebi ce e lerul

Ce arată Google dacă îl întrebi ce e lerul?

Ce arată Google dacă îl întrebi ce e lerul?

Constat că foarte multă lume caută în această perioadă să afle „Ce e lerul?” şi că Google afişează, ca al doilea răspuns, după definiţia din DEX, un articol de pe blogul meu. E drept, am făcut câteva minime cercetări în urmă cu trei ani, am publicat acel articol (Ce e lerul? Leru-i ler), care a adus câteva comentarii, unele foarte-foarte interesante, a generat alte câteva articole pe diverse bloguri, dar problema, iată, nu e tranşată definitiv. Am zis să menţionez.

read more »

Etichete: , ,
28/11/2013

Să-mi faci complimente azi

Să-mi faci complimente azi, fiindcă îmi place cum m-am îmbrăcat. Abia atunci, când am auzit replica, m-am uitat mai bine la tânăra care vorbea la telefon. Era înaltă, avea părul lung, pantaloni negri, cu cizme trase pe deasupra, şi un cardigan gri. O vestimentaţie care nu ieşea în evidenţă. Fascinantă era încântarea din ochii ei și asta o făcea să strălucească. Părea mulţumită. 

read more »

11/11/2013

Mirarea de luni dimineaţa. „D” de la ce vrei tu

Litera D, diferite fonturi (alese de Călin Hera)

Litera D, diferite fonturi (alese de Călin Hera)

Dacă nu ia toată lumea ore de dicţie, se poate întâmpla ca, uneori, să ţi se spună una şi să înţelegi alta – fără vina ta, fireşte. De aceea s-a inventat vorbitul pe litere, în special la telefon (distorsionează aparatele astea, ceva de speriat!). Cred că ar fi foarte interesant un studiu la care să participe telefoniste şi angajaţi ai diferitelor call center-uri, astfel încât să aflăm cam care e ponderea cuvintelor folosite de români atunci când vor să definească o literă. 

read more »

Etichete:
24/10/2013

Raport despre blogosferă. Fumi

Alin Fumuerscu, filosoful şi scriitorul, în timpul unei călătorii. De data asta, prin jungla amazoniană.

Alin Fumurescu, filosoful şi scriitorul, în timpul unei călătorii. De data asta, prin jungla amazoniană.

Astăzi este o zi aparte fiindcă vă vorbesc despre Fumi. Clipesc aproape cu cochetărie dacă mă întrebaţi de când îl cunosc. De când lumea? Răspuns corect!

Atunci când ai norocul să întâlneşti pe cineva care gândeşte ca tine şi chiar mai mult decât atât, care o minte iscoditoare şi neobosită

read more »

24/10/2013

Portretul unui naiv prin România

Aici eram într-un birou din Casa Presei (perioada timpurie Evz - Cornel Nistorescu). Oarecum foto-document pentru generaţiile care nu-şi imaginează  cum erau telefoanele celulare tip cărămidă de care să mai fi şi mândru :)

Aici eram într-un birou din Casa Presei (perioada timpurie Evz – Cornel Nistorescu). Oarecum foto-document pentru generaţiile care nu-şi imaginează cum erau telefoanele celulare tip cărămidă de care să mai fi şi mândru 🙂

Ce poţi face atunci când, om în toată firea, eşti încercat de oareşce emoţii (sau ce-or fi ele)? Poţi, de exemplu, purcede la a face mici şi nevinovate destăinuiri (fiindcă ai garda jos).

read more »

17/10/2013

Haiku în Piaţa Obor. Bijuteria dintr-un caiet de reporter

I-am rugat pe studenţii mei din anul II să îşi aleagă un loc prin care se vânzolesc mulţi oameni şi să îşi noteze ce văd acolo timp de 2-3 ore (exerciţiu de observaţie jurnalistică). Ieri am primit primele notiţe. Unul dintre ei, A.C., a scris telegrafic şi sec două pagini A4 cu precizie de videoclip. La un moment dat, spre final, am dat peste o bijuterie căreia i-aş putea spune ‘bijuteria dintr-un caiet de reporter’. Tânărul meu coleg a scris un haiku (aproape-aproape OK tehnic* – mai puţin primul vers; numărul de silabe e mai potrivit în varianta în lb. engleză), pe care îl redau fără comentarii suplimentare:

read more »

%d blogeri au apreciat asta: