Posts tagged ‘literatura’

20/11/2011

Cum şi-a vândut Filimon Dacia pe-o bere

Adunase bani la CEC, se înscrisese pe listă la Reşiţa (avea o pilă), primise Dacia după un an. O maşină galbenă. A iubit-o. În 1992 s-a făcut taximetrist. Erau totuna, el şi maşina. S-au adunat ceva bani, a pus instalaţie GPL, a moştenit via din Cadrilater, şi-a luat Opel. „Vinde-mi mie instalaţia”, i-a zis vărul Rică din Titu. „Ţi-o dau cu tot cu maşină”. S-au înţeles pentru 100 de euro. Pe drum, l-a oprit un poliţai. N-avea rovignetă. L-a costat trei milioane. Nuţule, s-a dus naibii suta aia de euro, dă şi tu o bere, i-a zis lu’ văru-său când a ajuns la Titu.

read more »

25/07/2011

Concurs serios (proză şi poezie)

Îmi face plăcere să vă anunţ că hyperliteratura (grupul despre care vă vorbeam zilele trecute) organizează un megaconcurs literar. Sunt două secţiuni: poezie şi roman (proza scurtă nu intră în discuţie, iar proza arhiscurtă nici atât…). Concursul e deschis doar pentru membrii comunităţii hyperliteratura (dar se poate înscrie oricine) care n-au publicat încă un volum propriu, iar premiul e publicarea pe hârtie a volumului, promovarea lui şi 6% din fiecare exemplar vândut. Mai multe detalii aici. Baftă!

19/07/2011

Jocuri live, în faţa blocului

Extraterestrul 239810022001.34jkldiu.99 fusese şef de promoţie la Academia de Extratereştri Perfecţi. Ştia tot despre tot. Putea să-şi ţină respiraţia timp de 59 de minute dacă-l scufundai cu capul într-un butoi cu bere rece la, să zicem, orele 14.00 într-o zi de iulie. Dar nu ştia să joace table. Învăţase bakgammon – nu l-ar fi bătut nici cel mai mare trişor din cartier, cu zarurile lui măsluite cu tot. Dar la table era altceva, pentru că în ecuaţia jocului intrau bretelele, chelia, burtica şi miştocăreala făcută de jucători şi de chibiţi.

read more »

17/07/2011

Amprentele domnului Lică

Dl. Lică nu se apleacă să ridice mărunţiş de pe jos. N-are o pensie grozavă, nu-i lenevos; n-o face din principiu: vor fi alţii mai amărâţi, cărora chiar le prind bine 10 bani. Dar azi a întors capul când i-a căzut o monedă din buzunar (primise rest). Era intrigat: n-auzise niciun zgomot. Ei bine, moneda pur şi simplu se înfipsese în asflatul topit, atât era de cald afară! Aşa şi-a dat seama dl. Lică de ce înaintează atât de anevoios, ca-ntr-un coşmar în care vrei să alergi, dar ceva te ţine. Măcar las amprente pe trotuar, se arată el optimist.

12/07/2011

Două categorii de oameni

Oamenii se împart, îşi spune dl. Lică, în două categorii mari şi late: cei care aruncă hârtia igienică în vasul de la veceu şi cei care folosesc (în acest scop) un coş de gunoi. Primii fie nu şi-au pus problema să ţină în casă hârtie igienică folosită, fie vânează snobisme şi le iau în râs. Cei din a doua categorie se iau în serios. Dacă-i întrebi cum stă treaba cu hârtia igienică şi de ce o aruncă la coş, îi poţi împărţi, în funcţie de răspuns, în două subcategorii: cei care dau din umeri şi cei care cred că li se poate înfunda veceul.

09/07/2011

Prada mea perfectă – versiune îmbunătăţită

Într-o (bună) vreme obişnuiam să aduc aici, în fiecare zi de sâmbătă, câte un poem. Mă şi disciplina chestia asta, mă isca. Aveam prieteni-cititori (Anca, de ex.) care veneau aici anume sâmbăta (în rest, nu prea).
Îmi pare rău că am pierdut acest obicei; dacă versurile nu-ţi vin, nu-ţi vin şi gata. E, dar şi când vin, dau năvală, să ai ce croşeta la ele două-trei luni. Nu-i vorbă, n-au venit încă, dar le simt dând târcoale.
În aşteptarea lor, am lucrat un pic la ceva mai vechi (dar nu foarte). Mai precis,

read more »

28/06/2011

Costache Caravană se întoarce

print screen după o căutare ciudată pe google; click pt imagine mărită!

Tare m-a binedispus, azi-dimineaţă, faptul că un necunoscut a ajuns pe acest blog căutând (via google) „roman istoric cu personaje ca ducu cel iute chirila zece cutite”. Am vrut să văd ce-a găsit. E mai sus.
Pe prima pagină, doar două referiri la romanele lui Ioan Dan. Cea de pe blogul meu (aici adusesem vorba) şi cea de pe blogul lui tzoanca. Unde am aflat un link pe care mă bucur să vi-l împărtăşesc. . Sunt probleme la diacritice (în ceea ce mă priveşte, cel puţin), dar e de reţinut! . Am găsit, tot acolo, versiunea cu diacritice OK!

Ca să cinstesc momentul aşa cum se cuvine, reiau pasajul „despre brânză” sugerat de tzoanca; e o capodoperă literară!

read more »

07/04/2011

Liviu şi Natalie Portman (via Ilarion)

Meciul a fost cum a fost, nu zic, dar mai mult mi-a plăcut discuţia din pauză.
Auzindu-l pe Ilarion, care primise liber la bere (şi el), ca în vremurile bune, parcă ai avea în faţă un copil cu burtică şi început de chelie. Şi ce-aţi vorbit? Despre femei, normal, a roşit (inexplicabil) Ilarion. Mai precis? Mai precis, fiecare a trebuit să mărturisească ceva. Și? Şi Liviu a zis că slăbiciunea lui sunt degetele de la picioarele femeilor. Poate să fie şi Natalie Portman; dacă lui nu-i plac degetele de la picioare, nici nu se mai uită mai sus.

NOTĂ. Acest text participă la etapa PAiul si bârna din cadrul concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret si, de asemenea, intră în seria Viata la bloc (aici sunt episoadele primului sezon, iar aici un index de personaje)

02/04/2011

Apucă mortul de picioare

apucă mortul de picioare
să-l aşezăm ca lumea în sicriu
e rece e ţeapăn (pare viu)
e ca un semn de exclamare

e suplu şi golit de electroni
ca o călătorie transaltantică
ca o noţiune de fizică cuantică
ca o tablă de şah fără pioni

şi deodată vine explozia
ca un fulger globular rostogolit pe parchet
vedeţi nu e nici urmă de regret
unde-s ţigările (meştere) nectarul ambrozia

01/04/2011

Cum să citeşti liniştit în metrou

Această prezentare necesită JavaScript.


Nu vi se pare că seamănă leit cele două statii de metrou?

Cel mai bine e să iei metroul de la capăt de linie: îţi poţi alege un scaun de la margine, astfel încât să reduci riscul ca vreun vecin să-ţi intre în perimetru. Călătorii mai experimentaţi ştiu să aleagă vagonul care opreşte la destinaţie exact în dreptul scărilor. De acum, doar două lucruri pot strica răstimpul de lectură: vreo bătrânică de la Piaţa Obor stând în picioare (ostentativ), respectiv staţia la care trebuie să cobori. Când cartea e prea captivanta, le ignori (nonşalant) pe amândouă.

NOTĂ. Acest PA participă la concursul de proză arhiscurtă AutoPArtret, etapa Ce oras frumos. Puteti să-l votati, aici.

21/03/2011

Sex, bere, meci

– Băieţii se întâlnesc la o bere, să vadă meciul.
– Ce meci?
– Bayern-Inter. Dar nu mă duc, vreau să stau cu tine, poate vedem un film, mai povestim, mai una-alta.
– Ei, du-te.
– Nuu. Adică, va fi un meci fain, nu zic.
Liviu e sincer când spune că preferă să stea cu ea. O săruta pe ceafă. În fine, una-alta.

Până la meci mai e un sfert de oră.
– Hai să mergem împreună.
– Mergi tu, eu oricum cred că mă culc, sunt obosită.
– Serios? Adică, nu te superi?
– Nu. Tu?
Cum naiba să mă supăr?, îşi zice Liviu. Sex, bere, meci. Viaţa e frumoasă, chiar şi la bloc.

NOTĂ.
Acest PA face parte din proiectul Viata la bloc. Găsiti aici textele primului sezon si aici un index de personaje.

16/03/2011

Sub papuc

Vecinul Ilarion probabil că a rămas fără after-shave; în urma lui se simte miros discret de spirt medicinal. Are obrazul neted ca faianţa din casa scării, râde (în sinea ei) Lory, apoi realizează că nu-i prea arde de râs. I-a plăcut de când s-a mutat aici de Ilarion, bărbat matur, cu un început de burtică (atât cât îi şade bine unui om cumsecade). I-a plăcut mai ales atunci când i se părea că bărbatul flirtează cu ea. Dar de-o vreme Ilarion pare alt om: în locul căutăturii misterioase are o privire de om fericit că e, din nou, sub papuc.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc
În lift cu Lory de la opt
Melcul H
Dormitorul lui Filimon
Am ales liftul cu parfum
Scara blocului (alt Ilarion)
Dl. Lică ia aer
Nu stiu ce oglindă
Telefonul de la ora opt
Portocala
Trabantul lui Mitică

Caut bonă
Al treilea infinit
El. Ea
În clăpari
Chipul

15/03/2011

Chipul

Prima oară văzuse un chip. Dar ce chip! L-a şi fotografiat. Dar în fotografie nu mai era atât de, cum să spun?, fermecător. A vrut să-l deseneze, dar s-a luat cu treaba şi, când îşi pregătise toate cele trebuincioase şi-şi luase o zi liberă special în acest scop, chipul se estompase. Ochii se lipiseră de gură, formând, împreună cu sprâncenele, altădată discrete, o pată mare, ca un ocean de pe o hartă medievală. Leon, zugravul, a rezolvat problema într-o după-amiază. Acum, tavanul e mai alb, mai banal. La ce să mai stai cu ochii în el?

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc
În lift cu Lory de la opt
Melcul H
Dormitorul lui Filimon
Am ales liftul cu parfum
Scara blocului (alt Ilarion)
Dl. Lică ia aer
Nu stiu ce oglindă
Telefonul de la ora opt
Portocala
Trabantul lui Mitică

Caut bonă
Al treilea infinit
El. Ea
În clăpari

14/03/2011

În clăpari

Când l-a lăsat experta PR, domnul inginer s-a apucat de citit. Când l-au lăsat genunchii, s-a gândit la sinucidere (nu mai putea cutreiera munţii). Apoi, s-a repliat. Şi-a mutat laptopul în rucsacul de tură, şi-a fixat cortul în parchet (menajera a dat cu aspiratorul, fără să se mire, ca o veritabilă profesionistă). A mers la birou cu şosete tehnice şi papucii de căţărat, a început să-şi prepare cafea la primus, lângă pervaz (colegilor li s-a părut cool). Abia când a coborât scările în clăpari tanti Ana l-a salutat un pic pieziş: cam bocănea.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc
În lift cu Lory de la opt
Melcul H
Dormitorul lui Filimon
Am ales liftul cu parfum
Scara blocului (alt Ilarion)
Dl. Lică ia aer
Nu stiu ce oglindă
Telefonul de la ora opt
Portocala
Trabantul lui Mitică

Caut bonă
Al treilea infinit
El. Ea

09/03/2011

Trabantul lui Mitică

Mitică nu-şi găseşte locul (de când e la pensie). Spre deosebire de dl. Lică, fost coleg la Fabrica de Ace, Biroul Control, refugiat în lectură, Mitică e evadat în Trabant. Opt ani a bibilit la el. Ajunsese să dea pe cauciucuri cu cremă de ghete neagră. Într-o zi, nevastă-sa i-a zis: ori Trabantul, ori eu. A vândut maşina (ulterior a aflat de clubul trabantiştilor). După trei luni şi-a luat un Matiz care luceşte acum aşa cum nu visa vreodată (dacă ar fi putut să viseze). Nevasta lui Mitică tace acum. Uneori, îl strigă la masă, de la geam.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc
În lift cu Lory de la opt
Melcul H
Dormitorul lui Filimon
Am ales liftul cu parfum
Scara blocului (alt Ilarion)
Dl. Lică ia aer
Nu stiu ce oglindă
Telefonul de la ora opt
Portocala

05/03/2011

Telefonul de la ora opt

Era o seară de joi. Venisem de la birou când a sunat telefonul. Pe vremea aia nu exista telefon mobil.
– Bună, ce mai faci?, mă întreabă o voce de femeie.
– Tocmai desfac o bere.
– Ştii cine sunt?
– Ai o voce foarte plăcută. Dar, mărturisesc: nu-mi dau seama.
– Dacă nu mă recunoşti, înseamnă că m-ai uitat, şi a închis.

Au trecut de atunci 12 ani. Între timp mi-am schimbat locuinţa şi numărul de telefon, m-am însurat, am doi copii şi, uneori, mă întreb cum ar fi fost dacă aş fi recunoscut-o.

NOTĂ.
Se întâmplă din nou… PA republicat.

02/03/2011

Scara blocului (alt Ilarion)

Ilarion locuia la doi. Cum liftul se strica zilnic, şi-a făcut o scară din lemn. Una lungă, zdravănă. A proptit-o de pervazul de la dormitor. Privit ca o ciudăţenie la început, omul la patru ace care cobora dimineaţa pe scara de lemn şi urca seara devenise o marcă a blocului T4. Când s-a mutat, Ilarion a vrut să-şi ia scara cu el, dar era prea lungă şi prea zdravănă, deci greu de transportat. Vecinii l-au asigurat că vor avea grijă de ea. I-au spus “scara blocului” şi au făcut-o gard. Un gard lung.

NOTĂ.
Acest PA este o republicare. Poate ultima.

01/03/2011

Am ales liftul cu parfum

Intru fără să sun la interfon, că usa grea e tinută deschisă de o cărămidă. Din cutiile postale se revarsă brosurile de la Billa. Un perete de culoare incertă poartă scrijelitura „Mue Vulpitza nebună”. Tati, ce înseamnă? Cineva a scăpat o sticultă de parfum în primul lift. Cineva a fumat în al doilea. Îl al aleg pe primul, care se blochează un pic, între etaje. Pe presul de lângă lift e Dixie, neagră si bleagă. După câtiva pasi, usa metalică pe care e scris numele meu. Descui si intru, ca după purgatoriu. Acum e bine.

NOTĂ.
Acest PA este o republicare. Îmi cer scuze că apelez la asta, n-am încotro zilele astea. Oricum, unele texte mai vechi sunt mai bune decât unele mai noi 😉

27/02/2011

Melcul H

Fetiţa cu ochi negri a cules un melc, unul micuţ. L-a pus în buzunar, cu gândul să-l ducă acasă. Dar pe drum s-a luat cu altele. Și-a amintit de melc abia după trei zile. Vietatea se cam uscase. În orice caz, cochilia sună a gol.
– Se odihneşte, a zis fetiţa.
A luat cochilia, a pus-o îndărătul unei uşiţe pe care e scris un H mare şi, când a venit de la joacă, i-a dat să mănânce trei fire de iarbă. De atunci, cineva ia zilnic iarba şi frunzuliţele, iar fetiţa e convinsă că melcul ei mănâncă de rupe. Atât că nu se prea mişcă.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc
În lift cu Lory de la opt

%d blogeri au apreciat asta: