Posts tagged ‘educatie’

29/10/2015

Acces instant la tot (recomandare europeană)

Lângă Muzeul Leopold, Viena, loc de întâlnire a imaginaţiei. Foto cu telefonul: Călin Hera

Lângă Muzeul Leopold, Viena, loc de întâlnire a imaginaţiei. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vestea bună este că Parlamentul European a votat o rezoluţie importantă pentru piaţa unică europeană a comunicaţiilor electronice, care implică, printre altele, eliminarea tarifelor de roaming în interiorul UE. Vom vorbi mai mult, vom naviga pe Internet încă şi mai lesne decât deja o făceam. Vom afla totul, instant. Internet la liber, ce poate fi mai bine? Mai bine decât atât e să ştim ce să facem cu acest neţărmurit acces la Tot. Şi să conştientizăm.

read more »

Reclame
Etichete: , , ,
21/09/2015

Cât de gratuit e învățământul din România

Vedere din București. Colț de rai al manualelor din fața magazinului Obor. Sursa: streetview / iulie 2014

Vedere din București. Colț de rai al manualelor din fața magazinului Obor. Sursa: streetview / iulie 2014

Kilometrul zero al manualelor școlare este zona din fața magazinului Obor, asta o știe tot bucureșteanul. Găsești în chioșcurile și tarabele de pe trotuar tot ce se poate găsi în materie de manuale școlare. Nu știu în alte anotimpuri cum e, în afara sezonului adică, dar la începutul toamnei afacerea prosperă. Ai zice că tot puiu’ de român e studios din cale-afară. Există cerere, există ofertă, toată lumea e fericită. Cel puțin la prima vedere.

read more »

11/07/2011

Scrisul de mână. Destinaţie de senzaţie

Panou publicitar (amplasat în Rond Baba Novac) pentru Sun Plaza, un mall din Bucureşti. FOTO: Călin Hera

Am întâmpinat dificultăţi să citesc din prima ce promovează ăştia. Apoi m-am prins: Sun Plaza e o destinaţie de senzaţie! Dar cine i-o fi învăţat să scrie în halul ăla litera „S”??? Dacă putem admite că există vreun font atât de idiot, mă întreb: oare de ce oare e, totuşi, folosit? Acest „S” seamănă, mai degrabă cu un „Z” de mână din scrisorile bunicilor sau cu un „G” mic de mână.

Să ne înţelegem: nu-s mânios ;). Dar mă mir. Dacă voiau să mă prindă, să descopăr printr-un exerciţiu minim de inteligenţă ce vrea să spună autorul, puteau s-o facă în fel şi chip, nu să inventeze litere (dar pun pariu că nu ăsta a fost scopul, să inventeze litere!).

read more »

29/11/2010

Cum gândesc chinezii

De ce scriu arabii de la dreapta la stânga? De ce au pierit cifrele romane? De ce folosesc rusii scrierea chirilică? Sau japonezii pe cea hieroglifică?

OK, poti să răspuzi că d-aia. Că asa au apucat. S.a.m.d.

Dar îndărătul tuturor acestor de ce-uri se află deprinderi culturale, feluri de a fi, civilizatii. Eu cred că-i poti întelege mult mai bine pe chinezi, de exemplu, stiind cum fac ei înmultirile. Aceeasi tablă a înmultirii, metode de calcul diferite, sisteme de gândirie diferite, oameni diferiti, aceasi Planetă. Mie-mi place că.

Cei care zâmbesc privind filmuletul de mai jos (desi epublicat de vreo doi ani, eu abia zilele trecute l-am văzut; gratie Laurei) sunt superficiali.

28/11/2010

Tabla înmulţirii

Nimic filosofic, cel puţin aşa, la o privire superficială, dar de bază. Am ales să fac acest tabel pentru uzul fiului meu. Printat, lipit pe birou. Cred că e mai bine să tragă cu ochiul (în timp, va ţine minte tabelul*; poate e şi asta o soluţie bună de învăţare a tablei înmulţirii; pe vremea mea se învăţa pe de rost, pur şi simplu).
Aduc tabelul şi pe blog, poate îi va mai folosi cuiva.

read more »

04/11/2010

Dreptul copiilor de a minti

Aflându-mă eu într-un grup de oameni care discuta despre una-alta, cineva a spus, la un moment dat, că niste tipi din Iasi au avut o idee super, pe care au implementat-o deja: carnetul de note electronic. Ce se întâmplă? Şcolarii îşi primesc notele şi pe computer, în paralel cu documentele clasice, iar părinţii primesc zilnic, pe telefoanele mobile, SMS-uri cu rezultatele copiilor (am citat dintr-un articol publicat în Evz).

Cei cu care vorbeam erau încântati că, atunci când moda va ajunge în Bucuresti, copiii lor nu isi vor mai putea ascunde notele – nu vor mai avea secrete fată de părintii lor (sau, măcar, situatia lor scolară va fi la liber pentru părintii atenti la tot si la toate).

Am o altă opinie. Eu cred în dreptul copiilor de a minti. Să ne întelegem: prefer, ca părinte, să stiu ce face copilul meu la scoală. Ideal e să discut cu el despre asta în fiecare zi. Nu ca un bau-bau. Trebuie să descoperim împreună plăcerea de a învăta, omenescul de a gresi. Trebuie, în acelasi timp, să accept că fiul meu si fiica mea au personalitati proprii. Nu sunt niste prelungiri ale mele.

Dacă eu, părintele lor, nu am reusit să le câstig încrederea, nu le pot fi prieten, atunci e vina mea. Dacă ei mă mint, o fac pentru că eu îi oblig să mă mintă. Copiii mei sunt perfecti, atunci când se nasc; pentru minusurile ulterioare eu am o vină importantă. Dacă ajung să fac politie cu copiii mei, s-a dus naibii toată legătura tată-fiu. Asa cred.

Etichete: , ,
%d blogeri au apreciat asta: