Posts tagged ‘Dl. Lică’

26/05/2017

Pisica aproape neagră și Ilarion aproape dumirit

O pisică. Foto: Călin Hera

Pisica aproape neagră și liniștită. Foto: Călin Hera

Pisica aproape neagră își întinde capul, pipăie aerul cu lăbuța dreaptă, se retrage. Dacă ai putea-o privi mai de aproape, ai vedea că tremură. Stă cocoțată de patru ore într-un nuc gros, la zece metri deasupra pământului, la baza unor crengi groase. Pare să nu știe cum a ajuns acolo și, cu siguranță, nu are nici cea mai mică idee cum să coboare. Habar n-are de credințele oamenilor conform cărora pisicile au șapte vieți și cad mereu în picioare.

read more »

Etichete: , ,
30/03/2017

Despre oameni

Fetiței îi strălucesc ochii. Pentru ea, mami și tati, care au luat-o de la grădiniță, înseamnă Universul. Pentru ei aleargă pe aleile din parc, pentru ei se răsfață, se simte domnișoară. Domnul Profesor trece, urmat de un grup mare de elevi, care-i sorb cuvintele. Se vede că i-a acaparat. Îl respectă, dar e mai mult decât atât. Respectă ceea ce le spune, ceea ce îi învață. Ceea ce înseamnă el pentru ei. Doi tineri merg mână-n mână. Se privesc în ochi. Se opresc. Se sărută cu poftă. Merg mai departe, se opresc iar. Își sunt unul altuia jumătatea. Așa simt, se jură că e așa. Toate aceste Lumi trec pe lângă dl. Lică, oprit în loc. Dl. Lică zâmbește și pleacă agale. Seara, la bere, tace, deși prietenul Ilarion îl tot întreabă una-alta. Într-un târziu, spune ca pentru sine: „Și totuși nimeni nu e de neînlocuit”.

Etichete:
21/03/2017

Discromat

Îmi plac ochii tăi verzi, s-au lipit de retinele mele, tocmai de aceea am eu ochii verzi acum, pentru că s-au lipit prea tare, pur și simplu nu-mi mai vine să clipesc atunci când ești lângă mine, nu vreau să pierd nici măcar o fracțiune de secundă, vreau să mă bucur de tot timpul în care te pot privi, în care văd cum îți cade părul pe umeri, cum ți se ridică ușor buza de sus (încă nu știu îndărătul cărui gând), cum bei apă. Îmi place să-ți văd luminițele din ochi, ochii tăi verzi. Ea îl ține de mână, îl privește dintr-o parte, își spune „Chiar că nu distinge culorile. Am ochii albaștri de când mă știu”, zâmbește în sinea ei (i se ridică imperceptibil buza de sus), înțelege.

read more »

Etichete:
16/03/2017

Bănuțul domnului cu barbă de trei zile

„Dă-mi un bănuț, conașule, să iau un covrig”, zice un domn scund, cu barbă de trei zile, albă, și șapcă proletară. Ilarion îi cumpără un covrig, i-l oferă. Domnul cu barbă de trei zile ia covrigul, îl pune într-o pungă de plastic, zice bogdaproste. Ilarion e luat prin surprindere. Îngaimă un „Să fie primit!” incomplet, nu știe nici el exact ce trebuie să spună. Dar nici n-are timp să-și dea seama, pentru că domnul cu barbă de trei zile rupe tăcerea: „Dă-mi un bănuț, conașule, să iau o plăcintă”.

read more »

Etichete: ,
14/03/2017

Bărbații chiar că nu înțeleg nimic

Când era fetiță, inventase un joc pe care băiețeii nu îl înțelegeau: „Da înseamnă nu și nu înseamnă da”. Ei i se părea destul de logic. În orice caz, foarte amuzant. I-a plăcut atât de mult acest joc încât l-a perfecționat continuu – domnișoară fiind sau, mai apoi, doamnă respectabilă. Ilarion, absolvent de Politehnică, a fost inițial fermecat de acest stil, care i se părea șic, dar a ajuns, în final, să fie exasperat. „Palpitant”, a fost comentariul sec al domnului Lică. Atât de sec încât Ilarion n-a înțeles dacă prietenul lui face mișto de el sau dimpotrivă.

Etichete: ,
13/03/2017

Înjurături în trafic. Poziția domnului Lică

Dl. Lică își conduce cu demnitate mașinuța. Așteaptă cuminte culoarea verde a semaforului, reduce viteza în apropierea intersecțiilor, cedează trecerea, pornește ștergătoarele de parbriz, ascultă radio RFI. Totul, ca la carte. Afară plouă. Câinește. Sens unic în centrul Bucureștiului, mașini parcate în spic. Un Ford de culoare închisă încearcă să fure o poziție din coloană, poziția domnului Lică.

read more »

Etichete:
01/01/2017

Visul secret al domnului Lică

Când era copil, dl. Lică abia aștepta să se facă mare, ca să stea treaz toată noaptea de Revelion, aidoma părinților și unchilor lui. Când s-a făcut mare, a trecut prin toate fazele: chefuri, beții, revelioane în gașcă (dl. Lică era tipu’ cu chitara), revelioane romantice, după care a urmat dorința de a se băga în pat cât mai repede. Cu Fosta, iar apoi singur. Acum, dl. Lică zice că anul trecut cel mai mult și mai mult i-a plăcut să trăiască pe acest blog ori pe Facebook, unde s-ar bucura să vă întâlnească și în 2017. Poate și într-o carte. Căci, vorba amicului Ilarion, anul se schimbă, dar năravul ba.

Etichete: ,
16/12/2016

Leacul lebedelor

Vedere din București. Conturul celei mai frumoase lebede albe din oraș. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Conturul celei mai frumoase lebede albe din oraș. Foto: Călin Hera

Când a conștientizat despărțirea ireversibilă de Fosta, dl. Lică și-a pus problema sinuciderii. N-a mărturisit nimănui acest lucru. Oricum, tăcuse zile în șir. Gândul de a termina cu tot și cu toate a durat 2-3 secunde (cât durează un gând), dar l-a înspăimântat. Ce naiba? Cât de prost să fiu?! A tras draperiile, a deschis ferestrele, a încuiat ușa în urma lui, a pornit motorul și s-a trezit din transă abia pe malul apei. O băltoacă. Și totuși, i s-a părut că a zărit o lebădă albă, clasică, maiestuoasă. Știa că n-are cum fi așa ceva acolo, a rămas convins că lebăda i-a cântat. Așa că s-a ridicat și a plecat. În alt oraș, în altă viață.

12/12/2016

Sebi are note proaste și un număr indecent de absențe la școală

Sebi are note proaste și un număr indecent de absențe la școală, ceea ce îl descumpănește pe Ilarion. „Noi nu eram așa”, îi spune domnului Lică în timpul tradiționalei beri de luni seara. Dl. Lică își privește prietenul cu mult drag: „Nu contează cum eram noi. Eram altcândva. Ai un copil bun. Bucură-te de fiecare clipă împreună cu el. Ajută-l, atât  cât poți, să își găsească drumul. Îl va găsi, fii pe pace, și va face cea mai bună alegere. Nu-l presa. Dar arată-i că îți pasă. Și caută împreună cu el”.

11/12/2016

Dl. Lică votează

Dl. Lică a votat la prima oră. Așa face mereu. E stilul domnului Lică. De obicei, dl. Lică îi votează pe ăia care nu ies. N-o face înadins, dar așa se întâmplă.

Etichete:
28/11/2016

Despre amurg

Întunericul intră hoțește în camera de zi a domnului Lică.

Etichete: ,
16/11/2016

Despre capriciile femeilor

Subiect vast, capriciile femeilor reprezintă o preocupare teoretică a distinsului domn Lică. Recent, a ajuns la o concluzie, pe care am căderea să v-o comunic și, firește, s-o supun dezbaterii (câtă va fi fiind ea).

read more »

Etichete: ,
01/10/2016

Dl. Lică și iubirea curcubeică

Dl. Lică a iubit-o mult pe Fosta. Foarte mult. Enorm. În fiecare zi o iubea mai mult decât în precedenta. Și Fosta îl iubea, îl adora. Învățaseră împreună ce e iubirea și erau fericiți. Pluteau. N-aveau nevoie nici de apă, nici de mâncare, nici să respire. Se respirau unul pe celălalt. Trăiau într-o esență a Iubirii. Fericiții de la scara C. Se vedea din satelit ceva ca o aură a iubirii țâșnind din cartierul lor. Ce-o fi curcubeul asta?, se întrebau oamenii de știintă mai tineri.

read more »

Etichete:
19/09/2016

Dl. Lică, iscodit de două doamne

Dl. Lică înoată lent, aproape cu încetinitorul. Nu se grăbește. N-are de ce. E în lumea lui. Din când în când, cele două doamne cu care împarte culoarul 1 se intersectează cu el sau îl depășesc. Dl. Lică are grijă să nu le încurce. Ele în schimb îl iscodesc (cu coada ochilor). Știu când vine, când pleacă, câte ture face. În sinea lor, așteaptă ca el să le întrebe ceva. În sinea lui, dl. Lică numără turele de bazin și se miră că altceva nu poate să gândească de la un capăt la altul al culoarului. O pauză care îi prinde bine.

Etichete:
01/09/2016

Despre atei și credincioși

„… Credința este o intuiție. Credincioșii nu știu. Nu cercetează. Ei cred. Asta îi ajută. Au un sprijin. Ateii nu au acest sprijin. Nu-i vorbă, au și ateii sprijinul lor. Ateii spun că se sprijină pe propriile lor picioare. E o aroganță. Una mai mare decât a credincioșilor, care cred că au mereu un spate, au ceva care îi ajută la nevoie, la care se roagă”.

read more »

Etichete:
19/08/2016

Cele două-trei clipe de uitare ale domnului Lică

E aproape târziu. Doamna Meri stă într-o rână, cu părul desfăcut, și se gândește la soțul decedat anul trecut. Sânii ei, eliberați de sutien, par de nestăvilit. Lor nu le pasă de soțul decedat. Ei sunt atenți la dl. Lică, venit în urmă cu o oră în apartamentul de la Scara B. Distinsul domn e descumpănit, ca unul care n-a mai văzut de multă vreme așa minune. Pentru o clipă, două sau trei, din mintea domnului Lică, ai cărui ochi strălucesc, dispare Fosta. Fără ca el să-și dea prea bine seama anume de ce.

Etichete:
18/08/2016

Dl. Lică se complică

În sufletul lui, dl. Lică e tânăr. În inima lui e o lipsă. În mușchii lui, încă nefleoșcăiți, e viață. Și dor. Dor de Fosta. Ar vrea să o strângă în brațe. S-o mângâie, s-o dezmierde. Să-i simtă buzele. Dl. Lică e și el om. Om bun, o știu toți vecinii. Iar Fosta e departe. E altundeva. În schimb, doamna Meri locuiește la Scara B. Doamna Meri e o văduvă tânără și aproape veselă. De trei ori l-a chemat la o cafea. În această seară, a zis „fie ce-o fi!”. Dl. Lică, la el mă refer. Și totul se complică.

22/06/2016

Parsifal dimineața, dragi prieteni!

Vedere din București. Lancea, Der Speer, repetiția finală Parsifal, Ateneul Român. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Lancea, Der Speer, repetiția finală Parsifal, Ateneul Român. Foto cu telefonul: Călin Hera

Dl. Lică stă și se întreabă ce vor de la el astrele care s-au aliniat anume parcă pentru a-i da lui de gândit. Căci, își dă seama dl. Lică, e vorba despre astre, horoscoape, destin. Sau măcar despre o ironie a sorții. Despre Richard Wagner și sfințirea scenei prin Parsifal a citit și el, a ascultat, a discutat la o bere cu Ilarion, dacă tot a fost să fie. Dar de ce tocmai el, de ce tocmai lui?, asta nu își dă seama. Constată amuzat, așa cum numai dl. Lică poate să fie, că, în vreme ce aștepta cuminte pe balcon să se răcească primul strat de cafea, cel cu spumă în formă de nor străpuns de vreo lance misterioasă, și-a urat „Parsifal dimineața!”. Apoi a auzit că-l strigă cineva. O voce plăcută și dragă lui.

24/05/2016

Ce au în comun Hexi Pharma cu Goethe

Dan Condrea, patronul Hexi Pharma - moarte violentă într-un accident de mașină

Dan Condrea, patronul Hexi Pharma – moarte violentă într-un accident de mașină

Ilarion, care îi surprinde uneori pe dl. Lică și pe Inginer cu idei cel puțin interesante și surprinzătoare, le-a zis la berea de după-amiază că despre Dan Condrea ar fi putut să scrie, foarte bine, Goethe. „Adică?”, l-a întrebat Inginerul, care nu și-a dat seama unde bate Ilarion.

read more »

%d blogeri au apreciat asta: