Posts tagged ‘Cluj’

09/11/2011

Vedere din Cluj-Napoca

Vedere din Cluj-Napoca. Foto: Calin Hera

Am ales pentru astăzi o fotografie din Cluj (şi pentru a răspunde la o leapşă primită de la Napocel). Desigur, e una din acele zile de miercuri fără prea multe cuvinte.

UPDATE. Graţie lui fosile am aflat că: „Cladirea este fata in fata cu strada Kogalniceanu unde este UBB-ul.Pe cealalta vreme era internat pentru Liceul de Coregrafie,acum e tot internat,dar numai pentru maghiarii de la nu stiu ce colegiu.”

Reclame
15/09/2010

Adevăr si tendentiozitate în articolul din Blick

În ziua meciului CFR Cluj – FC Băsel (gluma îi apartine unuia de la Radio ZU, mie mi-a zis-o Ghibu), Hotnews iese cu un articol nitel tendentios, spunând că elvetienii de la ziarul Blick au scris, încă si mai tendentios, că orasul Cluj e unul în care apa si energia electrică sunt un lux. Am dat fuga la articolul original.

Una dintre cele 38 de fotografii care însotesc reportajul publicat de ziarul elevetian Blick în ziua meciului CFR Cluj – FC Basel. Recunoasteti: a) imaginea e dezolantă, b) peisajul e comun pentru ochiul românului. FOTO: Blick

Înainte de orice, să nu uităm că Blick e un tabloid, că jurnalistii ăia vin dintr-o tară în care nu se întâmplă mai nimic, totul merge ceas.
OK, articolul urmăreste, în mod vădit, aspecte socante pentru că vrea să vândă ceva cititorilor. (Dar vorbeste si despre centrul istoric, de exemplu). Partea cea mai naspa e că acele fotografii au fost făcute în Cluj. E drept, într-un cartier mizerabil. Dar e doar o accentuare a unei realităti, nu inventarea ei.
Eu cred că principala problemă, atunci când ne indignăm în fata unor astfel de articole, este aceea că nouă asemenea imagini ne par comune într-atât încât nici nu le mai vedem, desi le avem sub nas. O altă problemă e una cu iz provincial: pretindem, în sinea noastră, că altii ar trebui să se preocupe de „brandul nostru de tară”, desi noi ar trebui să fim primii revoltati. Părerea mea.

P.S. Hai CFR!

30/08/2010

Rătăcind prin Grădina Botanică


Pe scări. Jos e răcoare, e bine. Sus e soare dogoritor, dar e bine
Click pe foto pentru imagine mărită si putină căldură, care vine din pietre, probabil

Tot clujeanul stie: Grădina Botanică este, probabil, cel mai reconfortant loc din urbe. Fondată în anul 1920, întinsă pe o suprafată de 16 hectare (mai multe detalii aici), Grădina Botanică din Cluj e, în orice anotimp, un loc de suflet. M-am plimbat pe aleile-i în studentie, de doar câteva ori, în putinele mele vizite prin Cluj, constatând că Grădinii Botanice din Bucuresti îi lipseste ceva (dar n-am identifcat niciodată ce anume). Oricum, am mai multe amintiri din grădina bucuresteană, desigur, dar nu despre asta e vorba aici.
În această vară am fost în Grădina Botanică din Cluj, într-o zi toridă. Putin spus „toridă”, si dacă spune asta cineva care locuieste în Bucuresti, credeti-l că era o zi toridă. Chiar si pe aleile umbroase era foarte cald. Locul în care mi-a priit cel mai mult a fost foisorul din Grădina japoneză, de unde am privit, multă vreme, pestii lenesi, amortiti si ei de căldură.

Parcă soarele ar fi ascuns ceva în lac. De-aia-s nuferii.

17/08/2010

Cer cu nori si cu cabluri

În concediul meu de 3.500 de kilometri prin România, de la care a trecut deja o vesnicie, m-am descoperit fascinat de cer. Am fotografiat cerul din tot soiul de locuri – si de fiecare dată era altfel.

Bucată de cer văzută pe dealurile comunei Mărgău. Se apropia o ploaie strasnică. Intersant e si cât de multe cabluri apar aici.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită

16/08/2010

Clădire din Cluj

M-am plimbat câteva ore prin Cluj. Consider că centrul orasului, un pic renovat, e un target turistic necesar. Am făcut câteva fotografii. Mi-a atras atentia o clădire, la un colt de stradă. Cea de mai jos. Nu stiu nimic despre ea, dar mi-ar plăcea să aflu.

M-am oprit din mers si am fotografiat. Pentru că m-a izbit imaginea balconului. Cred că nu e foarte confortabil înăuntru, dar câte povesti îti poti imagina!
Click pe foto pentru imagin(ati)e mărită! 😉

15/08/2010

Satul-iarmaroc de pe E60

Prin urmare, depăsirea e interzisă în această zonă, deci în toată localitate. E firesc, doar trebuie protejati si târgovetii si clientii lor, nu? (Click pe foto pentru o imagine mărită!). Foto: Călin Hera

Pe drumul dintre Huedin şi Cluj-Napoca se află o localitate aparte. Celor care idealizează Ardealul, le amintesc: ne aflăm în inima Ardealului. Vorbim despre Izvorul Crişului, localitate care oferă o priveliste unică: pe ambele părti ale drumului E60, care o străbate, se află tarabe acoperite unde se vând tot felul de prostii (de la cosuri din nuiele si jucării de plastic la mături, morişti, mingi de pluş, produse de „artizanat”. Am pus ghilimele, întrucât oferta e de un prost gust desăvârşit.

Dar nu prostul gust sare în ochi, în primul rând, ci faptul că localitatea cu pricina pare un nesfârşit iarmaroc, probabil cel mai lung din tară. Accentuez: iarmarocul se întinde fix de la intrarea în localitate si până la iesirea din ea.

Fotografie din masină – nu mă întrebati cum am făcut-o! (Click pe foto pentru imagine mărită). Foto: Călin Hera

Ce e ăla un iarmaroc

Am căutat în Dex ce înseamnă anume cuvântul iarmaroc. Am aflat că e „târg ţinut la date fixe, bâlci”. Definiţia mi se pare că reflectă din plin situaţia de pe teren. E bâlci, si e la date fixe: 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an – 366 în cazul anilor bisecţi!

Presupun că toată povestea are vreun rost economic, că oamenii ăia fac vreo afacere, că doar n-ar sta cu tarabele deschise non-top doar de amorul artei (scuze pentru cuvântul „artă”!).

UPDATE.

Oare şi acum, adică trei ani mai târziu, tot aşa e?

05/08/2010

Mireasa trântită în iarbă

Am făcut fotografia de mai jos în timpul unei plimbări prin Grădina Botanică din Cluj. Era o zi călduroasă, foarte călduroasă. La un moment dat, am văzut animatie pe o pajiste. Copiii stiu că atunci când vezi o mireasă ai noroc (nu stiu cine le-a spus superstitia, aceasta si altele, dar am niste bănuieli). De data asta, nu prea stiau ce să zică. Eu am fotografiat rapid, bănuind că nu voi avea sansa unei a doua încercări.

Tânăra doamnă din fotografie era înconjurată de mai multi bărbati. Unul făcea fotografii, altul filma (se vede în cadrul meu), câtiva tineau flori, genti, sacose, posete. Cred că prima oară mi-a atras atentia felul în care o fixau cu privirea pe femeie, abia apoi am văzut femeia. După ce am fotografiat-o si eu, deh, s-a întors si a întrebat: „Mi s-a ridicat rochia? Se vede ceva?” „Nu, nu!”, s-au grăbit toti bărbatii s-o linistească, „e foarte bine”. Cam porci, nu? 🙂 (Click pe foto pentru imagine mărită!!!)

%d blogeri au apreciat asta: