Posts tagged ‘Ciprian Iancu’

02/08/2013

Cum s-au întors Pif şi Marius din Himalaya

Marius Mărcuş şi Pif (Avel Ritişan), fotografiaţi la întoarcerea din prima expediţe românească în Himalaya (1985). Foto: Pilu Găină

Marius Mărcuş şi Pif (Avel Ritişan), fotografiaţi la întoarcerea din prima expediţe românească în Himalaya (1985). Foto: Pilu Găină

Eram prin clasa a unşpea. Eram foarte mândru. Cei pe care îi consideram a fi prietenii mei mai mari, Pif şi Marius Mărcuş, reuşiseră prima expediţie românească în Himalaya. Îmi venea să le spun tuturor „Îi cunosc, sunt prietenii mei!”. Dar multă lume din Hunedoara putea spune asta. Chiar dacă îi ştiam un pic mai bine decât alţii (Marius, Pif, Ştefan Fara, nenea Imbre, Pichiu, Clivăţ, Velicu, Nelu Schiau, Nelu Mărcuş m-au învăţat muntele începând de la vârsta de şase ani), Pif şi Marius nu erau doar eroii mei, erau eroii oraşului. 

read more »

Reclame
05/01/2011

Primul cabanier de la Pietrele

Maria Magdalena Hamza (dreapta) într-o fotografie făcută în anul 1940. În centru apare, în cămasă, tânărul grof Ocskay, un apropioat al cabanierei. Undeva, în cadru (încă nu l-am identificat) e Nicolae Timar, care avea atunci 15 ani si acum 85. FOTO: Arhiva NICOLAE TIMAR

Maria Magdalena Hamza (dreapta) într-o fotografie făcută în anul 1940. În centru apare, în cămasă, tânărul grof Ocskay, un apropiat al cabanierei. Undeva, în cadru (încă nu l-am identificat) e Nicolae Timar, care avea atunci 15 ani si acum 85. FOTO: Arhiva NICOLAE TIMAR

Am primit alaltăieri*, de la Ciprian Iancu, un text îndărătul căruia se află o poveste fabuloasă, care bate filmul (sau îl poate provoca). Este povestea Mariei Magdalena Hamza, aşa cum a putut s-o reconstituie, deocamdată, Ciprian (care a stat de vorbă cu câtiva oameni care au cunoscut-o pe Regina Munţilor Retezat).

Dacă mă va ajuta Dumnezeu (si va pune osul si Ciprian), spre sfârsitul acestui an aş putea să vă anunţ încropirea unui proiect ambiţios legat de povestea Mariei Magdalena, o femeie bărbătoasă, aflată în interiorul unor istorii savuroase sau crâncene, în mijlocul unui peisaj de Rai si al unor oameni în fata cărora mi-as scoate, bucuros, pălăria.

*Recunosc, cu mâna pe steagul rosu cu tricolor: textul l-am primit în urmă cu vreo 8-9 zile, dar abia acum i-a venit rândul să intre în ziar.

29/10/2010

Fotografie cu un fotoreporter

Iată o fotografie rară*: Remus Suciu, alături de fotografiile lui (cele expuse la Deva!).

Remus Suciu, în mijlocul expozitiei „Lumea văzută prin lentile”, Deva, 29 octombrie 2010. FOTO: Ciprian Iancu

* De obicei, artistii fotografi apar foarte rar în cadru, desi se află peste tot.

04/10/2010

Fefeleaga, fiica dacilor

Aduc aici fotografia unei nepoate a Fefelegii (eroina nuvelei lui Agârbiceanu): Anamaria, care, au dreptate cei care o spun, pare o fiică de dac. Foto: Remus Suciu (evz)

Cred că nu asta asteptati de la acest blog, o s-o las mai moale cu recomandările, dar nu mă pot opri nici să mentionez un alt reportaj al echipei Ciprian Iancu – Remus Suciu, cel despre urmasii Fefelegii. Reportajele colegilor mei au mereu un aer de prospetime de care presa din România, chiar dacă nu-si dă seama, are nevoie.

UPDATE. Întrucât linkul de mai sus nu mai duce unde trebuie sau durează prea mult până se deschide articolul, reiau mai jos textul lui Ciprian:

read more »

29/09/2010

Frumusetea detunată într-o fotografie

Ieri, Remus Suciu m-a dat gata din nou. Am văzut fotografiile de la Detunata, judetul Alba. Locuri cu adevărat extraordinare, ca multe altele din tara asta prea greu încercată. Ajunge o viată de om pentru a le vedea pe toate?

Coloanele de bazalt de la Detunatele, judetul Alba, fotografiate de Remus Suciu.
Click pe foto pentru imagine mărită!

Reportajul lui Ciprian Iancu îl găsiti în Evz.

27/09/2010

Festivalul dacilor din Muntii Orăstiei

Am primit de la Remus Suciu niste fotografii excelente, făcute la Dac Fest, un festival care a avut loc în weekend la Costesti, în Muntii Orăstiei. O actiune care vine pe linia învătării faptului că au fost unii pe aici, dacii, cu mult timp înainte. Încurajez aceste initiative, atunci când nu se sare calul si nu se dă în nationalisme ridicole.

Fotografie făcută de Remus Suciu la Costesti, în Muntii Orăstiei, cu ocazia primei editii a festivalului Dac Fest. Pe blogul lui Remus găsiti mai multe fotografii. Merită!
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Dacă doriti să aflati mai multe despre festival, vă recomand textul publicat de Ciprian Iancu în EVZ.

18/09/2010

Marş cultural solitar. Oarecum eşuat

Marşul cultural despre care vorbeam e aproape de final (în sensul că, la ora asta, finalul a avut loc). Din păcate, cei care au spus „vom fi mulţi” au vorbit doar aşa, naiv. O fi fost ideea prea exaltată, ori nu ştiu de ce, dar ia uitece spune organizatorul Laurian Stănchescu: „Sunt trist pentru că nu credeam că voi pleca singur la drum, şi nu credeam că voi rămâne singur pe drum”. Găsiţi aici mai multe.


Lucian Stănchescu, solitar, la Haţeg, în timpul marşului cultural Bucurşti-Sarmizegetusa. Foto: Remus Suciu

 

07/09/2010

S-a deschis Turnul Neboisa

Fatada Castelului, fotografiată de Remus Suciu.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Am tot citit, în ultima vreme, relatări ale unor vizite la Castelul Corvinilor din Hunedoara, cum i se zice acum (pe vremea mea era Castelul Huniazilor, dar trebuie să luăm distantă fată de maghiari, probabil). Una dintre relatări e asta.

Mi s-a întâmplat, în putinele zile pe care le-am petrecut în Hunedoara în aceasta vară, să văd oameni căutând Castelul. Accesul e destul de lesnicios, există indicatoare prin oras; doar drumul, pe ultima portiune, după ce treci râul Cerna, e cam spart… Dar merită să-l bati, o spun cu totii!

Aflu de la Ciprian Iancu o veste care-mi place: a fost deschis vizitatorilor si Turnul Neboisa. E ceva aparte acest turn înfricosător al lui „nu te teme!”. Dacă n-ati citit-o încă, vă recomand poezia lui Victor Nită (sper să găsesc acasă poemul cu pricina si să vi-l arăt).
Iată turnul cu pricina, în dreapta fotografiei făcută de Remus Suciu.

Tot Ciprian zice, în EVZ , că dragul meu castel se tine bine în vreme de criză. Ceea ce îmi place.

24/08/2010

Falxul care nu se trimite prin fax

Aici, monumentul e fotografiat astfel încât în plan îndepărtat de vede Dealul Uroiului, „ca o cusmă de dac”. Foto: Remus Suciu

Acum sunt mai informat, gratie lui Ciprian Iancu si gratie lui Remus Suciu. Monumentul ridicat în memoria lui Decebal, despre care scriam aici, e un falx dacic. Aici sunt niste poze de falxuri, care descriu arma mai bine decât as face-o eu.
Articolul din EVZ oferă cam toate informatiile. Rămâne să-l vedeti cu ochiul liber. Până atunci, vă mai arăt o fotografie:

Falxul înalt de 3,5 metri (soclu de 2,5 metri), văzut de pe DN7. Foto Remus Suciu

 

NOTĂ. Îmi cer scuze pentru jocul de cuvinte din titlu. Sunt convins că ati fi găsit unul mult mai inspirat

05/02/2010

Mămăliga de la Rosia Montană

Stiu că, în general, oricine ar face un reportaj mai bun decât cel pe care tocmai l-a citit. Putini îl fac, însă, într-adevăr. Iaca, Ciprian Iancu l-a făcut. L-am rugat să ne arate câte ceva din locul care ar putea să nu mai fie si ne-a arătat!


Mămăliga de pe vârful Piatra Corbului. Remus Suciu a fotografiat o droaie de vârfuri, văi, plaiuri în pericol.
Aici, îmi plac coltii ăstia aurii, de parcă ar fi suficient să-i privesti si te umpli de aur. La ce bun să-i distrugi, atunci?

NOTĂ.
Am mai scris despre asta si dincolo.

30/10/2009

Enigme la poalele Retezatului

Ăştia de la Administraţia Parcului Naţional Retezat au inventat o joacă foarte simpatică: un traseu de 3 ore care pleacă din Nucşoara şi merge spre Mălăeşti. Poate fi străbătut, vara, şi de copii. Pentru copii parcă e făcut, pentru cei cărora părinţii vor să le dea microbul muntelui, al naturii. Traseul e bine marcat. Din loc în loc, după cum spune amicul meu Ciprian Iancu în Evz, sunt nişte panouri care descriu împrejurimile şi pun întrebări de genul „Care e cel mai bătrân copac din pădure?”. Răspunsul se află la următorul panou. Prin joc, copiii călătoresc şi învaţă. Eu, unul, abia aştept să-mi duc trupa acolo!

5 turn

Turn enigmatic aflat pe traseu, la panoul nr. 5, dacă nu mă înşel. Fotografia a fost făcută de Remus Suciu.

%d blogeri au apreciat asta: