Dacă ai ceva timp liber e păcat să nu caşti ochii. Aşa îmi spun adeseori. E clar că sunt preocupat de detalii, de poezia care stă în ele. Altfel nu mi-ari sărit în ochi ceva ce am mai văzut (şi voi la fel), dar nu am fotografiat niciodată: un număr de imobil, care s-a schimbat între timp.
Pe de o parte, e imaginea. Îmi place fontul folosit îmi plac culorile, chenarul plăcuţei, elementele de ornament, urma de pe peretele clădirii, care îmi spune că a mai fot o plăcuţă acolo, înlocuită acum.
Pe de altă parte, îndărătul acestei schimbări de număr stă, desigur, o poveste. Pe care n-o ştiu, am imboldul de a o căuta*, dar nu cred că am resursele necesare (e vorba, în primul rând, de timp). Neştiind povestea, pot lăsa să-mi zburde imaginaţia.