Posts tagged ‘blog’

19/04/2013

Probabil cel mai mişto spam pe care l-am încasat

Probabil cel mai mişto spam încasat de mine. Captură de pe blogul "Naiv prin România".

Probabil cel mai mişto spam încasat de mine. Captură de pe blogul „Naiv prin România”.

Probabil cel mai mişto spam pe care l-am încasat pe blogul meu (e vorba de celălalt blog, aici sunt doar spam-uri banale):

Anonim Anonim spunea…

„Hi, i read your blog occasionally and i own a similar one and i was just curious if you get a lot of
spam feedback? If so how do you reduce it, any plugin or anything
you can advise? I get so much lately it’s driving me insane so any help is very much appreciated.

Here is my blog: Zahngold Rechner”

18/03/2011

1, 2, 3, 4 PAmintiri

De acum puteti vota patru proze arhiscurte care v-au plăcut mai mult si mai mult, dintre cele scrise pentru etapa a doua (le găsiti pe toate aici) a concursului de PA-uri AutoPArtret.

Deadline: luni, 10.30

Dati sfară-n tară, anuntati-vă prietenii!

16/03/2011

Am fost cu vreo cinci luni mai rapid decât Evz :P

Era în octombrie, anul trecut, când vedeam întâia dată pentru prima oară un fost autocar al echipei de fotbal 1. FC Koln. Am scris pe acest blog, că mi-a plăcut povestea, mi-a plăcut să-mi imaginez povesti petrecute în jurul acestei masini, un veritabil muzeu pe doar 4 roti.
Aseară am văzut subiectul în Evz (fără să fi vorbit în prealabil cu băietii). Si mi-a plăcut, am simtit un pic de orgoliu gâdilat. E de înteles?

UPDATE.
Ca să fiu sincer până la capăt, ceea ce a apărut la mine pe blog e doar un articol de blog. O poză, tzac-pac!, trei vorbe si gata postarea. În schimb, textul lui Adi Dobre se vede clar că-i muncit, documentat jurnalistic, aduce informatie, e muuult mai mult decât tzac-pac-ul meu. Ce-i al lui, i-al lui.

14/02/2011

Dinamul de la poarta lui Mircea Popescu

Stiti probabil povestea cu inventatorul a cărui poartă se deschidea destul de greu; o provocare pentru vizitatorii lui, destul de numerosi, de altfel. În realitate, poarta era „legată” la un dinam care producea curent electric.

La asta m-am gândit acum, fascinat de inventivitatea lui Mircea Popescu. Nu stiu cât de mult scoate el din site/blog/agregator; sper să-si acopere măcar cheltuiala. Îmi place, repet, că inventează mereu. Mircea Popescu e un vârtej – măcar în blogosfera românească.

Stiti că a inventat fain-ul, probabil cel mai bun agregator din România bloggeristică. În ceea ce mă priveste, v-am cunoscut pe multi dintre voi acolo si multi ati dat de acest blog via fain. Eu am fost introdus acolo de Alex Mazilu; îi multumesc încă o dată. Sunt destul de multi, deja, pe care i-am promovat pe fain, si bine (le-)am făcut. Una peste alta, avantaje calitative si cantitative.

Apoi a apărut ideea monetizării karmelor. (Pentru necunoscători: „moneda” oficială în http://polimedia.us/fain este karma, care poate fi preschimbată în euro – cumpărare sau vânzare – în anumite conditii. Notă: nu găsesc acum link la conditiile cu pricina, revin). E drept, acum karmele se înmultesc ceva mai greu decât înainte, de-aia am ajuns în situatia ca azi, 14 feb 2011, să detin cele mai multe karme 😉 (vezi mai jos)

Clasamentul karmelor de pe polimedia/fain, azi, 14 feb 2011, orele 13.00

Clasamentul karmelor în polimedia.us/fain, azi, 14 februarie 2011, orele 13.00.
Click pe foto pentru imagine mărită

A mai fost chestia cu proiectele speciale (pe care eu n-am priceput-o bine, păcatul meu), a blogului cu continut plătit (vezi despre si aici si aici) samd.

Mai nou, Mircea oferă karme, deci ceva bani, celor care îi fac publicitate stradală. Ideea e asemănătoare celorlalte: usor sofisticată, simplă în realitate, ca un joc pe care-l joci de plăcere. Căci ăsta e secretul lui Mircea Popescu: te invită să te joci. E ca în anecdota aia cu poarta-dinam. (P.S. Despre provocarea stickerelor puteti citi aici.)

NOTĂ. Mircea e autorul unor concursuri de proză arhiscurtă (cu premii în bani). El a avut ideea lui cum a fost, despre care am scris aici si cea a filmelor excelente pe care nu le-a văzut nimeni – vezi aici despre ce e vorba. Si multe altele!

14/02/2011

Viata la bloc. 365 de secvente

Dragii mei,
Mă provoc pe mine însumi, iar voi veti fi martorii acestui pariu: îmi propun să scriu, începând de mâine, zi de zi, câte un PA despre „Viata la bloc”. Dacă voi reusi să mă tin de treabă, veti avea ocazia să cititi, zi de zi, timp de un an, pe acest blog, câte 500 de semne despre întâmplări si nonîntâmplări din viata la bloc. Presupun că dl. Lică va fi un personaj important într-un oarecare număr de povesti. Ilarion, care deja există, va fi si el creionat. Cu sigurantă, vor apărea noi si noi personaje.
Cu sigurantă, vor fi destule momente în care voi intra în pană de inspiratie – asa că voi fi atent la orice sugestie din partea voastră.
Dacă peste un an voi mai fi în picioare, dacă, adică, voi fi reusit să scriu măcar 300 de PA-uri, atunci, cine stie, vom putea spune că am construit, împreună, o carte de PA-uri (fără reactiile voastre văd imposibil acest demers).

P.S. Desigur, PA-urile din „Viata la bloc” ar trebui să fie un bonus. Acest blog merge mai departe (în săptămâna în care am lipsit au fost aproape 2.000 de vizitatori unici; oameni care au venit aici desi eu n-am publicat nimic. Deci, am un fel de datorie 😉 ).

31/12/2010

Urarea mea pentru prietenii mei din blogosferă

Vă urez, tuturor celor care aţi ajuns vreodată pe acest blog şi tuturor celor care vor ajunge, un An Nou mai bun, în care să aveţi parte de bucurii, să fiţi fericiţi şi sănătoşi, să fiţi buni, să faceţi bine şi să primiţi bine, să bucuraţi şi să vă bucuraţi, să fiţi respectaţi, să citiţi şi să scrieţi, să gândiţi, să călătoriţi, să vă permiteţi capricii şi, fix peste un an, să ziceţi „A fost un an bun, următorul să fie cel puţin la fel”.
Cu drag.

27/10/2010

Cristian Dima, dezvăluit în Ziarul de la 5

Am citit cu plăcere interviul acordat de prietenul nostru Cristian Dima (istoric, arheolog, doctorand, poet, scriitor si, nu în ultimul rând, autor de proză arhiscurtă!) Ziarului de la ora 5 (Dan C a dovedit, încă o dată, clasă!). Vi-l recomand si, desigur, vă provoc să-l luati la întrebări pe Cristian Dima. Are ce să vă răspundă si vom avea cu totii de câstigat.

14/09/2010

Sfaturile Strumfitei către colegii ei, bloggerii

Am găsit la Strumfita cu esarfă si, în curând, cu verighetă :P, 10 lucruri de care bloggerii ar trebui să tină cont. E un text limpede, simplu, care merită citit în primul rând de bloggerii începători, dar nu le strică nici bătrânilor.
P.S. Sfatul despre muzica setată pe autoplay e scris delicios. Ideea ar merita un PA.

01/09/2010

Un blog care putea fi

Mircea anuntă că perioada de hosting gratuit se încheie în curând. Anuntul lui, abia, mi-a adus aminte că beneficiasem de un premiu pe care am vrut să-l transform într-un templu al prozei arhiscurte. Din păcate, blogul apărut cu acel prilej a fost tinut în viată doar de aparate. N-am scris nimic acolo… 😦
Nu cred că voi plăti ca să-l păstrez si asta nu fiindcă as fi zgârcit (desi sunt!), ci pentru că, mi-e clar, nu pot „duce” încă un blog.
Asa că mă voi multumi să mă ocup de proză arhiscurtă aici, pe PA-uri si mirări. Mă gândesc deja la un nou concurs de PA-uri 😉
P.S. Dacă doreste cineva să preia prozarhiscurta.com, putem discuta despre asta pe email (ticorosu@yahoo.com)

09/06/2010

Cafeaua încălzită la cooler

Încerc să-i dau replica lui Vania, arătându-i bloguri în care lumea se simte confortabil chiar si azi (când, recunosc, am iesit să iau o cafea si am avut sentimentul că as putea-o încălzi la cooler).

Asadar,

– Andi propune, cu voluptatea-i stiută, Patru armonii urbane
– Cristian Lisandru, care are si el un ochi fotografiat pe prima pagină azi, la fel ca Andi!, oferă un Colier de scoici
– LePetitPrince postează PA-ul din etapa „Parcul”, care se încheie optimist (eroul se hătărăste să se apuce de băut bere)
– Oana Stoica-Mujea descrie prima jumătate de zi de Bookfest ca fiind „neasteptat de bună”
– Sătmăreanca râde în hohote, văzând întelepciunea unui tricou XL
– Daurel îsi aminteste că era surprins de traiul bun al unor colegi, inca din tinerete (deci e tot de bine)
– Alex Mazilu arată un pas spre Paradis
– Carmen Negoită ne scoate la iarbă verde (unde sunt ceva maidanezi, e drept)
– Dan ne urează Happy 21st!
– Roxana îsi scoate personajele la plajă în mijlocul drumului
– Zamo anuntă câstigorii concursului
– Gabriela povesteste, cu har, despre drumuri pitoresti
– Geocer rămâne un tip serios pus pe glume, povestind cum e când iti fracturezi o mână (hmm, asta nu e chiar plăcut…)
– Sictireli povesteste despre conferinta de bancuri de la Giurgiu (si la Giurgiu se cam râde, se stie!)
– Licuriciul orb deschide ochii si pune o întrebare, de ce jignim? , la care nu poti răspunde decât cu voie bună.

Acestea fiind spuse, cred că am argumentat: Vania nu are dreptate!

07/04/2010

Blog-eveniment: Devis Grebu

Anunt că Devis Grebu si-a făcut blog site, cu ajutorul lui Dan Glăvan. Este vorba desrpe oamenii care au conceput si realizat coperta cărtii mele. E un blog site pe care îl foarte recomand. Delectati-vă!

 

06/04/2010

(Su)pozitii sexuale legendare

Nu stiu ce m-a apucat, dar am aruncat un ochi pe la statisticile blogului, să văd cine si ce caută la acest blog. Am aflat astfel că cineva, nu stiu cine, a dat căutare pe google fix asa: pozitii sexuale legendare. Mă rog, treaba lui/ei.

Dar a devenit, iată, si treaba mea, întrucât pe pagina a zecea (da, a căutat bine, a scotocit!) apare o referire la o postare nevinovată de pe blogul meu. Cu alte cuvinte, unde dai si unde crapă.

P.S. Postarea originală cred că a avut parte de ceva succes, din moment ce e pe locul 1 la căutările google pentru sintagma despre care am vorbit. Mie genul ăla de umor nu-mi place. Na, am si eu defecte!

Etichete: , ,
14/02/2010

Blogroll. Un animal pretentios

Mă gândesc să fac ordine în blogroll. Sunt multe bloguri la numele cărora, când mă uit, nu tresar deloc. Habar n-am ce e cu ele si ce caută acolo. (Sunt si multe bloguri al căror nume e ca un vânt, rece care te izbeste în fată; Doamne, ce faine sunt si ce mult e de când n-am trecut pe acolo!)

Multe bloguri au nimerit, la un moment dat, în categorii inadecvate. Se impune ceva ordine si aici. În fine, trebuie să mă gândesc ce fac cu blogurile care au ajuns la mine în blogroll ca urmare a unui skimb de link si a căror menire e doar aceea de a oferi, mie si celuilalt, niste puncte în ZeList.

O specie aparte sunt site-urile (că nu le pot numi bloguri) de jocuri online sau de filme. Care e folosul lor? Din câte îmi măsoară wordpress, nu am primit nici măcar o vizită dinspre respectivele site-uri (sunt niste mici smecherii cu blogroll-urile de acolo – uneori, blogul „fraierului” e în josul paginii, cu litere mici, la grămadă, ca prevederile ălea din contracte pe care nu le citeste nimeni; alteori, în alte site-uri create special pt skimbul de link.)

În fine, nu asta e important. La urma urmelor, ceea ce e în blogroll ar trebui să mă ajute pe mine si să-i ajute pe cititorii mei. Asadar, vă întreb: ati dat vreodată click pe linkurile de jocuri si/sau filme din blogroll-ul meu? Vă sunt de vreun folos? Dacă răspunsul (previzibil) e „ba!”, atunci e clar că n-o să mai pierd vremea cu asta.

19/09/2009

500 de mirări

Am fost anuntat că, până aici, au fost 499 de articole pe acest blog. Asta e o mirare. Până în momentul în care scriu, s-au dat 41.914 clickuri pe articolele respective. S-au făcut 5.080 de comentarii. Aici sunt mai multe mirări.
Cele mai multe articole au fost publicate în categoria PA: 123.
Ziua cea mai aglomerată a fost o zi miercuri – 17 iunie: 1.538 vizite. Era apogeul concursului „Omul transparent”.
Articolul cel mai citit: 82 de cuvinte despre mine (742 de citiri). Ar trebui să-l revăd, poate, dacă e asa faimos 😛
Al doilea articol la număr de citiri: PA-uri (500 de citiri)
Cei mai multi cititori au venit de la blogger (?): 1.560.
Urmează cei trimisi aici de dincolo (1.532)
si de Cristina (1.011). Pe locul al patrulea la „furnizori de cititori” e blogul pierdut al Ancăi… (633).
Cele mai multe căutări pe google care au condus spre acest blog au fost cele care au cerut „calin hera” (230) si „pa-uri” (192). Oarecum logic.
Multe rezultate terminate în click au dat „muzeul satului” (159), „predică la cununie” (123), „muzeul satului bucuresti” (93), „predici la cununie” (70) si „bărci” (64)
Cel mai mult s-a plecat de la mine către Naiv (132), Gabi (122) si LePetitPrince (102)

Cam astea-s statisticile pe care le-am aflat acum. Ne vedem cu altele peste 500 de articole.

08/09/2009

Pas cu pas

Îşi făcuse blog fiindcă, la un moment dat, a avut timp pentru asta. Scria, cu o oarecare regularitate, cu mare poftă. Scria bine, îi plăcea. Avea 10-15 cititori ocazionali veniţi aiurea, prin cine ştie ce căutare ciudată cu google. Câţiva rămâneau, reveneau.
Cum începuse bloggereala mai târziu decât alţii, a început să caute, să înveţe. În timp, şi-a făcut câţiva amici. Îi plăcea să-i viziteze regulat şi să le primească vizitele. În afară de plăcere, căpătase ceva trafic şi o rutină plăcută. Treptat, acel într-o doară iniţial începuse să-i acapareze gândurile. Lucrurile deveniseră, nu ştiu cum, serioase.
„Ori, ori”, şi-a zis într-o dimineaţă, apoi a apăsat tasta delete. Crezuse că asta va însemna o eliberare necesară. Dar de atunci, ceva îi lipseşte, ca un blog pierdut, ca un suflet de regăsit.

23/07/2009

Ce lung e blogul. Ba e lat!

Două ture prin Grecia (munte şi mare), plus vacanţa copiilor mi-au dat peste cap statutul de om organizat. Înainte, aveam bune obiceiuri. De pildă, îmi făceam, regulat, plimbarea printre bloguri. Reuşeam, aproape zilnic, să vă vizitez pe toţi, adică cel puţin pe cei din blogroll-ul meu. Asta mă îmbogăţea.
Pentru că, am uitat să spun, am descoperit, în cele şase luni de blogăreala, o lume fascinantă. Am descoperit, cu bucurie, o viaţă culturală intensă, fascinantă, vie. Nu ştiu cum ar fi fost pe vremuri dacă noi, tinerii de pe vremea lui Ceauşescu, am fi avut la dispoziţie acest mediu. Dar cum e acum îmi place.
Am cunoscut, graţie lumii-blog, câţiva autori pe care nu mă sfiesc să-i numesc excelenţi. I-am recomandat şi-i recomand de fiecare dată când am prilejul. Îi citesc cu nesaţ.
Însă, de-o vreme, nu mai apuc să fac asta zilnic. Ceea ce mă supără. E ca şi cum aş căuta un metrou, adică o sală de lectură inedită, dar sigură.

P.S. Pe blogul lui Lisandru n-am mai putut să intru de când i-a schimbat faţa… Leo mi-a spus să încerc cu Mozilla (n-a mers…). Mai sunt bloguri, în special pe blogspot, unde intru greu, unde comentariile mele pot fi publicate abia după o suită de vreo 4-5 click-uri. Asta, în cazul fericit în care nu se întâmplă ca, la al patrulea click, să-mi „dea” eroare. Nu vreau să mă scuz astfel (pentru că m-aş acuza), dar o spun ca o întrebare: aveţi şi voi parte de astfel de probleme sau se mai uită şi internetul la om?

Etichete: ,
%d blogeri au apreciat asta: