Archive for ‘Viata la Bloc’

28/03/2017

Cele mai grele trei zile ale lui Ilarion

S-a întors acasă după trei zile și trei nopți în care nu dăduse niciun semn. În prima noapte, lui Ilarion îi trecuseră prin minte cele mai negre gânduri. Nu se poate să fi dispărut așa, fără să lase măcar de înțeles că pleacă. Sigur a pățit ceva! Apoi a fost furios. Era trei dimineața. S-a gândit că ea e bine-mersi cine știe pe unde, cine știe cu cine, și el stă și perpelește ca prostu’. S-a purtat mereu frumos cu ea, iar acum…

read more »

Etichete:
01/09/2016

Despre atei și credincioși

„… Credința este o intuiție. Credincioșii nu știu. Nu cercetează. Ei cred. Asta îi ajută. Au un sprijin. Ateii nu au acest sprijin. Nu-i vorbă, au și ateii sprijinul lor. Ateii spun că se sprijină pe propriile lor picioare. E o aroganță. Una mai mare decât a credincioșilor, care cred că au mereu un spate, au ceva care îi ajută la nevoie, la care se roagă”.

read more »

Etichete:
19/08/2016

Cele două-trei clipe de uitare ale domnului Lică

E aproape târziu. Doamna Meri stă într-o rână, cu părul desfăcut, și se gândește la soțul decedat anul trecut. Sânii ei, eliberați de sutien, par de nestăvilit. Lor nu le pasă de soțul decedat. Ei sunt atenți la dl. Lică, venit în urmă cu o oră în apartamentul de la Scara B. Distinsul domn e descumpănit, ca unul care n-a mai văzut de multă vreme așa minune. Pentru o clipă, două sau trei, din mintea domnului Lică, ai cărui ochi strălucesc, dispare Fosta. Fără ca el să-și dea prea bine seama anume de ce.

Etichete:
18/08/2016

Dl. Lică se complică

În sufletul lui, dl. Lică e tânăr. În inima lui e o lipsă. În mușchii lui, încă nefleoșcăiți, e viață. Și dor. Dor de Fosta. Ar vrea să o strângă în brațe. S-o mângâie, s-o dezmierde. Să-i simtă buzele. Dl. Lică e și el om. Om bun, o știu toți vecinii. Iar Fosta e departe. E altundeva. În schimb, doamna Meri locuiește la Scara B. Doamna Meri e o văduvă tânără și aproape veselă. De trei ori l-a chemat la o cafea. În această seară, a zis „fie ce-o fi!”. Dl. Lică, la el mă refer. Și totul se complică.

05/04/2016

Bormașina de la ora 8

Vedere din București. Bormașina de la ora 8. Sursa: Călin Hera

Vedere din București. Bormașina de la ora 8. Sursa: Călin Hera

Un anunț simplu, semnat „Un vecin”, le dezvăluie trecătorilor prin scara blocului, care încă nu-l știau, un secret teribil, greu de ascuns.

read more »

21/03/2016

Secretul doamnei Stela Pop

Cele mai bune gogoși, cornulețe, murături, plăcinte și brioșe doamna Stela Pop le face. Îți lingi degetele numai când te gândești. Doamna Stela e foarte darnică: împarte bunătăți în fiecare weekend, după criterii de ea știute. Este o vecină pe cinste și o gospodină model, de dat exemplu. Dl. Lică o apreciază în mod deosebit, la fel ca pe domnul Pop. Cu care iese la câte o bere. Rareori, ce-i drept, fiindcă domnul Pop este de obicei foarte ocupat. „În spatele fiecărei gospodine de succes stă un bărbat care spală vasele”, îl scuză de fiecare dată dl. Lică.

read more »

27/07/2015

Tanti Ani se strecoară fără sutien în patul domnului Lică

Să vezi, fată, avea o garnitură de pat incredibil de frumoasă, îi zice Tanti Ani doamnei Protopopescu. Dacă ar trebui să respectăm adevărul până și într-o ficțiune, ne-ar fi greu să considerăm că doamnei Protopopescu, bunică respectabilă, i-ar putea spune cineva „fată”. Uite însă că Tanti Ani poate. Se știu de când erau amândouă aproape fete, adică proaspăt căsătorite și abia mutate în blocul de opt etaje pitit îndărătul blocurilor de zece. Așa că Tanti Ani își permite să îi spună doamnei Protopopescu „fată”; în felul ăsta, se simte și ea mai tânără.

read more »

25/03/2015

Petrecere la dl Lică (după şapte ani de singurătate)

O cameră. Sursa: amenajări-interioare-expert.ro

O cameră. Sursa: amenajări-interioare-expert.ro

În primul an aproape că n-a scos niciun cuvânt în apartament, să nu tulbure liniştea. A vorbit mai mult în gând în cel de-al doilea an de la plecarea Fostei. Al treilea an l-a prins cu chef de vorbă, dar tot nu-i venea să dernjeze liniştea din casă. Aşa au început lungile discuţii cu Ilarion, cuvintele pline de înţelepciune adresate vecinilor şi creionarea imaginii unui domn Lică cu scaun la cap.

read more »

17/02/2015

Ilarion crede că nu-l vede nimeni

Lampioane. Sursa: wuxing.ro

Lampioane. Sursa: wuxing.ro

Ilarion stă cu capul în mâini şi crede că nu-l vede nimeni. E ca un copil care se ascunde închizând ochii. „Am terminat prost anul vechi, l-am început prost p-ăsta nou. Ce-am greşit?”. Ilarion face parte din generaţia celor care sunt prea tineri ca să se dea bătuţi şi prea bătrâni ca să mai aibă timp s-o ia de la capăt. În plus, a trecut de vârsta celor care cred în virtuţile lui New Game. Acum se roagă, tot cu capul în mâini, tot imaginându-şi că nu îl vede nimeni. „Să fiu mai bun şi toate porcăriile care mi se întâmplă să înceteze şi să mă facă mai puternic. Şi să am măcar un pic din înţelepciunea domnului Lică”. 

read more »

23/06/2014

Mic dejun. Fotografie pentru Facebook

Mic dejun. Fotografie pentru Facebook. Foto cu telefonul: Călin Hera

Mic dejun. Fotografie pentru Facebook. Foto cu telefonul: Călin Hera

28/05/2014

Despre avântul publicitar al micului întreprinzător din Sectorul 3

Un copac chinuit de avântul publicitar al micului întrerprinzător din Sectorul 3. Foto: Călin Hera (cu telefonul)

(mfc) Copac chinuit de avântul publicitar al micului întrerprinzător din Sectorul 3. Foto: Călin Hera (cu telefonul)

24/05/2014

Cutremur perfid cu o zi înainte de alegeri. Epicentru în Marea Egee

Locul unde s-a produs cutremurul din data de 24 mai 2014

Locul unde s-a produs cutremurul din data de 24 mai 2014

Senzaţie bizară azi, în timpul unui mic dejun întârziat. Zgâlţâiala a fost abia perceptibilă la început, dar evidentă. Am zis mereu că trebuie să cumpăr o masă mai solidă, ăsta a fost primul gând. Apoi am privit lustra. Recomand existenţa cel puţin a unei lustre în casă. Plafonierele nu sunt bune de nimic, nu se clatină deloc la cutremur. Zgâlţâiala a continuat suficient de mult încât să mă bucur de ea. „Cel puţin 5 grade”, mi-am zis. „E cel mai măricel din ultima vreme”, aveam să spun mai apoi.

read more »

Etichete: ,
25/02/2014

Un episod dramatic al seriei Pisici-Purici-Pasiune (PPP)

Vedere din Bucureşti. Afiş care anunţă un episod dramatic al seriei Pisici-Purici-Pasiune (PPP). Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din Bucureşti. Afiş care anunţă un episod dramatic al seriei Pisici-Purici-Pasiune (PPP). Foto cu telefonul: Călin Hera

Pentru o mai bună înţelegere a contextului, prezint mai jos episoadele anterioare ale acestei afişonovele din Secolul XXI:

  1. Miercurea fără cuvinte a administratorului de bloc
  2. Pisica din subsol şi cei un milion şi jumătate de purici
  3. Încă o provocare neaşteptată
  4. Un episod dramatic al seriei Pisici-Purici-Pasiune
04/02/2014

DOAR AICI. Seria PPP (Pisici-Purici-Pasiune). Încă o provocare neaşteptată

Anunţ la gazeta de perete a unui bloc oarecare

Anunţ la gazeta de perete a unui bloc oarecare

Întotdeauna am spus cui a stat să mă asculte: notaţi-vă într-un carneţel / într-un folder ştirile care se pretează la un va urma interesant. Pot ieşi ştiri chiar mai bune sau, în cel mai rău caz (care nu e deloc rău) le arătaţi cititorilor că ştiţi să spuneţi povestea până la capăt, în folosul lor, of course.

Recunosc, atunci când am publicat prima fotografie a seriei PPP (Pisici-Purici-Pasiuni) nu mi-am imaginat că vor fi atât de numeroase urmări. A venit însă acea Proză Arhiscurtă  despre Pisica din subsol şi cei un milion şi jumătate de purici, ceea ce a ridicat enorm miza subiectului.

read more »

29/10/2013

Atacul-supriză al domnului inginer

Domnişoara asistent manager stă într-o rână, concentrată. Domnul inginer trebuie să apară dintr-o clipă în alta, s-o surprindă, s-o sărute acolo unde îi place ei mai mult, s-o facă să râdă, să ţipe, să geamă de plăcere. Atât.

Domnişoara asistent manager e o friguroasă. Îşi trage pe umeri cearceaful. Ar putea poza chiar şi aşa, acoperită, pentru un tablou nud, atât îi e de evidentă frumuseţea. Pasiunea domnului inginer e de înţeles dar bărbatul, tot amânând atacul-surpriză, adoarme. Şi visează la doamna expert PR.

15/10/2013

Caloriferul lui Ilarion

Ilarion deschide robinetele caloriferelor (pentru o aerisire corectă). Apoi le închide, dar nu pe toate, fiindcă intervin chestii: cartofii se prăjesc prea tare, fata nu găseşte un caiet, nevastei îi trebuie urgent ceva etc. Despre inundaţie află a doua zi la telefon. Trecuseră 6 ore de la umplerea cu apă a instalaţiei de încălzire centrală. Fiul lui Ilarion văzuse el ceva (un firicel vioi de apă ţâşnind din calorifer fix pe marginea toaletei) şi se simţise răzbunat: nu i se întâmpla doar lui.

30/08/2013

Secolul XXI va fi Secolul alergiilor sau nu va mai fi deloc

De când a înlocuit-o pe doamna expert PR cu domnişoara asistent manager, domnul inginer doarme mai adânc şi se trezeşte mai obosit şi mai înclinat spre cugetare. Domnişoara asistent manager crede că de vină e vârsta domnului inginer. Pentru ea, oricine a trecut de 40 de ani „are o vârstă”. Una interesantă, la bărbaţi, una de care e bine să te fereşti, dacă-s femei, în special şefe sau soţii. În plus, domnişoara asistent manager are vise bizare. De pildă, azi-noapte a strănutat tinereşte, iar dimineaţă a zis că a visat o droaie de pisici. Asta e culmea alergiilor, a râs domnul inginer, să strănuţi în somn pentru că visezi pisici. Domnişoara asistent manager s-a bosumflat un pic, apoi a dat cu pudră.

28/08/2013

Mic ghid de trecere dintr-un anotimp în altul

Ilarion continuă să se minuneze de trecerea cam grăbită a zilelor şi se întreabă unde sunt anotimpurile de altădată. „Aseară era vară. Azi-dimineaţă se făcuse toamnă”, i-a zis domnului Lică. Vecinul său era îmbrăcat adecvat. Îşi luase, preventiv, umbrela. A privit un pic dincolo de Ilarion, apoi i-a spus că frumuseţea anilor din urmă constă în rapiditatea cu care se transformă totul.
– Acceptă, i-a zis, altfel rămâi în urmă.
– Ţie îţi place?.
– Parcă mă întreabă cineva sau parcă pot eu schimba asta.

16/08/2013

Pisica din subsol şi cei un milion şi jumătate de purici

O pisică. Foto: Călin Hera

O pisică. Foto: Călin Hera

N-am prieteni. N-am tată. N-am mamă (adică n-am mai văzut-o de foarte multe zile). N-am casă. N-am forţă. N-am experienţă. Dar am purici. Aproximativ un milion, un milion şi jumătate. Sau cam aşa ceva. Nu ştiu câţi sunt şi nu ştiu nici la ce folosesc. Mie mi se pare că nu fac nici bine, nici rău. Şi nu fac zgomot. Puricii sunt liniştiţi şi le place să stea cu mine. Mie îmi place să miaun. Oamenilor nu ştiu ce le place, dar ştiu ce nu le place: puricii. Adică singurul lucru pe care îl am eu.

P.S. Am scris acest PA după ce am văzut anunţul administratorului de bloc.

%d blogeri au apreciat asta: