Archive for ‘PA/Proză Arhiscurtă’

21/03/2017

Discromat

Îmi plac ochii tăi verzi, s-au lipit de retinele mele, tocmai de aceea am eu ochii verzi acum, pentru că s-au lipit prea tare, pur și simplu nu-mi mai vine să clipesc atunci când ești lângă mine, nu vreau să pierd nici măcar o fracțiune de secundă, vreau să mă bucur de tot timpul în care te pot privi, în care văd cum îți cade părul pe umeri, cum ți se ridică ușor buza de sus (încă nu știu îndărătul cărui gând), cum bei apă. Îmi place să-ți văd luminițele din ochi, ochii tăi verzi. Ea îl ține de mână, îl privește dintr-o parte, își spune „Chiar că nu distinge culorile. Am ochii albaștri de când mă știu”, zâmbește în sinea ei (i se ridică imperceptibil buza de sus), înțelege.

read more »

Etichete:
16/03/2017

Bănuțul domnului cu barbă de trei zile

„Dă-mi un bănuț, conașule, să iau un covrig”, zice un domn scund, cu barbă de trei zile, albă, și șapcă proletară. Ilarion îi cumpără un covrig, i-l oferă. Domnul cu barbă de trei zile ia covrigul, îl pune într-o pungă de plastic, zice bogdaproste. Ilarion e luat prin surprindere. Îngaimă un „Să fie primit!” incomplet, nu știe nici el exact ce trebuie să spună. Dar nici n-are timp să-și dea seama, pentru că domnul cu barbă de trei zile rupe tăcerea: „Dă-mi un bănuț, conașule, să iau o plăcintă”.

read more »

Etichete: ,
14/03/2017

Bărbații chiar că nu înțeleg nimic

Când era fetiță, inventase un joc pe care băiețeii nu îl înțelegeau: „Da înseamnă nu și nu înseamnă da”. Ei i se părea destul de logic. În orice caz, foarte amuzant. I-a plăcut atât de mult acest joc încât l-a perfecționat continuu – domnișoară fiind sau, mai apoi, doamnă respectabilă. Ilarion, absolvent de Politehnică, a fost inițial fermecat de acest stil, care i se părea șic, dar a ajuns, în final, să fie exasperat. „Palpitant”, a fost comentariul sec al domnului Lică. Atât de sec încât Ilarion n-a înțeles dacă prietenul lui face mișto de el sau dimpotrivă.

Etichete: ,
13/03/2017

Înjurături în trafic. Poziția domnului Lică

Dl. Lică își conduce cu demnitate mașinuța. Așteaptă cuminte culoarea verde a semaforului, reduce viteza în apropierea intersecțiilor, cedează trecerea, pornește ștergătoarele de parbriz, ascultă radio RFI. Totul, ca la carte. Afară plouă. Câinește. Sens unic în centrul Bucureștiului, mașini parcate în spic. Un Ford de culoare închisă încearcă să fure o poziție din coloană, poziția domnului Lică.

read more »

Etichete:
01/01/2017

Visul secret al domnului Lică

Când era copil, dl. Lică abia aștepta să se facă mare, ca să stea treaz toată noaptea de Revelion, aidoma părinților și unchilor lui. Când s-a făcut mare, a trecut prin toate fazele: chefuri, beții, revelioane în gașcă (dl. Lică era tipu’ cu chitara), revelioane romantice, după care a urmat dorința de a se băga în pat cât mai repede. Cu Fosta, iar apoi singur. Acum, dl. Lică zice că anul trecut cel mai mult și mai mult i-a plăcut să trăiască pe acest blog ori pe Facebook, unde s-ar bucura să vă întâlnească și în 2017. Poate și într-o carte. Căci, vorba amicului Ilarion, anul se schimbă, dar năravul ba.

Etichete: ,
19/09/2016

Dl. Lică, iscodit de două doamne

Dl. Lică înoată lent, aproape cu încetinitorul. Nu se grăbește. N-are de ce. E în lumea lui. Din când în când, cele două doamne cu care împarte culoarul 1 se intersectează cu el sau îl depășesc. Dl. Lică are grijă să nu le încurce. Ele în schimb îl iscodesc (cu coada ochilor). Știu când vine, când pleacă, câte ture face. În sinea lor, așteaptă ca el să le întrebe ceva. În sinea lui, dl. Lică numără turele de bazin și se miră că altceva nu poate să gândească de la un capăt la altul al culoarului. O pauză care îi prinde bine.

Etichete:
01/09/2016

Despre atei și credincioși

„… Credința este o intuiție. Credincioșii nu știu. Nu cercetează. Ei cred. Asta îi ajută. Au un sprijin. Ateii nu au acest sprijin. Nu-i vorbă, au și ateii sprijinul lor. Ateii spun că se sprijină pe propriile lor picioare. E o aroganță. Una mai mare decât a credincioșilor, care cred că au mereu un spate, au ceva care îi ajută la nevoie, la care se roagă”.

read more »

Etichete:
19/08/2016

Cele două-trei clipe de uitare ale domnului Lică

E aproape târziu. Doamna Meri stă într-o rână, cu părul desfăcut, și se gândește la soțul decedat anul trecut. Sânii ei, eliberați de sutien, par de nestăvilit. Lor nu le pasă de soțul decedat. Ei sunt atenți la dl. Lică, venit în urmă cu o oră în apartamentul de la Scara B. Distinsul domn e descumpănit, ca unul care n-a mai văzut de multă vreme așa minune. Pentru o clipă, două sau trei, din mintea domnului Lică, ai cărui ochi strălucesc, dispare Fosta. Fără ca el să-și dea prea bine seama anume de ce.

Etichete:
18/08/2016

Dl. Lică se complică

În sufletul lui, dl. Lică e tânăr. În inima lui e o lipsă. În mușchii lui, încă nefleoșcăiți, e viață. Și dor. Dor de Fosta. Ar vrea să o strângă în brațe. S-o mângâie, s-o dezmierde. Să-i simtă buzele. Dl. Lică e și el om. Om bun, o știu toți vecinii. Iar Fosta e departe. E altundeva. În schimb, doamna Meri locuiește la Scara B. Doamna Meri e o văduvă tânără și aproape veselă. De trei ori l-a chemat la o cafea. În această seară, a zis „fie ce-o fi!”. Dl. Lică, la el mă refer. Și totul se complică.

18/07/2016

Tratament de socializare

… veneam de la râu când m-am întâlnit cu curcile. E un ritual. Plimbarea de dimineață. Râul își schimbă mereu cursul, nu-i niciodată la fel, dar stă cuminte în albia lui lată. Asta dacă nu plouă prea mult la munte. După–masă, poate iese o bălăceală în gâldan, mi-am zis. Acum nu-i loc. Se fâțâie prin apă un cârd de gâște. Aș putea jura că șeful lor e Gâscanul vară-mi. Trebuie să aflu, poate a primit și tratament de socializare.

read more »

Etichete:
17/07/2016

Gâscanul homeopat

Îl crescuse vară mea de când era boboc. Boboc era el, Gâscanul. Nu mai știu ce se întâmplase cu părinții, frații și surorile lui. Ceva tragic, oricum. O întâmplare cu un dihor, o vulpe, ori poate cu vecinul ăla de-a stat la pușcărie. Vorba e că atunci când s-a făcut Gâscan, nici apă de baltă nu bea dacă nu îl îndemna vară-mea. Odată s-a întors mai devreme din concediu că-i murea de foame animalul de companie. O urma cuminte peste tot, râdea cu ea, o sorbea din ochi. Atât că devenise cam posesiv. L-a tratat cu bobițe homeopate pentru gelozie. Cică a funcționat,  n-am apucat să verific.

read more »

Etichete:
16/07/2016

Bradul miresei și răsăritul soarelui

Vine nuntă mare, stil tradițional.  Toată lumea vorbește despre felul în care m-am ocupat de bradul miresei în urmă cu mulți ani. Nu știu dacă e de bine sau de rău. Nu îmi amintesc. Lipsește o feliuță din memorie. Fix partea cu bradul miresei. Plus alte câteva secvențe. Apoi, brusc, răsăritul soarelui pe punte. Dedesubt, râul cu geografia lui mișcătoare, deasupra îngânarea zilei, în urmă – petrecerea de pomină. Stai așa, am aranjat-o. În așa fel încât soarele i-a răsărit pe buze. Cum să n-o săruți? Se clătina puntea de lemn legată de mal cu lanțuri groase.

read more »

Etichete:
15/07/2016

Mă privea așa, dintr-o parte

Curci crucite. Foto: Călin Hera

Curci crucite. Foto: Călin Hera

Se uitau la mine ca proastele. Erau patru  și cea mai curioasă avea ceva straniu în privire. Ochi sticloși, negri, ficși, fără nuanțe. Ca să vadă mai bine ce și cum, întorsese capul și mă privea așa, dintr-o parte. Eram Intrusul și trebuia să afle rapid cum să reacționeze. Am mai făcut un pas spre ele, cu cele mai bune intenții. Pe toate patru-n brațe v-aș ține, dar e ceva ce mă reține – am încercat eu o rimă. Dar mințeam și ele și-au dat seama. Curcile, de ele zic. Au început să curcăiască până când a apărut, amenințător, Curcanul.

read more »

Etichete:
14/07/2016

Vegetariana cu bust bogat

Vacă (doamna Joiana) pe islaz, lângă Horezu. Foto: Călin Hera

Vacă (doamna Joiana) pe islaz, lângă Horezu. Foto: Călin Hera

Ea e o doamnă cu bust bogat. Domoală. Blajină. Temeinică. Fără curiozități prea mari. Cu toate acestea, înțeleaptă. Vegetariană. Ar fi putut inventa Vegetarianismul, la o adică. Dar nu a preocupat-o vreodată așa o fiță. Și noțiunea de frumusețe rubensiană tot ea ar fi putut-o născoci, la fel de firesc. Mă refer la pieptul ei bogat, frământat în fiecare după-amiaza de mâinile puternice ale bărbatului casei. Amândoi așteaptă momentul acela unic. Poate mai mult ea, deși e o doamnă. Doamna Joiana. Dă cel mai bun lapte. Te lingi pe buze doar la gândul.

read more »

Etichete:
13/07/2016

Eroarea doamnei dr. Monica Săftoiu

Ilarion se scarpină în cap (semn că are o dilemă). A primit un mail de la o doamnă dr. Monica Săftoiu: „Sânii vă vor crește dacă aplicați zilnic crema…”. Ilarion a auzit de spam, baze de date furate/tranzacționate, dar știe și ce înseamnă public țintă. Dar dacă prin vreun cotlon de bază de date s-au adunat cine știe ce informații despre el? Dacă ăia știu ceva ce nici el nu știe? Ilarion scutură capul. Bine, bine, da’ de ce aș vrea eu să-mi crească sânii!?, se revoltă Ilarion cel targetat greșit. Și apasă delete.

30/06/2016

Singurătatea celui mai bun om din lume

Cel mai bun prieten al celui mai bun om din lume stă liniștit la umbră și dă din coadă. Cel mai bun om din lume este atât de bun, încât nu are prieteni (în afară de câine). Fiind atât de bun le face bine deopotrivă prietenilor, dușmanilor și indiferenților. La ce bun să ții ocupat un loc de prieten, dacă nu te alegi cu nimic în plus? Dacă primești tot atât ca neprietenii sau indiferenții? Așa își zic oamenii ceilalți. Câinele preferă să stea la umbră și să dea din coadă. Cel mai bun om din lume nu e chiar singur.

Etichete: ,
22/06/2016

Parsifal dimineața, dragi prieteni!

Vedere din București. Lancea, Der Speer, repetiția finală Parsifal, Ateneul Român. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Lancea, Der Speer, repetiția finală Parsifal, Ateneul Român. Foto cu telefonul: Călin Hera

Dl. Lică stă și se întreabă ce vor de la el astrele care s-au aliniat anume parcă pentru a-i da lui de gândit. Căci, își dă seama dl. Lică, e vorba despre astre, horoscoape, destin. Sau măcar despre o ironie a sorții. Despre Richard Wagner și sfințirea scenei prin Parsifal a citit și el, a ascultat, a discutat la o bere cu Ilarion, dacă tot a fost să fie. Dar de ce tocmai el, de ce tocmai lui?, asta nu își dă seama. Constată amuzat, așa cum numai dl. Lică poate să fie, că, în vreme ce aștepta cuminte pe balcon să se răcească primul strat de cafea, cel cu spumă în formă de nor străpuns de vreo lance misterioasă, și-a urat „Parsifal dimineața!”. Apoi a auzit că-l strigă cineva. O voce plăcută și dragă lui.

24/05/2016

Ce au în comun Hexi Pharma cu Goethe

Dan Condrea, patronul Hexi Pharma - moarte violentă într-un accident de mașină

Dan Condrea, patronul Hexi Pharma – moarte violentă într-un accident de mașină

Ilarion, care îi surprinde uneori pe dl. Lică și pe Inginer cu idei cel puțin interesante și surprinzătoare, le-a zis la berea de după-amiază că despre Dan Condrea ar fi putut să scrie, foarte bine, Goethe. „Adică?”, l-a întrebat Inginerul, care nu și-a dat seama unde bate Ilarion.

read more »

05/04/2016

Bormașina de la ora 8

Vedere din București. Bormașina de la ora 8. Sursa: Călin Hera

Vedere din București. Bormașina de la ora 8. Sursa: Călin Hera

Un anunț simplu, semnat „Un vecin”, le dezvăluie trecătorilor prin scara blocului, care încă nu-l știau, un secret teribil, greu de ascuns.

read more »

%d blogeri au apreciat asta: