Archive for ‘PA/Proză Arhiscurtă’

14/01/2019

Destinul omului cu părul blond

Era odată un om cu părul blond. Asta era o problemă, deoarece locuia în Țara Oamenilor cu Părul Grizonat. Toate drepturile, onorurile, privilegiile, le reveneau grizonaților. Cine nu avea norocul să se nască direct cărunt (un caz la un milion), era lipsit de orice șansă socială, politică, profesională. Era ostracizat până la vârsta senectuții. Pe care puțini o atingeau fiindcă lipsea speranța. La ce bun?, se resemnau tinerii. Tot ce aveau de făcut era să tragă de timp. Să trăiască-n doru’ lelii. Abia aceia care ajungeau (deja blazați) la primele fire albe de păr începeau să-și facă unele calcule, dar nu mai prea aveau cu ce.

read more »

Reclame
28/12/2018

Povestea de dragoste perfectă (în fix 500 de semne)

E bine să întâlnești femeia potrivită în locul potrivit, la momentul potrivit. Cei patru prieteni par a fi descoperit Povestea de Dragoste Perfectă. Ciocnesc. Se bucură. Și totuși, își beau seara într-o cârciumă, în loc să fie cu femeia potrivită. Unul o întâlnise la locul potrivit, dar nu era momentul. Pentru altul, momentul fusesese tocmai bun. Locul, nu. La al treilea: loc ideal, moment propice, dar… “Nu era femeia care credeam că e.”
Ilarion tace. „Problema a fost la mine. Nu eram eu ăla”.

read more »

01/11/2018

Dialogurile ilarionice

Dl. Lică trăiește încercând să se delecteze cu fiecare oră din viață. Ar fi hilar să pretindă că se delectează cu fiecare minut sau chiar secundă. S-ar păcăli în primul rând pe el însuși. Și nu e genul. În schimb, dl. Lică știe foarte bine că fericirea poate dura uneori doar o clipă, iar alteori îți trebuie ani să conștientizezi că ai trăit cu adevărat acea clipă. Dar asta e o altă poveste. Acum, dl. Lică trebuie să îi răspundă lui Ilarion la întrebarea dacă „după” mai este ceva și dacă da, ce? Trebuie să mai fie, explică dl. Lică, altfel n-ar avea rost. Dar dacă nu mai e nimic?, insistă Ilarion. Că n-ai de unde să știi. Hm, zice dl. Lică, și dacă n-ar mai fi nimic, tot ai mai rămâne o vreme în gândurile celor care își vor aminti de tine. Ceea ce poate fi deopotrivă fain și riscant, fiindcă totul devine subiectiv. Degeaba faci, dacă supraviețuitorul tău nu a priceput sau a înțeles grești. Dar eu am noroc, a mai spus dl. Lică și l-a privit pe Ilarion în ochii. Iar ochii albaștri ai prietenului său mai tânăr au scânteiat în fel aparte. 

read more »

21/06/2018

femeia cu cele mai frumoase unghii din lume

Are unghii frumoase, desăvârșite. Probabil cele mai plăcute la vedere unghii pe care ți le-ai putea imagina. Dar cine se îndrăgostește de o femeie doar pentru unghiile ei?!

read more »

Etichete:
08/05/2018

cioara de lângă drum

Era o cioară matură, cu ciocul puternic, viguroasă, adaptată traiului rural, acolo unde întotdeauna e care pe care. O vietate socială, care își oferă destule momente de solitudine. Găsise o bucată de pâine uscată. Zburase câțiva metri, leneș, până la o baltă de lângă drum, rămasă în urma unei mașini dereglate a Salubrității. S-a oprit la marginea băltoacei, a coborât ușor ciocul, s-a uitat scurt de jur împrejur, cu o imperceptibilă mișcare a capului, apoi a lăsat bucata de pâine în apă. Însă foarte puțin, de parcă ar fi avut cunoștință de mitul celor trei secunde. După care și-a înfulecat prada (cu o înfulecare prelungă și neîntreruptă).

read more »

12/10/2017

Ilarion nu mai este (dar ar vrea să fie)

… „Mă simt ciudat”, spune Ilarion încurcat (după ce bea cu poftă din halbă). Dl. Lică știe povestea. Până la un punct.

read more »

Etichete: ,
21/08/2017

Oameni și broaște țestoase

Dl. Lică își privește broasca țestoasă năpârlind. În jurul ei, solzi ca niște hieroglife egiptene. Pe care broasca țestoasă le ignoră suveran. De parcă ar fi ocupată cu lurcuri importante. De parcă ar avea altceva de făcut decât să stea toată viața, o viață lungă, într-o încăpere cu pereți din sticlă de 60 x 40 cm. Și oamenii năpârlesc, vara, după ce îi arde soarele, își spune dl. Lică. Atât că oamenii sunt foarte preocupați de pielea care li se cojește. Când cred că nu îi vede nimeni, își smulg pielea arsă de pe ei, căutând să obțină fâșii cât mai lungi, cât mai lungi. Nu se știe de ce.

Etichete:
26/05/2017

Pisica aproape neagră și Ilarion aproape dumirit

O pisică. Foto: Călin Hera

Pisica aproape neagră și liniștită. Foto: Călin Hera

Pisica aproape neagră își întinde capul, pipăie aerul cu lăbuța dreaptă, se retrage. Dacă ai putea-o privi mai de aproape, ai vedea că tremură. Stă cocoțată de patru ore într-un nuc gros, la zece metri deasupra pământului, la baza unor crengi groase. Pare să nu știe cum a ajuns acolo și, cu siguranță, nu are nici cea mai mică idee cum să coboare. Habar n-are de credințele oamenilor conform cărora pisicile au șapte vieți și cad mereu în picioare.

read more »

Etichete: , ,
25/05/2017

Cine taie găina

În gospodăriile de la țară e desemnat câte unul care să taie găinile (când le vine rândul). În principiu, bărbatul. Femeile sunt mai miloase. Eu cred că și bărbaților le e milă. Și ei se întâmplă să se mai atașeze de una, de alta. Însă bărbații trebuie să pară puternici. Neclintiți. Preciși.

read more »

Etichete:
27/04/2017

Metroul de dimineață

… boss-ul metroului pe care scrie PRECIZIEI închide ușile când mă aflu la doi metri de vagon. Dacă aș fi fost mai tânăr și mai bucureștean, aș fi țâșnit ca într-un film cu Tom Cruise. În schimb, am parcurs agale cei doi metri. Prinsesem privirea tipului de la butoane și știam că mă pot baza pe ceea ce bărbații numesc camaraderie. „OK, boss”, mi-a transmis.

read more »

20/04/2017

Povestea de dragoste perfectă

E bine să întâlnești femeia potrivită în locul potrivit, la momentul potrivit. Cei patru prieteni au ajuns la această concluzie de parcă ar fi descoperit PDP (Povestea de Dragoste Perfectă). Ciocnesc. Se bucură. Apoi le cad fețele. În loc să fie cu femeia potrivită, beau bere la cârciumă, într-o zi rece și ploioasă.

read more »

Etichete:
10/04/2017

Romeo, Julieta și adevărata scenă a balconului

Cântam, ca de atâtea ori, sub balcon. Îndrăgostit lulea eram. Cântam cu resemnare. Știam că-i place, aproape c-o vedeam roșind pe după perdele, dar își, cum se spune, ascundea sentimentele. În seara aceea era răcoare și mă ustura un pic gâtul, dar mai mult așa, ca o presimțire. Venise ca de obicei să-mi ceară o țigară, un ban de-o băutură, să mă tapeze de ceva. De Romeo zic.

read more »

Etichete:
05/04/2017

Frumosul din Crăpătura Adormită

Nu știu când și unde m-am născut, nici de ce, dar m-am maturizat repede. Atât de repede încât mi-a fost ciudă când a venit iarna și am intrat în starea de amorțire (într-o crăpătură a peretelui). Frumosul din Crăpătura Adormită, asta eram. Și mi se făcuse foame. Mi-ar fi țiuit urechile de foame (dacă aș avea urechi). Altfel nu-mi explic de ce m-am repezit bâzâind bezmetic la sânul dezgolit al femeii-care-oferă-îmbrățișări-bărbaților-triști-și-singuri, pe scurt M. (200 de lei bucata). A fost bine și sățios. Prea bine. De aceea am adormit acolo, pe sânul dezgolit. Noroc că M. n-a vrut să-l deranjeze pe client, un trist închipuit, că m-ar fi strivit c-o palmă!

read more »

Etichete: ,
04/04/2017

Bărbați și femei

Există două categorii de bărbați. Unora, femeile le spun să își aranjeze gulerul de la cămașă, să-i bage vârfurile sub pulover, și ei execută comanda pur și simplu, automat, asta e, ncsf, nu-mi bat capul, oricum știe ea mai bine, totuna mi-e. Bărbații din a doua categorie zâmbesc superior, știu cum le stă mai bine, trec prin viață cu gulerul de la cămașă peste pulover. Există și două feluri de femei. Unele îi plac pe bărbații din prima categorie, altele pe cei din a doua. 

03/04/2017

A doua poveste a lui Somn Ușor

Am și eu viața mea, fără vreo legătură cu poveștile tâmpite despre Moș Ene. Atât că viața mea începe atunci când oamenii dorm. În rest, e la fel. Îmi imaginez și eu că sunt mai grozav decât ceilalți sau, dimpotrivă, că sunt Rățușca cea Urâtă. Faze, toane. Și, da, îmi place și mie când oamenii cu care lucrez zâmbesc. Care se trezesc dimineața și își spun: „Moaaamă, ce frumos am visat!”.

read more »

02/04/2017

A intervenit ceva

Trebuia să ne întâlnim la 6. Am ajuns la și cinci. Avusesem un mic accident. Un Ford nu acordase prioritate. Când am ieșit dintre fiarele încarcerante ale mașinii, simteam o durere deasupra ochiului stâng. „Du-te naibii!”, mi-a strigat șoferul Fordului. Am oprit un taxi și m-am dus la ea. Nu era gata. „Opresc aparatu’, șefu’?”. Las’ să meargă, coboară acu’, așa a zis. După o oră, m-a sunat să-mi spună că a intervenit ceva. Cred că asta a spus, nu auzeam bine. Îmi curgea sânge în urechi. Taximetristul m-a dus la Urgențe. Om bun. Dacă citește asta, să vină să-i plătesc cursa. Sunt tot la Salonul 2.

read more »

28/03/2017

Cele mai grele trei zile ale lui Ilarion

S-a întors acasă după trei zile și trei nopți în care nu dăduse niciun semn. În prima noapte, lui Ilarion îi trecuseră prin minte cele mai negre gânduri. Nu se poate să fi dispărut așa, fără să lase măcar de înțeles că pleacă. Sigur a pățit ceva! Apoi a fost furios. Era trei dimineața. S-a gândit că ea e bine-mersi cine știe pe unde, cine știe cu cine, și el stă și perpelește ca prostu’. S-a purtat mereu frumos cu ea, iar acum…

read more »

Etichete:
21/03/2017

Discromat

Îmi plac ochii tăi verzi, s-au lipit de retinele mele, tocmai de aceea am eu ochii verzi acum, pentru că s-au lipit prea tare, pur și simplu nu-mi mai vine să clipesc atunci când ești lângă mine, nu vreau să pierd nici măcar o fracțiune de secundă, vreau să mă bucur de tot timpul în care te pot privi, în care văd cum îți cade părul pe umeri, cum ți se ridică ușor buza de sus (încă nu știu îndărătul cărui gând), cum bei apă. Îmi place să-ți văd luminițele din ochi, ochii tăi verzi. Ea îl ține de mână, îl privește dintr-o parte, își spune „Chiar că nu distinge culorile. Am ochii albaștri de când mă știu”, zâmbește în sinea ei (i se ridică imperceptibil buza de sus), înțelege.

read more »

Etichete:
16/03/2017

Bănuțul domnului cu barbă de trei zile

„Dă-mi un bănuț, conașule, să iau un covrig”, zice un domn scund, cu barbă de trei zile, albă, și șapcă proletară. Ilarion îi cumpără un covrig, i-l oferă. Domnul cu barbă de trei zile ia covrigul, îl pune într-o pungă de plastic, zice bogdaproste. Ilarion e luat prin surprindere. Îngaimă un „Să fie primit!” incomplet, nu știe nici el exact ce trebuie să spună. Dar nici n-are timp să-și dea seama, pentru că domnul cu barbă de trei zile rupe tăcerea: „Dă-mi un bănuț, conașule, să iau o plăcintă”.

read more »

Etichete: ,
%d blogeri au apreciat asta: