Archive for ‘Mirări’

14/11/2018

trecând încoace și încolo

…trecând încoace si încolo

nu te mai vad
dar te aud
seara pe pod

(e podul ud
si-i mult norod)

read more »

Reclame
11/11/2018

Mânz mic și Proza Arhiscurtă

Prima carte de Proză Arhiscurtă pe care o cunosc este „Umbra mării și alte confesiuni”, scrisă de Dan Costinaș în anul 2012. Am fost printre primii care au primit cartea.

read more »

07/11/2018

Pisici la fereastra cu pisici la fereastră

…fotografii cu pisici
cu cozi stufoase
cu ghearele scoase
prin ochii mici

prin ochii-brici

priviri-arici
nădejdi pufoase

read more »

06/11/2018

Filozofia preludiului

Era odată o țară ai cărei locuitori, visători de felul lor, care trecuseră de-a lungul istoriei prin multe încercări și dezamăgiri, prin evenimente care începeau aparent bine și se terminau inevitabil prost, dezvoltaseră o filozofie a preludiului, în care satisfacția supremă consta în pregătitul lucrurilor, al întâmplărilor din viața de zi cu zi.

read more »

01/11/2018

Dialogurile ilarionice

Dl. Lică trăiește încercând să se delecteze cu fiecare oră din viață. Ar fi hilar să pretindă că se delectează cu fiecare minut sau chiar secundă. S-ar păcăli în primul rând pe el însuși. Și nu e genul. În schimb, dl. Lică știe foarte bine că fericirea poate dura uneori doar o clipă, iar alteori îți trebuie ani să conștientizezi că ai trăit cu adevărat acea clipă. Dar asta e o altă poveste. Acum, dl. Lică trebuie să îi răspundă lui Ilarion la întrebarea dacă „după” mai este ceva și dacă da, ce? Trebuie să mai fie, explică dl. Lică, altfel n-ar avea rost. Dar dacă nu mai e nimic?, insistă Ilarion. Că n-ai de unde să știi. Hm, zice dl. Lică, și dacă n-ar mai fi nimic, tot ai mai rămâne o vreme în gândurile celor care își vor aminti de tine. Ceea ce poate fi deopotrivă fain și riscant, fiindcă totul devine subiectiv. Degeaba faci, dacă supraviețuitorul tău nu a priceput sau a înțeles grești. Dar eu am noroc, a mai spus dl. Lică și l-a privit pe Ilarion în ochii. Iar ochii albaștri ai prietenului său mai tânăr au scânteiat în fel aparte. 

read more »

06/09/2018

Cine este doamna Olimpia

Afiș mare pe coloanele de la cea mai nouă stație de metrou: s-a pierdut o femeie în vârstă de 87 de ani. Fotografia alb-negru a unei doamne apatice surprinde un ușor licăr în ochii femeii. Sau o eroare a copiatorului. O cheamă Olimpia și ține mâna stângă în poală. Are un inel subțiat, cu o piatră frumoasă, nefiresc de frumoasă.

read more »

10/05/2018

ne place la masă împreună să stăm

ne place la masă împreuna să stăm
am pâinea si cuțitul
ai pâinea si cuțitul

fără mine probabil că
ai tăia apa de la robinet
(te-am văzut facând asta)
ai tăia felii de aer din ce în ce mai subțiri

mai subțiri ca zâmbetul care ți-a înghețat atunci pe buze
și a tăiat
și a început să ningă în luna martie târziu
(cu blândețe)
ca-ntr-o deplină nesăbuință

read more »

Etichete:
09/05/2018

iubirea e ca zborul unui pescăruș

…iubirea e ca zborul unui pescăruș

pe deasupra râului din centrul orașului

 

am fotografiat acest zbor de sute de ori

căutând cele mai bune cadre

le-am ales pe acelea în care pescărușul pare că se uită la mine

se gândește la mine

am păstrat fotografiile care în mod normal le plac și celorlalți

(pe celelalte le-am șters)

 

…și totuși iubirea nu e ca o zi glorioasă

în care obții multe multe like-uri pe Instagram

read more »

04/05/2018

apus de soare, început de mirare

importantă-i lumina
felul în care
îți spune trezește-te
sau hai la culcare

când bărbosul în blugi
își turează motorul
importantă-i lumina
crede azi trecătorul

read more »

27/04/2018

am blugii rupți

am blugii rupți am genunchii juliți

parc-aș fi un bordei cu pereți scorojiți

mă opresc să respir și să beau apă rece

și să râd pe furiș și să dorm până-mi trece

 

dar pietrele cum se zice rămân

read more »

Etichete: , ,
20/04/2018

dincoace de pleoape

… cele mai prețioase lucruri
sunt cele care te opresc din drum
drumul tău grăbit (vâjâit)

Iată o culoare. Iată un zâmbet.

iată ceva ce poți păstra
dincoace de pleoape

read more »

19/04/2018

…ne plimbăm prin orașul cu ochi

…și iar ne plimbăm prin orașul cu ochi

 

iată casa albastră străduța îngustă
cineva s-a oprit o femeie în fustă

 

se ridică pe vârfuri privește de sus
ca un pescăruș care tocmai s-a dus

 

read more »

Etichete: ,
09/02/2018

Paterson, o poezie de film

Atunci când sunt acasă, vreau să scriu și am nevoie de un declic, deschid un volum de versuri al lui Ion Mircea. De exemplu, volumul Istm. Funcționează de fiecare dată. Îmi priește. Mie îmi. Atunci când nu sunt acasă… La mine a funcționat când am văzut filmul Paterson, al lui Jim Jarmusch. 

read more »

31/05/2017

Totti înseamnă toți, chiar dacă Totti e numai unul

Francesco Totti. Omul ăsta a făcut ceva. A însemnat ceva. A pus preț pe munca lui. A primit aplauze pentru munca lui. Talentul? Bineînțeles. Dar în cazul celor care într-adevăr contează mai e un schepsis. În afară de clasicul 99% muncă. 

read more »

Etichete: , ,
25/05/2017

Cine taie găina

În gospodăriile de la țară e desemnat câte unul care să taie găinile (când le vine rândul). În principiu, bărbatul. Femeile sunt mai miloase. Eu cred că și bărbaților le e milă. Și ei se întâmplă să se mai atașeze de una, de alta. Însă bărbații trebuie să pară puternici. Neclintiți. Preciși.

read more »

Etichete:
22/05/2017

Din biroul alăturat se aud zgomote ciudate

Din biroul alăturat se aud zgomote ciudate: scaune scârțâind, pereți scârțâind, hârtii foșnind, zgomot de cești, voci în șoaptă, cu câte un ton mai ridicat, uși închise cu sfială. Pe sub ușa înaltă, albă, închisă, se strecoară o lumină albastră, care poartă toate aceste zgomote. Din câte știu, nu e nimeni dincolo.

read more »

Etichete:
16/05/2017

Ploaia de la ora zece

Momentul acela în care ajungi târziu acasă, parchezi câș, ieși din mașină și îți dai seama că plouă (de aceea porniseră să se miște, pe parbriz, ștergătoarele). Și în loc să grăbește pasul spre scara blocului, te oprești, îți dai capul pe spate, întinzi mâinile și te lași udat până la piele de stropii reci, proaspeți. Și respiri.

13/05/2017

Relația cu revelația

Dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu aici, atunci unde?

read more »

Etichete:
20/04/2017

Povestea de dragoste perfectă

E bine să întâlnești femeia potrivită în locul potrivit, la momentul potrivit. Cei patru prieteni au ajuns la această concluzie de parcă ar fi descoperit PDP (Povestea de Dragoste Perfectă). Ciocnesc. Se bucură. Apoi le cad fețele. În loc să fie cu femeia potrivită, beau bere la cârciumă, într-o zi rece și ploioasă.

read more »

Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: