Archive for ‘Mirări’

20/04/2017

Povestea de dragoste perfectă

E bine să întâlnești femeia potrivită în locul potrivit, la momentul potrivit. Cei patru prieteni au ajuns la această concluzie de parcă ar fi descoperit PDP (Povestea de Dragoste Perfectă). Ciocnesc. Se bucură. Apoi le cad fețele. În loc să fie cu femeia potrivită, beau bere la cârciumă, într-o zi rece și ploioasă.

read more »

Etichete:
13/04/2017

Despre viața de apoi

Nu lăsa pe viața cealaltă ceea ce poți face în această viață.

Etichete:
12/04/2017

Cum să ții post pe Facebook

A spus că anul ăsta va posti. S-a jurat că așa va face. Dacă nu acum, atunci când? Și s-a apucat, cu înverșunare, să posteze pe Facebook.

09/04/2017

Gândire mare cât o zi de post

Ce-mi zicea un om care postește: numai cine nu mănâncă nu greşeşte.

07/04/2017

Nimic nu a mai fost ca înainte

Ea era plină de viață și mult, mult mai tânără. I-ar fi putut fi, la o adică, stră-strănepoată. El era mai stabil și avea clasă. Aceasta era prima impresie pe care o aveai atunci când dădeai ochii cu el. Realizai însă că așa e, cu adevărat, abia atunci când reușeai să-l cunoști pe dinăuntru. Cel puțin, așa i s-a întâmplat ei. Pentru că nimic nu a mai fost ca înainte de a-l fi cunoscut.

read more »

04/04/2017

Bărbați și femei

Există două categorii de bărbați. Unora, femeile le spun să își aranjeze gulerul de la cămașă, să-i bage vârfurile sub pulover, și ei execută comanda pur și simplu, automat, asta e, ncsf, nu-mi bat capul, oricum știe ea mai bine, totuna mi-e. Bărbații din a doua categorie zâmbesc superior, știu cum le stă mai bine, trec prin viață cu gulerul de la cămașă peste pulover. Există și două feluri de femei. Unele îi plac pe bărbații din prima categorie, altele pe cei din a doua. 

30/03/2017

Despre oameni

Fetiței îi strălucesc ochii. Pentru ea, mami și tati, care au luat-o de la grădiniță, înseamnă Universul. Pentru ei aleargă pe aleile din parc, pentru ei se răsfață, se simte domnișoară. Domnul Profesor trece, urmat de un grup mare de elevi, care-i sorb cuvintele. Se vede că i-a acaparat. Îl respectă, dar e mai mult decât atât. Respectă ceea ce le spune, ceea ce îi învață. Ceea ce înseamnă el pentru ei. Doi tineri merg mână-n mână. Se privesc în ochi. Se opresc. Se sărută cu poftă. Merg mai departe, se opresc iar. Își sunt unul altuia jumătatea. Așa simt, se jură că e așa. Toate aceste Lumi trec pe lângă dl. Lică, oprit în loc. Dl. Lică zâmbește și pleacă agale. Seara, la bere, tace, deși prietenul Ilarion îl tot întreabă una-alta. Într-un târziu, spune ca pentru sine: „Și totuși nimeni nu e de neînlocuit”.

Etichete:
28/03/2017

Cele mai grele trei zile ale lui Ilarion

S-a întors acasă după trei zile și trei nopți în care nu dăduse niciun semn. În prima noapte, lui Ilarion îi trecuseră prin minte cele mai negre gânduri. Nu se poate să fi dispărut așa, fără să lase măcar de înțeles că pleacă. Sigur a pățit ceva! Apoi a fost furios. Era trei dimineața. S-a gândit că ea e bine-mersi cine știe pe unde, cine știe cu cine, și el stă și perpelește ca prostu’. S-a purtat mereu frumos cu ea, iar acum…

read more »

Etichete:
21/03/2017

Discromat

Îmi plac ochii tăi verzi, s-au lipit de retinele mele, tocmai de aceea am eu ochii verzi acum, pentru că s-au lipit prea tare, pur și simplu nu-mi mai vine să clipesc atunci când ești lângă mine, nu vreau să pierd nici măcar o fracțiune de secundă, vreau să mă bucur de tot timpul în care te pot privi, în care văd cum îți cade părul pe umeri, cum ți se ridică ușor buza de sus (încă nu știu îndărătul cărui gând), cum bei apă. Îmi place să-ți văd luminițele din ochi, ochii tăi verzi. Ea îl ține de mână, îl privește dintr-o parte, își spune „Chiar că nu distinge culorile. Am ochii albaștri de când mă știu”, zâmbește în sinea ei (i se ridică imperceptibil buza de sus), înțelege.

read more »

Etichete:
14/03/2017

Bărbații chiar că nu înțeleg nimic

Când era fetiță, inventase un joc pe care băiețeii nu îl înțelegeau: „Da înseamnă nu și nu înseamnă da”. Ei i se părea destul de logic. În orice caz, foarte amuzant. I-a plăcut atât de mult acest joc încât l-a perfecționat continuu – domnișoară fiind sau, mai apoi, doamnă respectabilă. Ilarion, absolvent de Politehnică, a fost inițial fermecat de acest stil, care i se părea șic, dar a ajuns, în final, să fie exasperat. „Palpitant”, a fost comentariul sec al domnului Lică. Atât de sec încât Ilarion n-a înțeles dacă prietenul lui face mișto de el sau dimpotrivă.

Etichete: ,
09/03/2017

Despre decizii și ce faci cu ele

Ai luat o decizie bună, continuă!

Ai luat o decizie greșită, continuă!

read more »

Etichete:
08/03/2017

Privirea albastră a doamnei Wally Neuzil

Egon Schiele, Portretul lui Wally Neuzil (1921), Muzeul Leopold, Viena. Foto: Călin Hera

07/03/2017

Despre viteza de umplere a mașinii de spalat

Viteza de umplere a mașinii de spălat. Măsurată în coșuri de rufe spălate zilnic/săptămânal.

Ce indicator ar fi acesta? Al nivelului de trai? A altceva? A nimic?

read more »

24/02/2017

Patrușopt de lei cincizeci, dom’le dragă, să mai treci!

Seară, oboseală după o zi plină, vizită în fugă la supermarket și, în rutina banală a momentului aceluia când, la casă, ești mai atent la pachetul de gumă de mestecat pe care îl agăți în ultima clipă decât la omul care scanează cumpărăturile, auzi vocea, apoi vezi omul care te salută un pic cam prețios și îți spune cât de mult se bucură că ai făcut cumpărături în supermarketul lor.

read more »

07/02/2017

Despre propagandiști

Cei mai mari propagandiști din lume sunt rușii, iar ei spun că cei mai mari propagandiști din lume sunt americanii. În România există mărunți epigoni.

Etichete:
28/12/2016

Despre copiii care cresc. Amintiri calde pentru zile reci

Animale și flori pe planșa de lucru a Carinei

Animale și flori pe planșa de lucru a Carinei

Deja, fetița e mai degrabă domnișoară. Băiatului i se schimbă vocea, îi mijește mustața. Când îți strânge mâna, se simte forța tinereții. Te ajută deja să cari sacoșele din portbagaj. Le alege pe cele mai grele, fără să zică nimic. Cumva, te protejează. Îi percepi zâmbetul interior, al satisfacției că poate face asta, o face, dar nu o declară. O ține pentru el. Ca să nu te simți prost tu, tatăl lui.

read more »

Etichete:
16/12/2016

Leacul lebedelor

Vedere din București. Conturul celei mai frumoase lebede albe din oraș. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Conturul celei mai frumoase lebede albe din oraș. Foto: Călin Hera

Când a conștientizat despărțirea ireversibilă de Fosta, dl. Lică și-a pus problema sinuciderii. N-a mărturisit nimănui acest lucru. Oricum, tăcuse zile în șir. Gândul de a termina cu tot și cu toate a durat 2-3 secunde (cât durează un gând), dar l-a înspăimântat. Ce naiba? Cât de prost să fiu?! A tras draperiile, a deschis ferestrele, a încuiat ușa în urma lui, a pornit motorul și s-a trezit din transă abia pe malul apei. O băltoacă. Și totuși, i s-a părut că a zărit o lebădă albă, clasică, maiestuoasă. Știa că n-are cum fi așa ceva acolo, a rămas convins că lebăda i-a cântat. Așa că s-a ridicat și a plecat. În alt oraș, în altă viață.

15/12/2016

Despre bucurie

O bucurie nu vine niciodată singură.

Etichete:
14/12/2016

Bohemian Rhapsody cu fotbaliști

– De unde naiba vine asta?

– De la cocaină, aș zice eu.

Acesta este ultimul comentariu pe care l-am văzut azi-noapte la probabil cel mai haios videoclip postat în ultima vreme pe YouTube.

read more »

%d blogeri au apreciat asta: