Archive for ‘Guest post’

01/11/2015

Eugen Evu: Ultima

Ultima, de Eugen Evu

Ultima, de Eugen Evu

Public astăzi o poezie primită de la un bun prieten.

read more »

Etichete: ,
31/10/2015

Când la recurs mă cheamă amintiri. Shakespeare (Sonet XXX)

William Shakespeare

William Shakespeare

Prietenul Laurean mi-a trimis un nou sonet shakesperian, al XXX-lea, pe care l-a tradus. Mă bucur să vi-l arăt, mai întâi în original, apoi în traducerea lui.

23/10/2015

Evu: Poeseul magicienilor. Fiicei şi fiilor mei

 

Eugen Evu, 2010, la Castelull Corvinilor. Foto: Remus Suciu

Eugen Evu, 2010, la Castelull Corvinilor. Foto: Remus Suciu

Din triada celor trei grații-arte-muze (pictura, muzica, poezia), încă de copil, în lumea satului și sub mirajul Naturii, prima ispitire a fost cea a obiectelor -jucărie, avionul confecționat din tulei de porumb și cu elice din lemn de soc, din colțul unghiular al acoperișului, morișca de apă pe firul pârâului din Vâlcele Bune, satul tatălui meu și săniuța ori schiurile din troacă veche din salcie… Unealta principală era briceagul dăruit de bunicul meu. Lemnul folosit era accacia robynnia, alunul, cireșul, prunul, butucul de rosa canina…

read more »

30/08/2015

Cristina Mogîldea: Am ciocnit umbrele în Ouro Preto

Mă laud încă o dată cu studenții mei. În semestrul al doilea al anului trecut, i-am trimis pe cei din Anul II prin lume – care-ncotro. Le-am dat o destinație, un link și le-am spus să observe, să caute, să umble virtual prin locul cu pricina, apoi să ne povestească tuturor, în scris, ce au văzut. Să surprindă o secvență, un ceva autentic. Să ne facă pe noi, cititorii, să credem că suntem acolo, împreună cu ei. Dacă tot ne dăm toată ziua pe Internet, dacă tot gugălim, hai să vedem cum ne descurcăm cu asta, cu o putem folosi în interesul (profesional) propriu.

read more »

02/07/2015

Anca Olteanu: La un click de Copley Square

Vedere din Boston. Imagine din Copley Square, Boston, via Google Street View

Vedere din Boston. Imagine din Copley Square, Boston, via Google Street View

Dacă ridici capul și privești cerul, vezi urmele lăsate de avioane, soarele care vrea să se ascundă după turnul John Hancock, crucile de pe turnulețele bisericii Sfânta Treime și steagurile de pe Fairmont Copley Plaza. Dacă ai trage aer în piept, ți-ar mirosi a patriotism și religie sau a lămâie de la standul la care se vinde limonadă peste stradă?

Vizavi de biserică sunt deschise terase ale magazinelor. Păzite de lumina soarelui, sub corturi albe, pe tarabe, vânzătorii își expun marfa: fructe și legume din ce vezi cu ochiul liber.

Pentru un hotel vechi de mai bine de o sută de ani, cele 20 de milioane de dolari investite în Fairmont Copley Plaza fac diferența între restaurarea românească și cea americană sau între interes și dezinteres? Cu copertinele roșii la geamurile de la parter, hotelul are un aer regal.

Situat pe diagonala lui, librăria impresionează prin simplitate. ”Librăria publică a orașului Boston, construită de oameni și dedicată dezvoltării învățăturii” – acest mesaj e gravat în cărămida deschisă la culoare a  librăriei din Copley Square. Cele două statui negre veghează la intrarea, în timp ce alte steaguri ale Statelor Unite ale Americii se înclină deasupra ta.

Turnul construit în stil venețian gotic al Old South Church se zărește de la biserica Sfânta Treime. Strada de pe lângă clădirea în stil gotic este îngustă, neprielnică unui claustrofob cu miros sensibil, întrucât tomberoanele sunt la distanță de nici trei metri unul de altul.

Autobuzul trece pe lângă oamenii care așteaptă în stația St James Street. Nici unul dintre cei trei nu are telefonul în mână, deși stația are wi-fi gratuit, iar panoul din spatele lor evidențiază chiar acest lucru. Părul alb al femeii strălucește în soare, băiatul stă plictisit cu un bagaj la picioare, iar fata fumează o țigară. În spatele stației, la umbră sau pe iarbă, la soare remarc fie un cuplu apropiat, fie un grup care pare că face un picnic.

Pe bicicletă, pe jos sau în mașini, oamenii sunt în tricou cu mânecă scurtă și parcă și mie mi se face cald. Suflec mânecile halatului pufos și schimb rapid direcția. Un indicator arată drumul spre New York și brusc aș vrea să știu ce l-a inspirat pe Frank Sinatra, pe Alicia Keys sau pe Jay-z, așa că tastez o nouă destinație, în timp ce norii se adună pe cer și deja nu mai poți zări urmele lăsate de avioane, dar simți cum steagurile încă flutură.

read more »

21/06/2015

Ioana Gonțea: Parsif-Ateneu. Sau despre cum Parsifal a cutremurat zidurile Ateneului Român

Vedere din București. Christian Badea dirijând Parsifal la Ateneul Român - repetiția deschisă presei, cu o seară înainte de premieră. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Christian Badea dirijând Parsifal la Ateneul Român – repetiția deschisă presei, cu o seară înainte de premieră. Foto cu telefonul: Călin Hera

”Exteriorul clădirii Ateneului nu trădează forfota din interior. Fațada stă curată în lumina leneșă a amiezii și numai niște porumbei și niște chinezi cu aparate foto îi tulbură liniștea. Însă pe la intrarea de la filamornică apar semne că înăutru se întâmplă ceva cu adevărat important: e un furnicar de oameni acompaniat de voci care se înalță exasperate în văzduh: unii ies, alții încearcă să intre.

read more »

12/06/2015

Cei mai frumoși sâni din București, mutilați de Ana Pauker

Foto 1946

Cariatidele, înainte de a fi distruse de Ana Pauker. Fotografie din revista Life, 1946.

”Pe strada Edgar Quinet, la Nr. 6, în apropierea celebrului restaurant Capșa, se află o foarte frumoasă clădire de birouri, în stil art-deco. A fost sediul Băncii Albina în anii ’30, prima bancă românească (1872, Sibiu). Arhitectura îi este atribuită lui Octav Doicescu (cel care a proiectat și clădirea Operei Naționale).

read more »

%d blogeri au apreciat asta: