Archive for ‘Amintiri’

15/02/2017

Amintiri dinaintea erei voastre

Călin Hera într-o ipostază jurnalistică basic. Fotografie de epocă făcută de Gig Motoianu

Vedere din trecut. Călin Hera într-o ipostază jurnalistică basic. Fotografie de epocă făcută de Gig Motoianu (MfC)

17/10/2016

De ce bagă struții capul în nisip și ce găsesc acolo

om cu strut

Salvarea prin struț. Desen de Calin Hera

read more »

12/10/2016

Pinus cembra centenar în Munții Olimp (MfC)

padure bere1

Munții Olimp. Patru prieteni îmbrățisând pe jumătate un exemplar faimos de Pinus Cembra. Al cincilea făcea poze. Foto: Calin Hera (MfC)

05/10/2016

Unic și repetabil

Munții Retezat. Lacul Bucura, văzut de la nivelul luciului de apă. Foto: Călin Hera

Munții Retezat. Lacul Bucura, văzut de la nivelul luciului de apă. Foto: Călin Hera (MfC)

28/09/2016

Elemente ale tinereții, la diferite vârste

Carusel

Muzeul satului. Niciun copil nu rezistă. Mare sau mic. Foto: Calin Hera (MfC)

read more »

10/08/2016

Lumea din geamantanele lui Gaudi

Îmi iau geamantanul şi plec. Interior din Casa Mila, Barcelona. Foto: Călin Hera (mai 2011)

Geamantane folosite de Gaudi în călătoriile lui prin lume. Fotografiate în Casa Mila, Barcelona. Foto: Călin Hera (MfC)

03/08/2016

Bicicleta care m-a lăsat fără cuvinte. Pe muntele Olimp

olimp 948

Cu bicicleta pe țancurile munților Olimp. Foto: Calin Hera (MfC)

30/07/2016

Haine. Săpun

…  căci vorbim-vorbim. Mâncăm-mâncăm. Dar mai și bem. Înainte de asta, mergem frumos la dulăpior și alegem un tricou curat, mirosind a săpun. Vă amintiți, cei născuți mai demult? Cum stăteau la loc de cinste, printre hainele bune, săpunurile „străine”, pe care nu te încumetai să le consumi, le țineai acolo, să fie hainele parfumate.

read more »

26/07/2016

Tati, mâine mă înveți și pe mine stelele?

Desen pe asfalt. Casă cu gard. Foto: Sorin Stanciu

Desen pe asfalt. Casă cu gard. Foto: Sorin Stanciu

De ce tot farmecul e dincolo de gard, stând turcește în jurul pietroiului? De ce dincoace de gard parcă nici nu se mai văd stelele pe cer? Doar câteva abia de se disting. De ce dincoace de gard copiii vin agale, chemați de părinți răgușiti și de cocoși matinali și încep să își simtă picioarele grele? De ce adorm butuc, cu pleoape groase, deși adineauri, dincolo de gard, sporovăiau vesel, ținând satul treaz? Tati, mâine mă înveți și pe mine stelele? Deci, ce ziceam?

read more »

Etichete:
25/07/2016

Biserica domnitorului jecmănitor

Imagine din biserica Mănăstirii Arnăuta. Foto: Călin Hera

Imagine din biserica Mănăstirii Arnota. Foto: Călin Hera

Un domnitor cam mitocan a luat colb pe haine și nădușeala de cal i s-a impregnat în piele. Dar a meritat. Fuga e rușinoasă, dar (firește) sănătoasă! Turcii voiau să-i pună pielea pe băț fiindcă își jecmănea prea mult poporul. Om hain. Dacă îți achitai cuminte tributul, Înalta Poartă te lăsa în pace. Numai să nu sari calul cu plătitorul de taxe. Poporul. Sari calul, ai pus-o. Sau ajungi să miroși a nădușeală de cal. Partea bună e că domnitorul hulpav a făcut o biserică în vârful muntelui unde și-a găsit scăparea. Legenda nu consemnează cât a stors din supuși ca s-o dureze, că doar nu a dat de la el. Cu turcii a căzut la pace. Iar biserica mănăstirii Arnota e frumoasă și azi. Atât că e mult colb până acolo.

read more »

24/07/2016

Apă rece. Simți păstrăvul

Râu de munte. Foto: Călin Hera

Râu de munte. Foto: Călin Hera

Alt râu.  Alt vuiet ușor.  Altă bălăceala. De data asta, concretă. Apă rece. Simți păstrăvul. Dacă i-aș fi cumpărat de la păstrăvărie,  i-aș fi eliberat aici, unde le este locul.

read more »

Etichete: ,
22/07/2016

Scurtă descriere a unei biserici din lemn

Biserică din lemn, jud. Vâlcea. Foto: Calin Hera

Biserica Grămești, jud. Vâlcea. Foto: Calin Hera

Ca să ajungi la biserica din lemn de la Grămești trebuie să lași mașina în drum, lângă troiță, și să urci o pantă ușoară, pe lângă pădure. În curte, meșterii își fac de lucru cu o minibetonieră. Poate au dezlegare duminicală, poate că în timpul săptămânii trudesc prin cine știe ce gospodării. Pereții din lemn ai bisericii poartă, de sute de ani, inscripții chirilice. Cele mai vechi, de pe la 1700, sunt în slavonă. E și înăuntru ceva cool, dar nu poți intra decât dacă ai aranjat chestia asta în prealabil cu preotul. Are două telefoane mobile, dar acum e ocupat. Sau nu are rețea. De preot zic.

read more »

21/07/2016

Măgarul, înainte de a o lua la goană

Măgar în satul Costești, Vâlcea. Foto: Călin Hera

Măgar în satul Costești, Vâlcea. Foto: Călin Hera

La păstrăvărie nu e pește. Scrie pe poartă. Varză aveți? Nu au nici varză. Viezure, bursuc, brânză, mânz? Nimic. Gest de lehamite. Insul. Eu sunt entuziasmat. E o zi bună. Pe mânz l-am găsit ceva mai sus. Păștea împreună cu familionul. S-a speriat când am oprit mașina să-i fac poză. A luat-o la goană răgând. Ne-a știut tot satul. Toate satele, probabil. S-a dus vestea, fiindcă nu am mai întâlnit picior de măgar. Mânz îi spune fiului de măgar, nu-i așa?

read more »

20/07/2016

La Trovanți

Trovanți. Foto: Călin Hera

Câțiva trovanți. Foto: Călin Hera

Butoiul de țuică e uriaș și gol. E ca un trovant, care nu știi cum a ajuns acolo (dacă nu stăpânești noțiuni elementare de istoria locului). La trovanți e lume-gârlă. Totuși, câinii lui Marius lenevesc nestingherit. Ceva mai mari decât ultima oară, poate de la energia bolovanilor vii. Sau poate fiindcă a trecut timpul. Deși aici timpul stă în loc. Altfel  ar lua-o razna. Nu sunt sigur că n-o face. Așa, rotunjit de bolovanii ăia misterioși, de-ți vine să îți pui o dorință. Poate două.

read more »

19/07/2016

Cafea sau țuică, ce alegi?

Cine mai vrea cafea? Cine n-ar vrea cafea făcută la ibric, cu cornulețe cu gem pe farfurioara?! Aici era un corcoduș bătrân. L-au tăiat că avea prea mult rod. Murdărea curtea. Cine să mai facă acum țuică slabă și gustoasă, de simți zarzărele în gură la fiecare dușcă? Aici le zice zarzăre la corcodușe. Aici bem acum cafea tare, la ibric. Cine să bea țuică la 10 dimineața?

read more »

18/07/2016

Tratament de socializare

… veneam de la râu când m-am întâlnit cu curcile. E un ritual. Plimbarea de dimineață. Râul își schimbă mereu cursul, nu-i niciodată la fel, dar stă cuminte în albia lui lată. Asta dacă nu plouă prea mult la munte. După–masă, poate iese o bălăceală în gâldan, mi-am zis. Acum nu-i loc. Se fâțâie prin apă un cârd de gâște. Aș putea jura că șeful lor e Gâscanul vară-mi. Trebuie să aflu, poate a primit și tratament de socializare.

read more »

Etichete:
17/07/2016

Gâscanul homeopat

Îl crescuse vară mea de când era boboc. Boboc era el, Gâscanul. Nu mai știu ce se întâmplase cu părinții, frații și surorile lui. Ceva tragic, oricum. O întâmplare cu un dihor, o vulpe, ori poate cu vecinul ăla de-a stat la pușcărie. Vorba e că atunci când s-a făcut Gâscan, nici apă de baltă nu bea dacă nu îl îndemna vară-mea. Odată s-a întors mai devreme din concediu că-i murea de foame animalul de companie. O urma cuminte peste tot, râdea cu ea, o sorbea din ochi. Atât că devenise cam posesiv. L-a tratat cu bobițe homeopate pentru gelozie. Cică a funcționat,  n-am apucat să verific.

read more »

Etichete:
16/07/2016

Bradul miresei și răsăritul soarelui

Vine nuntă mare, stil tradițional.  Toată lumea vorbește despre felul în care m-am ocupat de bradul miresei în urmă cu mulți ani. Nu știu dacă e de bine sau de rău. Nu îmi amintesc. Lipsește o feliuță din memorie. Fix partea cu bradul miresei. Plus alte câteva secvențe. Apoi, brusc, răsăritul soarelui pe punte. Dedesubt, râul cu geografia lui mișcătoare, deasupra îngânarea zilei, în urmă – petrecerea de pomină. Stai așa, am aranjat-o. În așa fel încât soarele i-a răsărit pe buze. Cum să n-o săruți? Se clătina puntea de lemn legată de mal cu lanțuri groase.

read more »

Etichete:
15/07/2016

Mă privea așa, dintr-o parte

Curci crucite. Foto: Călin Hera

Curci crucite. Foto: Călin Hera

Se uitau la mine ca proastele. Erau patru  și cea mai curioasă avea ceva straniu în privire. Ochi sticloși, negri, ficși, fără nuanțe. Ca să vadă mai bine ce și cum, întorsese capul și mă privea așa, dintr-o parte. Eram Intrusul și trebuia să afle rapid cum să reacționeze. Am mai făcut un pas spre ele, cu cele mai bune intenții. Pe toate patru-n brațe v-aș ține, dar e ceva ce mă reține – am încercat eu o rimă. Dar mințeam și ele și-au dat seama. Curcile, de ele zic. Au început să curcăiască până când a apărut, amenințător, Curcanul.

read more »

Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: