A doua poveste a lui Somn Ușor

Am și eu viața mea, fără vreo legătură cu poveștile tâmpite despre Moș Ene. Atât că viața mea începe atunci când oamenii dorm. În rest, e la fel. Îmi imaginez și eu că sunt mai grozav decât ceilalți sau, dimpotrivă, că sunt Rățușca cea Urâtă. Faze, toane. Și, da, îmi place și mie când oamenii cu care lucrez zâmbesc. Care se trezesc dimineața și își spun: „Moaaamă, ce frumos am visat!”.

Uneori îmi place clientul suficient de mult încât să mai rătăcesc un pic prin țesătura pijamalelor. Mă iluzionez că. Mi s-a întâmplat chiar să adorm acolo, în zona tivului de la cămașa de noapte. E plăcut. Dar și riscant. Azi-dimineață, fata, încă adormită, a vărsat cafeaua cu lapte pe mine. Eu, când sunt udat în halul ăsta, mă pierd cu firea. Încep să fredonez Majesty de la Madrugada și degaj căldură – aproximativ 37 grade Celsius. Ceea ce, în principiu, este OK. Dar p-ormă m-a călcat în picioare. O dată, de două ori, de opt ori! Se agățase tivul de unghia-i mare și astfel m-a târât, fără să vrea, sub duș. Și iar m-a udat…

NOTĂ. Am scris acest text iscat, din nou, de o postare a Monicăi Bologa. Am recidivat, deci.

 

Anunțuri

One Trackback to “A doua poveste a lui Somn Ușor”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: