Discromat

Îmi plac ochii tăi verzi, s-au lipit de retinele mele, tocmai de aceea am eu ochii verzi acum, pentru că s-au lipit prea tare, pur și simplu nu-mi mai vine să clipesc atunci când ești lângă mine, nu vreau să pierd nici măcar o fracțiune de secundă, vreau să mă bucur de tot timpul în care te pot privi, în care văd cum îți cade părul pe umeri, cum ți se ridică ușor buza de sus (încă nu știu îndărătul cărui gând), cum bei apă. Îmi place să-ți văd luminițele din ochi, ochii tăi verzi. Ea îl ține de mână, îl privește dintr-o parte, își spune „Chiar că nu distinge culorile. Am ochii albaștri de când mă știu”, zâmbește în sinea ei (i se ridică imperceptibil buza de sus), înțelege.

Dar de atunci a trecut aproape o viață. Dl. Lică a rămas discromat, Fosta are ochii parcă mai albaștri decât niciodată și amândurora le lipsește ceva.

Anunțuri
Etichete:

2 comentarii to “Discromat”

  1. Foarte bun si asta! Dl. Lica e precum Romania: cand crezi ca-l cunosti, atunci te ma surprinde cu ceva! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: