Dii, mustangule, dii! (Evadare din universul Mîncare Curățenie Sex)

Imagine din filmul Mustang (2015)

Imagine din filmul Mustang (2015)

Am publicat în Dilema veche un text scris după vizionarea filmului turcesc Mustang (2015). Filmul va fi proiectat la Festivalul Filmului European din acest an. Puteți alege unde să citiți cronica mea: aici sau pe site-ul Dilema veche. Mi-ar plăcea să spuneți ce părere aveți, ori aici, ori dincolo, ori pe Facebook, ori peste tot. Și mi-ar plăcea să vedeți filmul și să îmi spuneți cum vi s-a părut.

Românii iau multe decizii împreună cu copiii lor, cu care negociază (dacă nu s-au predat deja definitiv) de la ce mall cumpără haine, unde își petrec concediile sau ce program de televiziune urmăresc seara, cînd se adună cu toții acasă. Copiii își spun părerea și reușesc să și-o impună. Uneori profită de sentimentul de vinovăție al părinților prea ocupați cu serviciul, alteori de cunoștințele acumulate natural (în special în tehnologia de ultimă oră). Este un model pe care l-am adoptat, l-am acceptat, simțim că ni se potrivește. Este vorba, în general, despre libertate și neîngrădire. În contrast cu alte modele existente în timpul nostru.

Iată un grup de adolescenți, fete și băieți, care pleacă de la școală. Sînt binedispuși, sînt tineri, rîd. Zburdă. Locuiesc undeva pe malul mării. Marea Neagră. E începutul verii, apa e bună. Intră în apă îmbrăcați, se zbenguie. Cu inocență. Cu poftă. Încă nu au probleme, încă visează, încă au toate drumurile deschise. Au vîrsta aceea la care totul e posibil. Apoi, fetele ajung acasă. Sînt cinci surori. Fete frumoase, pline de viață. Intră rîzînd în casă și rămîn pironite de căutătura severă a bunicii. Dintr-o dată, culorile vii se transformă. Devin cenușii. Femeia le cheamă într-o cameră pe fete. Pe rînd, în ordinea vîrstei. Încuie ușa, le trage de păr, le bate. Temeinic. „M-ați făcut de rușine. Toată lumea vorbește despre felul necuviincios în care v-ați purtat împreună cu băieții aceia.”

Am descris începutul unui film turcesc „Mustang” (2015). Un film care începe cu acest contrast. Contrastul între lumea liberă de afară (valurile mării, rîsetele, livada de meri din care fetele se înfruptă ca într-o răstălmăcire a Edenului) și lumea închisă dinăuntru, cu reguli stupide, pedepse, culori moarte.

Povestea din film e despre lupta știută și neștiută pentru libertate. Căci Universul celor cinci fete devine dintr-o dată foarte strîmt, din ce în ce mai strîmt, în umbra unui unchi-gardian, a unei bunici supuse fiului ei și a unei societăți medievale de secol XXI. E ca un beci în care închizi un cal sălbatic. Un mustang. Imaginați-vă că într-un astfel de univers se află copiii voștri, aceia cu care negociați totul. Și mulțumiți-i lui Dumnezeu că ei, copiii voștri, trăiesc într-o țară în care sînt, totuși, liberi.

Eroinele filmului de debut al regizoarei Deniz Gamze Ergüven se confruntă cu celălalt univers. În care, abia intrate în adolescență, trebuie să le fie supuse bărbaților. Să se pregătească doar pentru asta – satisfacerea bărbaților (mîncare, curățenie, sex). Nu contează visele lor, năzuințele lor, preferințele lor. Ele trebuie doar să asculte. Lumea în care trăiesc nu le lasă prea mult loc de negociere. Cînd ajung la vîrsta potrivită, sînt măritate. Schimbă o pușcărie cu alta. Apoi devin la rîndul lor gardienii propriilor fiice. Dar cele cinci surori, nu vor să se împace cu ideea de a se conforma. Vor să evadeze. Cu cît vor mai mult, cu atît sînt mai multe garduri și gratii la ferestre. Fiecare dintre ele alege cîte o cale. Fiecare este aleasă de cîte o soartă. Forța de a-și alege soțul. Acceptarea resemnată. Calea din „Sinuciderea fecioarelor”. Sau fuga.

Filmul „Mustang”, nominalizat anul acesta la Oscar și Globurile de Aur, pentru cel mai bun film într-o limbă străină, și cîștigător al unui premiu (Europe Label) la Cannes 2015, este altfel decît telenovelele turcești cu ratinguri incredibile la televiziunile din România. Filmul „Mustang” nu are prea multe nuanțe. Nu își pierde vremea să explice unele lucruri (de exemplu, nu există niciun fel de emoție legată de părinții celor cinci fete, rămase orfane cu mulți ani înainte de evenimentele relatate în film). Sugerează altele, tot fără nuanțe (de exemplu, faptul că unchiul o abuzează pe una dintre fete). Nu excelează în joc actoricesc (distribuția cuprinde în principal actori amatori, ceea ce conferă, e drept, o oarecare naturalețe).

Mesajul e direct. Fără echivoc. Nu te lasă să te fofilezi. Iar alegerea e simplă: ții cu fetele. Îți vine să descui dulapul în care bunica a ferecat telefonul (cu fir) și computerul, să le faci cont de Facebook și să le arăți că se poate și altfel. Mustangul trebuie să alerge liber.

Am publicat acest text în Dilema veche, în deschiderea celei de-a XX-a ediții a Festivalului Filmului European. Programul complet:http://ffe.ro/Filme-Program.htmlFilmul Mustang (Turcia / Franța, 2015), nominalizat la Oscar și Golden Globe, și câștigător al premiului LUX, este prezentat la București pe 13 mai, la Cinemateca Eforie; pe 15 mai, în Baia Mare; pe 22 mai, în Cluj Napoca, și în 29 mai, la Hunedoara.

Alte cronici de film pe care le-am publicat în Dilema veche

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: