Moskvici

Vedere din Bucureşti. Moskvici între blocuri. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din Bucureşti. Moskvici între blocuri. Foto cu telefonul: Călin Hera

Îmi place să mă opresc din când în când pe stradă, printre blocuri, pe străduțe cu case vechi, în intersecții, aiurea. Văd lucruri mărunte. Îmi place să le pun cap la cap, o impresie de ici, una de colo. Mici universuri eventuale. Într-o zi de vară am văzut, la doi pași de blocul meu, un automobil Moskvici bine întreținut dar care, se vedea cu ochiul liber, nu se mai clintise din loc de multicel. Orașul e prea îndesat pentru o rablă încă bine întreținută.

M-am gândit la primele zile ale bătrânului Moskvici. La vremea în care domnul George a venit acasă de la minister și i-a spus nevestei că are o supriză. I-au aprobat cumpărarea în rate a unei mașini. Apoi, după câteva luni, a luat-o de mijloc, au coborât scările (nu mergea liftul), i-a pus mâinile la ochi atunci când au ieșit în fața blocului, a condus-o până lângă mașină, apoi i-a zis uite!. Au fost fericiți. S-au urcat în mașina care mirosea a nou. Au dat o tură (domnul George făcuse în secret școala de șoferi). Nu erau atât de multe mașini prin București ca acum, nici pe departe. Tura a durat puțin, dar a fost memorabilă. Au urmat concedii, drumuri la țară, excursia în Bulgaria, la Ruse, alte concedii, la mare și pe la bisericile din Bucovina, alte drumuri prin oraș. Domnul George era unul dintre cei care mergea cu mașina la minister, ceea ce, împreună cu certele lui calități, l-a ajutat să promoveze în funcția de șef de birou. Au fost ani frumoși, fiindcă erau tineri. Ani frumoși și pentru Moskvici, fiindcă vărul domnului George lucra la Ciclop și iubea motorul mașinii rusești, pe care îl bibilea aproape săptămânal.

Azi, domnul George nu mai e. Cancer. Nevastă-sa stă mai mult în casă. Câteodată ridică un colț al perdelei și privește un colț din parcarea de lângă bloc, plină-ochi de mașini. Colțul în care stă, lustruit, bătrânul Moskvici. Nu se îndură să vândă mașina tinereții lor, deși i s-a spus că e deja o antichitate. Mașina. Femeia în vârstă nu se simte ca și cum ar fi ea însăși o antichitate. În sufletul ei, e încâ tânără. Simte cum domnul George o strânge de mijloc, o coboară scările până în fața blocului, îi pune mâna la ochi și îi spune uite!.

Vărul lui George mai vine din când în când să ridice capota mașinii. Vine cu fiu-său, care are un service, și îi place să-l privească pe ăla micu’ lustruind tabla lucioasă a mașinii rusești. Sunt oameni buni. Uneori o iau pe sus pe nevasta lui George și o plimbă prin oraș cu mașina lor. Într-o zi au au mers în Parcul Tineretului. Au închirat biciclete. Cu toții. E bine să nu uităm să mergem pe jos și cu bicicleta (nu degeaba, știe toată lumea, înotul și mersul cu bicicleta nu se uită niciodată; nu uiți, dar de multe ori nu îți mai faci timp pentru asta…) S-au distrat. Au uitat necazurile, și-au amintit lucrurile importante. Au uitat necazurile, dar i-au simțit lipsa. De George e vorba.

Altădată au dus-o la Târgul de Crăciun organizat în centru, la Universitate. Au cumpărat Kurtos Colacs și vin fiert. S-au înghesuit. De acolo au plecat la un concert de colinde la Teatrul Elisabeta. Așa i-a cunoscut pe cei de la Bravissimo. A înțeles de la ei, încă de când a ascultat colindele, că, fiind înconjurați de kitsch, copiii ajung „să trăiască într-o lume fără o perspectivă concretă, în școli cu o programă încărcată și obositoare, care nu ia în calcul inteligența emoțională si socială„. Atunci a pocnit-o ideea. S-a înscris la un curs de chitară, să-și amintească. La început a fost un pic ciudat, fiindcă era mai în vârstă chiar și decât instructorii. Colegii ei erau pici de 8-10 ani. Apoi a renăscut. Orașul care i-a luat energia dar care i-a dat energie, a chemat-o. A început să lucreze cu copiii. Să îi învețe că există viață și dincolo de gadgeturi. Le-a arătat parcurile. Descoperă împreună colțuri de stradă. Clădiri. Cântă cu ei.

Iar seara, când e liniște, îi cântă ușor lui George, privind pe fereastră. Parcă îi face cineva cu mâna din Moskvici.

Vă recomand să dați like paginii de Facebook DoTheRightMixRomania, care se prezintă simplu: „Alege. Schimba. Combina.” Comisia Europeana a lansat un proiect cu o durata de 3 ani, concretizat in campania cu numele „Do The Right Mix”. Au și site.

NOTĂ. Acest articol face parte dintr-o serie de texte din categoria „Pauza de publicitate”, marcate cu (P)

Anunțuri

One Comment to “Moskvici”

  1. Faina masina, la fel si articolul! Si ai mei au avut Moskvici 1500, masina copilariei mele. Am si acum nostalgia lui pe care mi-o mai potolesc cu o machetuta a acestei masini, achizitionata recent dintr-un magazin de machetute si alte jucarii de pe Bd. Dacia. Recomand magazinul, fiind un loc interesant!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: