Maria Livia Ognean, medic neunatolog la Sibiu. Sursa: Facebook
Jucam Prinsa în aproape fiecare pauză. Eram într-a cincea, perioada băieți contra fete. Mary era foarte agilă. Băiețoasă. Blondă. Râdeam împreună. O zbugheam. Era bună la mate, la română, la franceză, la botanică, la sport. Apoi la fizică, la anatomie, la chimie, la engleză. În orele de după ore, seara, când profa de filozofie ne chema în clasă la lăsarea serii și, aproape clandestin, scotea dintr-o sacoșă un pick-up adus de acasă și ne punea să ascultăm Beethoven, Rahmaninov, Schubert, Ceaikovski, Vivaldi și ce mai reușea să adune (întâlniri care, printr-a doișpea, se mutau la dânsa acasă). Mă bucur că, gândindu-mă azi la Mary, am rememorat această amintire despre diriga. Era de gașcă. Şi ea și noi.
Cumva, toată clasa eram o gașcă; cei mai mulți am mers împreună până la sfârșitul liceului. Am trecut cot la cot prin două trepte de liceu. Pe vremea aia, elevii dădeau trei rânduri de examene: treapta I, după clasa a opta, treapta a II-a după a zecea, respectiv bacalaureatul la terminarea liceului. Cel puțin la liceele cu ștaif, acestea erau examene adevărate, iar Liceul de matematică-fizică, în prezent Colegiul Teoretic „Iancu de Hunedoara” era în top. Abia după aceea ne-am mai risipit, care pe la ce facultăți a ajuns (am fost clasa din care cu toții am mers la facultate, iar pe vremea aia admiterea la facultate se făcea în urma unor examene dure.
Cele mai grele erau examenele la Medicină. Clasa noastră a avut o droaie de mediciniști. Cel puțin șase. Asta înseamnă, îmi dau seama acum, că unul din cinci foști colegi de liceu e medic acum. Doi din cinci (în realitate e ceva gen doivirgulă, dar mi se pare aiurea să discuți cu virgulă când vine vorba de oameni) au făcut Politehnica, mult mai puțini profesează însă ca ingineri. Medicii, însă, au rămas medici. Cred că e chestie de vocație, înainte de gândul că e păcat să înveți atât și să nu fii apoi medic.
Mary era, clar, din stirpea celor cu vocație. Pentru că, asta o pot confirma toți colegii de liceu, făcea totul cu pasiune și zâmbind. Şi când îți trăgea câte o scatoalcă la Prinsa o făcea ca să simți asta. Zâmbind. Erau unii care și-o cereau :).
Pe urmă, după ce am plecat la facultate, ne-am văzut din ce în ce mai rar. Mai la o colindă pe la foștii profesori, cu popas îndelung, ca pe vremuri, la diriga, mai la câte un mic chef, mai la o cafea, mai la o înmormântare. Întâlnirea de 10 ani am ratat-o cu toții. Am organizat alta, după încă zece ani. Cum îți merge? Bine. Ție? La fel. Mă bucur că ne-am văzut, pe data viitoare. Între timp, fiecare a trăit și și-a văzut de chemare. Niciunul dintre foștii colegi nu a pierdut timpul și asta îmi umple sufletul de bucurie și foștii noștri profesori cred că se bucură și ei, acolo unde e fiecare.
Cu Mary nu m-am mai văzut de prea mulți ani. M-am bucurat când s-a stabilit la Sibiu (era cât p-aci să mă aciuez și eu în zonă, mă îndrăgostisem enorm de un loc din Tălmaciu, acolo unde Cibinul face un mic cot), apoi am fost impresionat aflând ce lucruri importante face acolo. Noroc cu Facebook-ul. Așa am aflat despre implicarea ei într-o mulțime de proiecte cu scopul de a-i ajuta pe cei mici. M-am bucurat să scriu despre semimaratonul inteligent și generos de la Sibiu.
Cartea de vizită a fostei mele colege și bunei mele prietene Maria Livia Ognean este frumoasă: medic primar neonatolog, coordonator al Compartimentului de Terapie Intensivă Neonatală al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, Secretar al Asociației de Neonatologie din România, Membru al Comitetului Executiv al Union of European Neonatal & Perinatal Societies, Coordonator al Ghidurilor Clinice Naţionale de Neonatologie,
Președinte al Asociației Baby Care Sibiu*.
De ce vorbesc astăzi despre Mary? Adevărul e că aș tot face-o, fiindcă mă mândresc cu toți prietenii mei care fac câte ceva valoros, pentru ceilalți. Iar această discuție mi se pare foarte necesară mai ales în acest context, în care România își caută lideri și modele.
În Sibiu e în plină desfășurare o campanie în urma căreia va fi desemnată Femeia Anului în Sibiu 2015. Pe lista personalităților nominalizate se află Carmen Iohannis (da, însăși soția președintelui!), Astrid Fodor (primar intermiar, după plecarea lui Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni), Silvia Macrea (Director Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu), actrița Ofelia Popii, medicul Adriana Radu (șef Secție Maternitatea Polisano), Ana Maria Micu (coordonator Asociația Mâini Unite), Anca Marina Mărginean (interpretă de muzică populară), Raluca Turcan (politician) și, nu în ultimul rând, Mary, cum îi ziceam noi Mariei Livia Ognean.
Alegerea se face pe baza numărului de like-uri pe pagina de Facebook a campaniei, date uneia dintre doamnele nominalizate (regulamentul).
Nu vreau să-i pun o pilă în fața cititorilor mei, cred că toate doamnele nominalizate mai sus merită distincția (onorifică, presupun), dar eu, unul, am votat aici pentru fosta mea colegă de liceu și aș fi făcut-o și dacă nu aș fi cunoscut-o, pentru că sunt realmente impresionat de munca ei, de dăruirea și de rezultatele pe care le are. Jos pălăria, Mary!
*Baby Care Sibiu a contribuit semnificativ, din 2006 încoace, la creşterea calităţii îngrijirilor şi terapiilor oferite celor mai mici pacienţi – prematuri şi nou-născuţi care prezintă diverse afecţiuni sau dificultăţi de adaptare după naştere. La Baby Care, Mary a coordonat mai multe campanii de promovare a celor mai bune modalităţi de tratament în neonatologie, campanii de informare privind prematuritatea, alăptarea şi alimentaţie sănătoasă şi sănătatea copiilor de toate vârstele dar şi proiecte – precum „Dăm startul în viaţă” – prin care au fost achiziţionate echipamente moderne pentru terapia intensivă neonatală. Incubatoarele şi monitoarele achiziţionate prin campaniile Asociaţiei Baby Care Sibiu permit îngrijirea prematurilor şi nou-născuţilor internaţi în maternitatea din Sibiu în condiţii similare cu cele din cele mai bune clinici europene (am citat din descrierea făcută de organizatorii topului).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 