Bibelouri bătrâne

Bibelou bețivan

Bibelou bețivan

Cum arată o casă în care au locuit oameni în vârstă? La fel. Probabil că la fel ca altele. Presupun că există câteva constante, câteva puncte comune între toate casele în care cineva a locuit foarte multă vreme și vremea asta a acoperit ultima parte a vieții, perioada bătrâneții.

Casele bătrânești (pe dinăuntru) sunt ticsite cu mobilă veche, covoare vechi, bibelouri, porțelanuri, tablouri, servicii de masă, goblenuri, mileuri, cutii și cutiuțe, albume de fotografii și foarte multe nimicuri strânse te miri de ce. Cel puțin așa am constatat eu. Dintre toate, bibelourile mi se par cele mai fascinante obiecte.

Pentru cei care au trăit înainte de coborârea comunismului pe pământ, a existat șansa unor lucrări din porțelan dichisite, multe adevărate opere de artă. Nu exista o producție de masă, precum cea care a urmat; era o industrie din zona artei. Lucrul ăsta se vede și în magazinele de antichități.

Pentru generații întregi de oameni care au avut ghinionul să-și trăiască viețile în timpul comunismului, bibelourile au ajuns să reprezinte singurele „opere de artă” cât de cât accesibile. Atât de accesibile încât aveau nevoie de pile ca să poată cumpăra ultimele apariții. Cele mai multe erau niște kitsch-uri de doi lei (atât ca material cât și ca realizare), care costau fix doi lei sau, deseori, mai mult – incluzând aici șpaga de rigoare. Treptat, bibelourile au umplut vitrinele din sufragerii, casele oamenilor. Nu au fost foarte mulți cei care au rezistat modei, snobismului, intrării „în rândul lumii”. Au ajuns să fie îndrăgite. În acele vremuri, erau mulți, foarte mulți oameni care colecționau timbre (în special bărbații) și mult mai mulți care colecționau bibelouri (în special femeile).

Bibelou câine

Bibelou câine

Ai Pescarul? Am auzit că a apărut o nouă Balerină. Ce frumos e câinele, parcă-i viu (aiurea!). A, și tu ai găsit băiețelul și fetița. Etc.

Privesc cu duioșie bibelourile adunate în ani mulți, cu trudă și apoi cu pasiune de femei din timpul regimului comunist. Mi-e greu să dau verdicte, gen „Niște kitsch-uri groaznice, la gunoi!”, cum aș putea fi tentat să fac, pentru că îndărătul fiecărui astfel de obiect întrevăd o poveste, o bucurie, o alinare – poate.

Ar fi interesat de vorbit azi cu un muncitor din fabricile de bibelouri din perioada comunistă, cu creatorii balerinelor, cu vânzătorii de la raioanele de bibelouri, cu „consumatorii casnici”,  etc. Cunoașteți pe cineva?

Până atunci, vă arăt câteva bibelouri găsite într-o casă părăsită de curând de cei care și-au trăit viața acolo, au visat, au cumpărat bibelouri și au îmbătrânit acolo.

Anunțuri
Etichete:

8 comentarii to “Bibelouri bătrâne”

  1. In Deva exista (exista?!) o fabricuta de portelanuri de serie mica, fabricuta care si-a inceput activitatea, la inceputul anilor ’90 facand exact acest gen de bibelouri. Nu mai tin minte cum se cheama firma, dar se afla in spatele fostului cinema Patria, in incinta unui fost punct termic. Observi cat de des am folosit cuvantul „fost”? 😦

    Apreciază

  2. Unele bibelouri ca cele din poze am vazut si eu la cunostinte, vecini, erau la moda in tineretea mea. 🙂

    Apreciază

  3. mhhh, dar n-am văzut niște chestiuni clasice din orice casă bătrânească – mileurile, carpeta cu răpirea din serai, pescarul.. :))

    Apreciază

  4. Parcă îmi retrăiesc copilăria uitându-mă la aceste imagini.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: