Biserica Grămești, Vâlcea. Clopotul din pridvor. Foto cu telefonul: Călin Hera
Descopăr an de an lucruri pentru care nu aveam ochi în copilărie, când eram preocupat, firește, de joacă, șotii, pescuit, cățărat în copaci, prins șerpi și alte năzdrăvănii. La vacanțele de la Horezu mă refer. Printre descoperiri se află mulțimea de biserici vechi, cu picturi unice, care amestecă imaginile cu sfinți și scene biblice cu imagini păgâne și inscripții ciudate – cel puțin atunci când te gândești la o biserică. Au început a fi renovate, dar timid. Multe sunt căzute, teamă mi-e că definitiv dacă nu intervine vreun Prinț Charles. Și-i păcat, pentru că locurile și ansamblul acestor biserici și mănăstiri rivalizează cu cele din Bucovina. Și cum turismul ecumenic e la mare modă (iar prin zonă sunt o droaie frumoasă de turiști încă din vremea vacanțelor copilăriei mele), lucrurile sunt ca și puse pe tavă. Azi vă arăt câte ceva lucruri despre Biserica Grămești.
Biserica Grămești ar fi fost făcută lângă un brad falnic, care ar fi fost în picioare la 1925. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am descoperit-o întâmplător, căutând o vale răcoroasă unde să ne ostoim dogoarea pe malul unui râu de munte, în care să răcorim un pic un ditamai pepenele roșu (înainte de a-l înjunghia creștinește). Ieșisem din drumul național, care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu, luând-o spre Costești. Am lăsat deoparte șoseaua spre Mănăstirea Bistrița, pe care o știam, și am luat-o spre dreapta. Copiii voiau o pensiune cu piscină, eu un râu rece și niște chei mici, dar vioaie.
Până la urmă, am găsit râul – cheile nu – și am oprit lângă un indicator spre Biserica de lemn din Grămești, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, monument istoric clasa A.
Biserica Grămești, Vâlcea, constrtuită în pantă, considerată capodoperă a artei medievale. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am lăsat mașina la marginea unei păduri inedite, în care brazii domină foioasele, și am apucat-o pe un drumeag în pantă, pietruit, pe care am urcat aproximativ 150 de metri. Până la poarta de la intrarea în curtea bisericii. O femeie curăța niște flori pe aleea de la intrare, iar lângă pridvor (e o biserică veche, cu pridvor), niște bărbați învârteau la o betonieră manuală. Pe jos erau întinse scânduri de brad, lungi de 3-4 metri. Reparau la o coșmelie alăturată, un fel de foișor în care, într-un colț, erau lumânări aprinse.
Biserica Grămești, Vâlcea, constrtuită în pantă, considerată capodoperă a artei medievale. Aici, năpădită frumos de flori. Foto cu telefonul: Călin Hera
Biserica Grămești, „capodoperă de artă medievală”
Bisericuța, care aduce a casă de țară, era ferecată. Ca să o poți vizita pe dinăuntru, trebuie să vorbești anterior cu preotul paroh Victor Mureșan (sunt afișate acolo două numere de telefon, 0743 706 078 și 0766 373 781). Se slujește rar la Grămești, preotul face turul mai multor biserici din zonă, așa că ne-am mulțumit cu câteva informații citite pe un panou și cu zgâială pe dinafară, de jur împrejur, cu tras cu ochiul prin gaura cheii (unde sunt găurile cheii de altădată? Acolo, la Grămești!), tras aer curat în piept și pa!
Pridvor cu piatră de râu la Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Construcția a fost considerată a fi o capodoperă de artă medievală (Virgil Drăghiceanu, Nicolae Ghika-Budeși, Aurelian Sacerdoteanu). Are aspect de casă boierească făcută în pantă, cu soclu înalt, din piatră de calcar, cu pridvor deschis, cum sunt multe azi. Atunci, la 1664, era o inovație inginerească. Sau arhitecturală, cum doriți. Aprecierea că avem de a face cu o capodoperă de artă medievală vine în primul rând de la ingeniozitatea construcției în pantă, prin retrageri succesive ale naosului și altarului. Pe de altă parte, este vorba de calitatea decorațiunilor și a îmbinărilor (au fost înlocuite doar acoperișul din șindrilă și niște căpriori).
Pridvor cu piatră de râu la Biserica Grămești, Vâlcea. Sus și jos, toaca și instrumentele de bătut în ea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Prima oară am vizitat pridvorul (voiam să intru, nu de alta). Am călcat pe pietre de râu, peste care, în dreptul ușii, era un preș-cârpă de șters picioarele, din acelea din care făcea bunica, metri întregi, toată ziua (când nu torcea, împletea ciorapi sau pulovere din lână, dădea la găini sau deretica una-alta prin curte – deci, îmi dau seama, mai degrabă noaptea…). Într-un colț era clopotul, nici prea-prea, nici foarte-foarte, la înălțimea capului. Am avut tentația să trag de funia lui, să văd cum sună, dar m-a reținut gândul că poate alarmez pe cineva din sat. Același sentiment referitor și la toaca atârnată de-a lungul pridvorului.
Inscripție deasupra ușii Bisericii Grămești, semnată Popa Stan, despre ctitor și anul construcției. Foto cu telefonul: Călin Hera
Ce am văzut prin gaura cheii în interiorul Bisericii Grămești. Foto cu telefonul: Călin Hera
Clanța și gaura cheii Bisericii Grămești. Foto cu telefonul: Călin Hera
Bineînțeles, n-am deslușit eu ce scrie deasupra ușii, dar am aflat mai apoi. E o inscripție semnată popa Stan, potrivit căreia biserica „s-a ridicat (…) cu truda arhiepiscopului și mitropolitului Chir Ștefan (…) din temelie până la săvârșire în zilele lui Io Grigore voievod, în anul 7173”. Portretul mitropolitului Ștefan poate fi admirat înăuntru – de cine are șansa să intre. Căci, așa cum am spus, ușa era încuiată, deci m-am mulțumit să o fotografiez și să-mi forțez ochii pentru a scruta întunericul dinăuntru, doar-doar disting ceva. Nimic… Doar blițul a răzbit, însă foarte puțin. Sentiment de neîmplinire.
Apoi m-am zgâit la pereți, dând roată construcției, la acoperiș, ferestere, inscripții. Din dreptul cimitirului, vedeam bine pe acoperiș. Din față, de sub pridvor, eram mic. Încerc să prind un înțeles filozofic, pentru că înspre cimitir e altarul.
Registru pe pereții din lemn de stejar
Inscripție pe pereții Bisericii Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Interesant mi s-a părut faptul că în lemnul de stejar din care sunt făcuți pereții bisericii (stejarul e de altfel esența folosită inclusiv la confecționarea cuielor) a fost săpat de-a lungul timpului un adevărat registru consemnând evenimente locale. Se pot distinge texte scrise în chirilică de-a lungul a 200 de ani (cele mai vechi inscripții sunt în limba slavonă).
Îmbinare in lemn la Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Potrivit legendei, biserica a fost construită de un fost copist la Mănăstirea Bistrița, Ștefan, devenit mitropolit. Se spune că ar fi făcut biserica lângă mormântul soției sale, străjuit de un brad uriaș, care ar fi fost încă în picioare în anul 1925. O inscripție din cele pomenite mai sus arată că Biserica din Grămești a fost ridicată pe fundațiile uneia mai vechi. Numele „Grămești” vine de la un domn Stan Grama, venit din Ardeal și stabilit aici, la poalele munților Buila-Vânturarița pe la 1624, când a întemeiat un cătun. Informația a fost culeasă dintr-o altă inscripție-registru de pe pereții bisericii, „știre” potrivit căreia Stan Grama a fost înmormântat în apropierea bisericii la 1668.
În concluzie, puneți pe harta traseelor viitoare, zic. Face!
NOTĂ.
- Am mai scris despre Biserica din Olari, Horezu – pe acest blog și în Cotidianul.
- Am mai scris despre Mănăstiera dintr-un lemn
- Am mai postat o fotografie de lângă Mănăstirea Arnota
- Mai jos sunt alte câteva fotografii de la Biserica Grămești.
- Pentru imagini interioare și alte date, link wikipedia
-
- Clopot în pridvor (detaliu) la Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Clopot în pridvor (detaliu) la Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Acoperiș de șindrilă la Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cruci de piatră rezemate de Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Fereastră la Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cimitir vechi lângă Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Fluture pe fereastră, în interior, la Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cruce veche rezemată de Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Zonă laterală părăginită la Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Zonă laterală părăginită la Biserica Grămești, Vâlcea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Călin Hera. PA-uri şi mirări 