A scrie la umbra trovanților

Trovanți care fac și umbră. Foto cu telefonul: Călin Hera

Trovanți care fac și umbră. Foto cu telefonul: Călin Hera

Din capul locului trebuie să mărturisesc faptul că pentru mine a scrie pe blog e o chestie relativ nouă. Am blog abia de șase ani jumate. Înainte de asta am scris te miri pe unde, fără să bănuiesc măcar ce suprize mă vor aștepta. Dar să nu anticipăm.

La început am scris pe pereți, ca toți copiii. Era într-o vreme în care făcea carieră moda pereților dați cu calciu, nu ca boieria lavabilă de acum, trebuie să menționez. La fel de adevărat e că ai mei apelaseră la moda zilei doar pe un perete, pe hol, ca să bifeze, așa că existau suficient de multe locuri albe, plate și verticale prin casă astfel încât să mă pot desfășura în voie. Ceea ce am făcut, însă doar parțial.

Caiet de matematică mâzgălit cu alte chestii. Sursa: arhiva personală

Caiet de matematică mâzgălit cu alte chestii. Sursa: arhiva personală

Fiindcă mai mult și mai mult mi-am plăcut hârtia. Sunt un fan al hârtiei și azi, când pocnesc cu degetele în tase natural, cu ochii închiși dacă vreau, silențios, mai ceva ca dactilografa care îmi bătea la mașină poeziile tinereții – dar să nu anticipăm, să păstrăm firul liric, suspansul epic, întorsătura din condei aproape baladică.

Revista școală Bravo 9, scrisă cu mâna. Sursa: arhiva personală

Revista școală Bravo 9, scrisă cu mâna. Sursa: arhiva personală

Vremea hârtiei a cunoscut mai multe faze. Cea mai frumoasă a fost aceea în care pe paginile caietelor pe care lucram la matematică apăreau, printre triunghiuri dreptunghice și integrale, frânturi de versuri sau desene din peniță. Am păstrat câteva și le iubesc. Altă fază a fost cea a hârtiei rulate frumos pe tamburule vechii mele Olympia, mașina de scris lăsată de bunicul meu, de care Miliția m-a ținut deoparte câteva luni – în care am suferit. Am fost un autodidact al tastaturii, în care trebuia să bați cu putere ca să se imprime bine. Mi-e dor de țăcănitul acela (trebuie să găsesc pe undeva o înregistrare a acelui sunet specific, țac-țac-țac, apoi melodia mecanică a trecerii pe rândul următor!). Am scris pe hârtie, cu pixul, reviste școlare, copiate în 2-3 exemplare, care se dădeau din mână în mână.

O etapă aparte a Perioadei Hârtia, de care nu m-am lăsat, este un preludiu pe care îl iubesc de asemenea: scrisul în vis. Ador visele în care citesc pagini întregi și scriu cele mai fabuloase poeme, nuvele, romane. Am și o oră anume, ora mea magică: 3 dimineața. Uneori mă trezesc și azi cu textele acelea în minte și le transcriu în întuneric pe carnețelul pe care, precaut, îl țin și azi pe noptieră. De multe ori, descopăr dimineața rânduri mișcate, încălecate, din care nu mai înțeleg nimic, dar disting, totuși, câte un cuvânt, apoi urmează reconstituirea. Când se întâmplă să recuperez, e grozav. Cred că e OK și când ajung la altceva decât visasem. Mie mi-e bine.

În fine, Perioada Hârtia a ars și o etapă glorioasă despre care, iată, mărturisesc azi: Etapa Fițuica. Am început târziu, abia la facultate, în anul I, sesiunea a doua. Scriam fițuici. Având scrisul mic și penița bună, reușem să comprim ideile principale din 2-3 cursuri pe bucățele de hârtie cât o cartelă de metrou. Partea faină e că nu aveam îndrăzneala să și copiez, așa că avem colegi care mă așteptau ca pe pâinea caldă la examene; eram darnic cu fițuicile, pe care le țineam minte.

Și azi prefer să notez pe hârtie, deși m-am gadgetizat destul de mult. Întrucât prefer să scriu cu diacritice, dacă tot există așa ceva în limba română și sunt de modă veche, prefer să scriu la laptop (by the way, folosesc Romanian Standard). În ultima vreme, lucrurile de care sunt cel mai mulțumit le-am scris la birouașul meu, unde îmi bate în spinare și în ceafă aerul condiționat. E rău că, scriind, uit uneori acest detaliu și mă mir apoi de ce mă doare una sau alta. Dar e bine, câtă vreme scriu, beau cafea, ronțăi o ciocolată (bucuria mea vinovată) și, câteodată, mă ridic în picioare ca să salut câte o potrivire de cuvinte care îmi place – găsită la mine sau la altcineva.

Vedere din Horezu. Râu de poale de munte, pe malul căruia se scrie bine. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din Horezu. Râu de poale de munte, pe malul căruia se scrie bine. Foto cu telefonul: Călin Hera

M-am surprins scriind pe tabletă câteva texte la care țin. Eram la țară, n-avem net (ceea ce mă împiedica să caut și să pun linkuri) și stăteam la umbră. Ba la umbra trovanților (ei, v-am spart, cine a mai scris la umbra trovanților? E?), ba pe malul râului, atent la gâște, ba lângă piscină – asta nu era la țară, era la Balcic. În afară de trovanți, de fiecare dată am avut lângă mine ba o berică rece, ba o cafea fierbinte, ba un pepsi cu gheață multă, ceea ce vă doresc și vouă.

La telefon n-am scris decât SMS-uri (mă bucur că a cam apus moda SMS-urilor de Crăciun, de când cu Facebook) și câteva PA-uri. Dacă nu știți ce sunt alea nu e bine, într-o vreme am crezut că Proza Arhiscurtă (PA), adică texte de maximum 100 de cuvinte sau max. 500 de caractere înseamnă viitorul. Era înainte de Twitter. Încă mai cred în Proza Arhiscurtă, sincer.

Privind retrospectiv, regret doar că nu am prins vremurile în care se scria pe pereții peșterilor, pe tăblițe, pergamente sau , cu dalta, în piatră. A fost o vreme în care pentru copiii mei lipsa asta a fost de-a dreptul surprinzătoare. Știm cu toții că ăștia mici cred, pe când sunt la grădiniță, că părinții lor au cel mult 14-15 ani, iar cine a trecut de 20 de moș sau babă, care a copilărit pe vremea lui Decebal. Dar nu-i cazul.

NOTĂ. Răspund prin acest text, cu entuziasm, unei provocări care sună cam așa: De unde îți place cel mai mult să scrii pe blog?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: